Maria
01-06-08, 13:51
Acesta este fostul "Pariul al Iubirii". Detestam titlul dintr-un motiv al naibi de simplu - suna prea a telenovela, asa ca l-am modificat (putin). Povestea asta o voi termina cat de curand, asa ca daca ati citit-o inainte ar fi bine sa vizitati din cand in cand Updates (acolo se pun capitolele complet noi) pana ajung aici cu postatul acolo unde eram pe manga-anime.
Versiunea prezenta este corectata si usor modificata - daca totusi gasiti greseli, mai ales de logica si de exprimare, va rog sa imi atrageti atentia.
Multumesc pentru sustinere tuturor celor care m-au incurajat sa postez si sa continui aceasta lucrare (este ce-a de-a doua lucrare a mea, postata intial pe aplus).
Prolog<?xml:namespace prefix = o ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:office" /><o:p></o:p>
<o:p> </o:p>
Era o dimineata insorita de mai si toata lumea mergea afara, numai Inuyasha, un elev in anul 5 la Hogwarts se tranti pe canapeaua uzata din camera de zi a Cercetasilor. <o:p></o:p>
-Nu vii cu noi afara? se auzi glasul lui Harry, cel mai bun prieten al sau. <o:p></o:p>
Inuyasha isi ridica putin capul si se uita spre chipul vesel al tanarului Harry, uimit ca intotdeauna de curajul si de modul senin in care acesta reusise sa treaca peste atatea nenorociri care-i marcasera existenta. Dar in momentul acela nu isi dorea compania nimanui, si se indoia ca ar fi putut face fata unei conversatii normale. <o:p></o:p>
-Nu am chef! mormai el si isi scoase o tigara din buzunar pe care o aprinse cu bagheta. <o:p></o:p>
-De cate ori ti-am zis ca nu e bine sa fumezi porcariile alea?? striga Hermione, o tanara cu parul valvoi si cu zece volume uriase in brate, care tocmai intrase pe usa. Daca te vede cineva...<o:p></o:p>
-Eh, nu are cine...Toata lumea e afara. Poate numai daca ma parati voi! raspunse Inuyasha cu o voce provocatoare, tragand nepasator in piept fumul dulce-acrisor. O faceti? adauga el uitandu-se sfidator catre cei doi prieteni.<o:p></o:p>
Ca intotdeauna, Inuyasha forta nota, constient ca nu se va alege cu nici o pedeapsa.<o:p></o:p>
-Cum vrei, pana la urma oricum nu vei accepta nici un sfat de la mine, nu? se enerva Harry si iesi afara trantind usa dupa el. <o:p></o:p>
Strambandu-se fara chef, Inuyasha continua sa traga tacticos din tigara, fara sa tina cont de pufniturile furioase ale fetei, care inca nu se dusese in camera ei. <o:p></o:p>
-Tu de ce nu te duci afara? o intreba el, cu toate ca avea o vaga impresie ca stie deja raspunsul.<o:p></o:p>
-Pentru ca eu trebuie sa imi invat. Spre deosebire de tine, eu incerc sa fiu responsabila, nu sa creez probleme. <o:p></o:p>
-Yeah, vechea predica... Mai lasa-ma in pace! marai el si se ridica in picioare. Cred ca mi-a imposibil sa raman mult timp in aceasi camera cu cineva care invata. Daca e ceva contagios?<o:p></o:p>
Hermione clatina din cap uitandu-se catre baiatul care se indrepta plictisit catre dormitoare, probabil ca sa zaca din nou fara rost toata ziua. Bina ca macar se hotarase sa stea in camera, macar in felul acesta nu avea sa mai fie implicat in cine stie care incaierare.<o:p></o:p>
Inuyasha fusese dintotdeauna un copil-problema, inca din primele zile in care fusese adus la scoala. Rebel si foarte bataios, acesta refuzase sa se supuna oricarei reguli, motiv pentru care fusese exmatriculat de doua ori pana atunci, o data de la Durmstrang si o data de la Beauxbaton. Ceva mai inalt decat Harry, cu parul negru, foarte lung (pe care refuzase categoric sa-l tunda, in ciuda insistentelor catorva profesori) si cu ochii de un verde deschis, acesta era considerat un tanar foarte chipes si la inceput chiar avusese un cerc de admiratoare, dar comportamentul lui imposibil sfarsise prin a le pune pe fuga. Fiu nelegitim al