Maria
01-06-08, 13:17
Acest fic, inceput cu ceva timp in urma si inca nefinalizat va numara probabil peste 50 de capitole scurte. Ce pot spune despre el? Dupa o introducere ceva mai lunga decat prevazusem, acesta se va concentra asupra personajului Xelloss.
Am fost intrebata de multe ori daca voi continua. Raspunsul este da. Nu stiu cand, nu stiu ce anume voi scrie in continuare. Pana acum am fost fie foarte foarte aglomerata, fie pur si simplu nu am avut ide. Stiu unde vreau sa ajung, nu stiu cum, pentru ca am exagerat cu introducerea. :-??
Pana ajung aici la ultimul capitol postat pe manga-anime, puteti verifica la Updates pentru capitolele noi.
SLAYERS – THE ENDLESS ODYSSEY <o:p></o:p>
<o:p></o:p><o:p></o:p>
<o:p></o:p>
Capitolul 1 – O noua misiune <o:p></o:p>
<o:p></o:p>
<o:p></o:p>
Era noapte si un intuneric dens invaluia turnurile sumbre ale castelului din piatra, vechi de cel putin cateva zeci de mii de ani. De la distanta, constructia ridicata undeva pe o creasta a muntelui Shaghay parea sa rasara direct din stancile abrupte, la fel de sfidatoare ca si muntele insusi. <o:p></o:p>
Un orologiu uitat din timpuri demult apuse batea miezul noptii cand poarta cea mare a castelului se deschise cu un scartait lugubru si un tanar caruia nu i-ai fi dat mai mult de 23 de ani pasi inauntru. Un zambet jucaus ce parea lipit de figura lui ii lumina chipul cu trasaturi regulate, aproape copilaroase, incadrat de un par neobisnuit, negru spre violet, lung pana la umeri. In mana dreapta tinea ceea ce parea a fi un baston de calugar cu o sfera rosie la capat, iar hainele sobre, formate dintr-o bluza galbuie, pantaloni largi, negri si pelerina lunga, din aceeasi culoare, incheiata sub gat cu butoni rosii il indicau ca fiind preot. <o:p></o:p>
Oftand, tanarul isi sterse cele cateva picaturi de transpiratie de pe frunte, mirandu-se ca de fiecare data cand observa cat de mult se umanizase in ultimele decenii. Ca de obicei, fusese nevoit sa faca tot drumul pe jos, si asta inca din vale, iar urcusul anevoios il obosise mai mult decat ii placea sa recunoasca. Ar fi preferat de mii de ori sa isi poata folosi capacitatea de teleportare, dar Zelas nu i-ar fi permis niciodata sa ajunga intreg in fata ei daca i-ar fi nesocotit ordinele directe. De nenumarate ori se intrebase ce anume o facea sa urasca atat de mult teleportarea si de ce anume ii era teama, dar nu putuse decat sa faca presupuneri, probabil cele mai multe gresite. Pana la urma, toti cei mari aveau capriciile lor, nu ?! <o:p></o:p>
Cu acelasi suras jucaus pe figura, tanarul inainta pe holul intunecat, multumit sa constate ca inca isi mai amintea destul de bine drumul prin labirintul intortocheat din interiorul castelului. « Suficient de bine cat sa ma descurc pe intuneric ! » gandi el, apoi coti catre dreapta si intinse mana in care tinea bastonul. Continua sa mearga pana ce varful bastonului atinse peretele, dupa care lovi caramizile intr-un fel numai de el stiut. Imediat, zidul se dadu la o parte si, la lumina vaga a singurei faclii atarnate in perete, tanarul distinse primele trepte ale unei scari uriase. Stia perfect unde duceau treptele respective, iar pentru a le urca nu avea nevoie de lumina, asa ca nu se obosi sa ia faclia in mana, ci incepu sa urce alene. O picatura de apa desprinsa din tavan ii pica pe frunte si il facu sa se incrunte usor. De ce preferase oare atotputernica Zelas sa locuiasca intr-un asemenea loc, lipsindu-se de micile placeri lumesti, atat de dragi lui ? Alungand din minte aceste ganduri, continua sa urce, facandu-si totodata socoteala ca de acum deja intarzaiase aproape un sfert de ora, lucru perfect normal daca luai in calcul urcusul de mai devreme.<o:p></o:p>
Ajuns in capatul scarilor, preotul pipai cu atentie zidul din fata sa si repeta figura cu bastonul. Imediat, pietrele se dadura la o parte si acesta trecu intr-o sala uriasa, luminata din plin, in mijlocul careia trona un scaun urias, din marmura. Cu un glob urias in fata, o femeie de o frumusete neobisnuita il intampina cu un gest binevoitor, care nu ascundea insa in totalitate o vaga nemultumire. Sovaind, dar fara sa isi abandoneze in intregime surasul, tanarul ingenunche in fata ei in semn de supunere si o astepta sa ii vorbeasca. <o:p></o:p>
-Deci ai ajuns in sfarsit...Xelloss! exclama ea dupa ce il studie cateva clipe. Pana la urma, ai reusit sa imi aduci ceea ce ti-am cerut ? <o:p></o:p>
-Fireste ! raspunse el ridicandu-si catre ea privirea violeta. Este chiar aici !<o:p></o:p>