unui magnat japonez (unul dintre putinii vrajitori japonezi care patrunsesera in lumea afacerilor cu petrol) si al unei englezoaice incuiate, Inuyasha se simtise mereu pus in umbra fratelui sau vitreg Sesshomaru, unul dintre cei mai grozavi elevi pe care ii avusese vreodata Hogwarts. Statutul sau de copil nelegitim si, mai rau, de Half Blood, il facusera sa se izoleze si mai mult. La inceput numai Harry, obisnuit sa fie marginalizat de-o viata ii daduse atentie si vazuse ca dincolo de aparenta sa colturoasa Inuyasha ascundea un suflet nobil. Treptat, Ron, Hermione si Miroku, toti apropiati ai lui Harry, sfarsisera prin a-l accepta in grupul lor si prietenia lor devenise foarte stransa in ultimii doi ani. <o:p></o:p>
Hermione ofta. Nu suporta sa il vada irosindu-si astfel sanatatea si batandu-si joc de scoala. Ar fi vrut sa poata face mai multe pentru el.<o:p></o:p>
Ajuns in camera de zi, Inuyasha se tranti in patul lui, ghemuindu-se cu genunchii la piept. Nu avea chef sa iasa afara, nici sa vada pe nimeni. De unde puteau ei sa stie ca exact in ziua aceea sa implineau 10 ani de cand...de cand mama sa, frumoasa sa mama murise in conditii suspecte in apropierea casei lor din Londra. Se banuise ca s-ar fi sinucis, dar copilul simtise dintotdeauna ca era ceva mai mult, ca ea nu l-ar fi parasit astfel, fara sa ii spuna macar un cuvant de adio. Oricat se chinuise sa-si aminteasca, purtarea tinerei femei nu indicase niciodata o asemenea intentie. <o:p></o:p>
Scartaitul usii si vocile vesele ale gemenilor Weasley il intrerupsera din meditatie, umplandu-l de o furie surda. Nici aici nu putea fi lasat in pace? Se pregatea sa se ridice si sa plece cand prinse cateva cuvinte din palavrageala lor si deveni atent. <o:p></o:p>
-Ai vazut cu cine umbla Sesshomaru? Cine ar fi crezut? rase unul dintre ei.<o:p></o:p>
-He, he!! Nu-mi vine sa cred....mai intai Percy, apoi asta...Cine ar fi crezut ca astia ca ei isi pot gasi pe cineva? <o:p></o:p>
Fratii izbucnira intr-un hohot de ras. <o:p></o:p>
-Abia astept sa ii vad mutra cand o sa auda ca l-am vazut plimbandu-se cu ea...Cred ca nu-i va pica bine. Stii, el intangibilul... Perfectul...Ce tradator!<o:p></o:p>
Unul dintre gemeni incepu sa il imite pe Sesshomaru cu atata realism incat izbucnira din nou intr-un hohot nestavilit de ras.<o:p></o:p>
-Ce s-a intamplat de ati fugit asa? Ce puneti iar la cale? se auzi vocea lui Ron, care intrase in camera. <o:p></o:p>
-Ronald....Fratioare....Noi suntem pastratorii celui mai bine pazit secret din scoala...incepu Fred umflandu-se in pene si il lua dupa gat pe mezin, care se uita la el cu o privire circumspecta. <o:p></o:p>
-La ce dracu te referi? intreba el, uitandu-se cand la un frate cand la celalalt. <o:p></o:p>
-La Inaltimea sa, Sesshomaru...Are o prietena! izbucni in ras Geroge. Ce zici, ti se pare destul? <o:p></o:p>
Ron casca ochii cat cepele. <o:p></o:p>
-Va bateti joc de mine! exclama el. Cine?? <o:p></o:p>
-Ehhhh....Asta e ceva mai special...Trebuie sa platesti ca sa afli....raspunse Fred.<o:p></o:p>
-Sigur...10 sticli, nici un cnut mai putin! adauga George. <o:p></o:p>
Spre stupoarea lor, Ron chiar se cauta prin buzunare.<o:p></o:p>
-Nu am atat de mult! se vaicari el.<o:p></o:p>
-Am eu! zise Inuyasha si se ridica din pat sub privirile stupefiate ale gemenilor.<o:p></o:p>
-Aaaa....Nu stiam ca esti aici! baguira ei.<o:p></o:p>
Fara sa-i bage in seama Inuyasha scoase un galeon si-l arunca lui George, care-l prinse cu o miscare aproape artistica.<o:p></o:p>
-Haideti, imi spuneti? intreba el intunecandu-se la chip.<o:p></o:p>
-Pai....da. Cu.... <o:p></o:p>
Versiunea prezenta este corectata si usor modificata - daca totusi gasiti greseli, mai ales de logica si de exprimare, va rog sa imi atrageti atentia.
Multumesc pentru sustinere tuturor celor care m-au incurajat sa postez si sa continui aceasta lucrare (este ce-a de-a doua lucrare a mea, postata intial pe aplus).
Prolog<?xml:namespace prefix = o ns = "urn:schemas-microsoft-com:office:office" /><o:p></o:p>
<o:p> </o:p>
Era o dimineata insorita de mai si toata lumea mergea afara, numai Inuyasha, un elev in anul 5 la Hogwarts se tranti pe canapeaua uzata din camera de zi a Cercetasilor. <o:p></o:p>
-Nu vii cu noi afara? se auzi glasul lui Harry, cel mai bun prieten al sau. <o:p></o:p>
Inuyasha isi ridica putin capul si se uita spre chipul vesel al tanarului Harry, uimit ca intotdeauna de curajul si de modul senin in care acesta reusise sa treaca peste atatea nenorociri care-i marcasera existenta. Dar in momentul acela nu isi dorea compania nimanui, si se indoia ca ar fi putut face fata unei conversatii normale. <o:p></o:p>
-Nu am chef! mormai el si isi scoase o tigara din buzunar pe care o aprinse cu bagheta. <o:p></o:p>
-De cate ori ti-am zis ca nu e bine sa fumezi porcariile alea?? striga Hermione, o tanara cu parul valvoi si cu zece volume uriase in brate, care tocmai intrase pe usa. Daca te vede cineva...<o:p></o:p>
-Eh, nu are cine...Toata lumea e afara. Poate numai daca ma parati voi! raspunse Inuyasha cu o voce provocatoare, tragand nepasator in piept fumul dulce-acrisor. O faceti? adauga el uitandu-se sfidator catre cei doi prieteni.<o:p></o:p>
Ca intotdeauna, Inuyasha forta nota, constient ca nu se va alege cu nici o pedeapsa.<o:p></o:p>
-Cum vrei, pana la urma oricum nu vei accepta nici un sfat de la mine, nu? se enerva Harry si iesi afara trantind usa dupa el. <o:p></o:p>
Strambandu-se fara chef, Inuyasha continua sa traga tacticos din tigara, fara sa tina cont de pufniturile furioase ale fetei, care inca nu se dusese in camera ei. <o:p></o:p>
-Tu de ce nu te duci afara? o intreba el, cu toate ca avea o vaga impresie ca stie deja raspunsul.<o:p></o:p>
-Pentru ca eu trebuie sa imi invat. Spre deosebire de tine, eu incerc sa fiu responsabila, nu sa creez probleme. <o:p></o:p>
-Yeah, vechea predica... Mai lasa-ma in pace! marai el si se ridica in picioare. Cred ca mi-a imposibil sa raman mult timp in aceasi camera cu cineva care invata. Daca e ceva contagios?<o:p></o:p>
Hermione clatina din cap uitandu-se catre baiatul care se indrepta plictisit catre dormitoare, probabil ca sa zaca din nou fara rost toata ziua. Bina ca macar se hotarase sa stea in camera, macar in felul acesta nu avea sa mai fie implicat in cine stie care incaierare.<o:p></o:p>
Inuyasha fusese dintotdeauna un copil-problema, inca din primele zile in care fusese adus la scoala. Rebel si foarte bataios, acesta refuzase sa se supuna oricarei reguli, motiv pentru care fusese exmatriculat de doua ori pana atunci, o data de la Durmstrang si o data de la Beauxbaton. Ceva mai inalt decat Harry, cu parul negru, foarte lung (pe care refuzase categoric sa-l tunda, in ciuda insistentelor catorva profesori) si cu ochii de un verde deschis, acesta era considerat un tanar foarte chipes si la inceput chiar avusese un cerc de admiratoare, dar comportamentul lui imposibil sfarsise prin a le pune pe fuga. Fiu nelegitim al unui magnat japonez (unul dintre putinii vrajitori japonezi care patrunsesera in lumea afacerilor cu petrol) si al unei englezoaice incuiate, Inuyasha se simtise mereu pus in umbra fratelui sau vitreg Sesshomaru, unul dintre cei mai grozavi elevi pe care ii avusese vreodata Hogwarts. Statutul sau de copil nelegitim si, mai rau, de Half Blood, il facusera sa se izoleze si mai mult. La inceput numai Harry, obisnuit sa fie marginalizat de-o viata ii daduse atentie si vazuse ca dincolo de aparenta sa colturoasa Inuyasha ascundea un suflet nobil. Treptat, Ron, Hermione si Miroku, toti apropiati ai lui Harry, sfarsisera prin a-l accepta in grupul lor si prietenia lor devenise foarte stransa in ultimii doi ani. <o:p></o:p>
Hermione ofta. Nu suporta sa il vada irosindu-si astfel sanatatea si batandu-si joc de scoala. Ar fi vrut sa poata face mai multe pentru el.<o:p></o:p>
Ajuns in camera de zi, Inuyasha se tranti in patul lui, ghemuindu-se cu genunchii la piept. Nu avea chef sa iasa afara, nici sa vada pe nimeni. De unde puteau ei sa stie ca exact in ziua aceea sa implineau 10 ani de cand...de cand mama sa, frumoasa sa mama murise in conditii suspecte in apropierea casei lor din Londra. Se banuise ca s-ar fi sinucis, dar copilul simtise dintotdeauna ca era ceva mai mult, ca ea nu l-ar fi parasit astfel, fara sa ii spuna macar un cuvant de adio. Oricat se chinuise sa-si aminteasca, purtarea tinerei femei nu indicase niciodata o asemenea intentie. <o:p></o:p>
Scartaitul usii si vocile vesele ale gemenilor Weasley il intrerupsera din meditatie, umplandu-l de o furie surda. Nici aici nu putea fi lasat in pace? Se pregatea sa se ridice si sa plece cand prinse cateva cuvinte din palavrageala lor si deveni atent. <o:p></o:p>
-Ai vazut cu cine umbla Sesshomaru? Cine ar fi crezut? rase unul dintre ei.<o:p></o:p>
-He, he!! Nu-mi vine sa cred....mai intai Percy, apoi asta...Cine ar fi crezut ca astia ca ei isi pot gasi pe cineva? <o:p></o:p>
Fratii izbucnira intr-un hohot de ras. <o:p></o:p>
-Abia astept sa ii vad mutra cand o sa auda ca l-am vazut plimbandu-se cu ea...Cred ca nu-i va pica bine. Stii, el intangibilul... Perfectul...Ce tradator!<o:p></o:p>
Unul dintre gemeni incepu sa il imite pe Sesshomaru cu atata realism incat izbucnira din nou intr-un hohot nestavilit de ras.<o:p></o:p>
-Ce s-a intamplat de ati fugit asa? Ce puneti iar la cale? se auzi vocea lui Ron, care intrase in camera. <o:p></o:p>
-Ronald....Fratioare....Noi suntem pastratorii celui mai bine pazit secret din scoala...incepu Fred umflandu-se in pene si il lua dupa gat pe mezin, care se uita la el cu o privire circumspecta. <o:p></o:p>
-La ce dracu te referi? intreba el, uitandu-se cand la un frate cand la celalalt. <o:p></o:p>
-La Inaltimea sa, Sesshomaru...Are o prietena! izbucni in ras Geroge. Ce zici, ti se pare destul? <o:p></o:p>
Ron casca ochii cat cepele. <o:p></o:p>
-Va bateti joc de mine! exclama el. Cine?? <o:p></o:p>
-Ehhhh....Asta e ceva mai special...Trebuie sa platesti ca sa afli....raspunse Fred.<o:p></o:p>
-Sigur...10 sticli, nici un cnut mai putin! adauga George. <o:p></o:p>
Spre stupoarea lor, Ron chiar se cauta prin buzunare.<o:p></o:p>
-Nu am atat de mult! se vaicari el.<o:p></o:p>
-Am eu! zise Inuyasha si se ridica din pat sub privirile stupefiate ale gemenilor.<o:p></o:p>
-Aaaa....Nu stiam ca esti aici! baguira ei.<o:p></o:p>
Fara sa-i bage in seama Inuyasha scoase un galeon si-l arunca lui George, care-l prinse cu o miscare aproape artistica.<o:p></o:p>
-Haideti, imi spuneti? intreba el intunecandu-se la chip.<o:p></o:p>
-Pai....da. Cu.... <o:p></o:p>