Cu acste cuvinte, tanarul astfel interpelat scoase de sub pelerina un sul de pergament pe care i-l intinse. <o:p></o:p>
-Esti absolut sigur ca acesta este ceea ce cautam ? continua femeia, facandu-i totodata semn sa se ridice. <o:p></o:p>
-Sunt sigur ! De altfel va puteti convinge si singura, stapana ! raspunse el.<o:p></o:p>
Zelas, sau mai bine spus Lordul Zelas Metallium, desfacu pergamentul si citi primele cateva randuri. Magnific ! Manuscrisul continea o serie de vraji considerate a fi pierdute inca din timpul razboiului dintre Mazoku si Ryuzoku, vraji ce ii permiteau sa controleze orice dragon aflat in forma sa reala. Multumita, isi ridica privirea din pergament pentru a-l studia cu atentie pe Xelloss, care se prefacea complet indiferent fata de atentia acordata si studia cu o aparenta atentie un fir de praf de pe marginea pelerinei. <o:p></o:p>
Xelloss... singura ei creatie si cea mai reusita din intreaga lor lume, un Mazoku avand puteri aproape egale cu ale ei si dotat cu o inteligenta pe cat de ascutita pe atat de periculoasa. Xelloss, preot si general, vesnic zambitor si vesnic plin de secrete... In ciuda devotamentului ce i-l aratase in zeci de ocazii, Zelas nu se indoia ca doar puterea pe care o avea asupra vietii lui il determina sa i se supuna. Spre deosebire de muritorii ce se lasau atat de lesne inselati de chipul sau inocent si de zambetul acela jucaus ce parea sa faca parte din insasi fiinta lui, Zelas nu scapa niciodata din vedere adevarata lui natura. Nici nu avea cum, in fond si la urma urmei era propria ei creatie... <o:p></o:p>
-Sunt de-a dreptul impresionata ! exclama ea lasand sa ii scape un suras.<o:p></o:p>
-Pai...in realitate nu a fost mare lucru ! raspunse el scarpinandu-se in cap si pe deplin constient ca Zelas probabil il urmarise tot timpul prin globul ei de cristal si stia perfect cat de mult efort depusese. <o:p></o:p>
-Sa inteleg ca esti pregatit pentru o noua misiune ? il intreba ea, incercand sa ii citeasca adevaratele ganduri, ascunse cu grija in spatele mastii binevoitoare.<o:p></o:p>
-Pot pleca oricand doreste stapana mea sa o fac! replica el facand plecaciune.
-As prefera sa pleci deindata! zise ea, apoi ii facu un semn sa se apropie. <o:p></o:p>
-Noua ta misiune este sa faci un pact cu aceasta persoana....<o:p></o:p>
Apele cristaline ale globului se tulburara si dupa cateva clipe imaginea se cristaliza si pe luciul ei aparu chipul furios al Linei Inverse. <o:p></o:p>
-Nani ?! Vrei sa fac un pact...cu ea ?! aproape ca striga Xelloss, facand un pas inapoi.<o:p></o:p>
-Da, vreau ca aceasta vrajitoare sa fie de partea noastra atunci cand...ei bine, atunci cand vom putea pune in aplicare planurile noastre. Nu ma intereseaza ce anume va trebui sa faci pentru a o convinge...<o:p></o:p>
Oftand, Xelloss se scarpina in cap pentru a-si ascunde ingrijorarea, dupa care intreba:<o:p></o:p>
-Si daca nu reusesc ?! Vrei sa o omor ?<o:p></o:p>
-Ai face bine sa reusesti, Xelloss.... Nu, imi este mai utila vie decat moarta. Ceea ce vreau este sa fie de partea noastra...sau cel putin sa nu stea in calea planurilor mele de...viitor. Ai inteles ?<o:p></o:p>
-Aaaaaa.....Hai ! Pot intreba ce planuri sunt acelea ? incerca Xelloss o intrebare, atintindu-si precaut privirea in podea.<o:p></o:p>
-Ceea ce stii este suficient...pentru acum! raspunse ea, dupa care ii facu un semn care arata mai presus de orice indoiala ca din punctul ei de vedere discutia se incheiase acolo. <o:p></o:p>
Cu o ultima placaciune, Xelloss se grabi sa paraseasca incaperea. Ajuns in fata scarilor, incepu sa le coboare incetisor, expresia vesela de pe chipul sau fiind treptat inlocuita cu una ingrijorata de-a binelea. <o:p></o:p>
« Cum o crede ca o pot convinge pe Lina sa incheie un pact cu mine?! Oricat de mult am stat impreuna, ea nu a ignorat niciodata faptul ca eu sunt Mazoku... Atunci...CUM ? » se intreba el, in vreme ce mintea ii lucra cu febrilitate. Un lucru era sigur...nu ii placuse tonul pe care il folosise Zelas cand ii atrasese atentia sa nu rateze – simtise in el o amenintare implicita, mult mai periculoasa decat obisnuitele ei averstismente. Pe toti zeii, ce vroia aceasta sa faca de avea atata nevoie de ajutorul Linei Inverse?!<o:p></o:p>
Am fost intrebata de multe ori daca voi continua. Raspunsul este da. Nu stiu cand, nu stiu ce anume voi scrie in continuare. Pana acum am fost fie foarte foarte aglomerata, fie pur si simplu nu am avut ide. Stiu unde vreau sa ajung, nu stiu cum, pentru ca am exagerat cu introducerea. :-??
Pana ajung aici la ultimul capitol postat pe manga-anime, puteti verifica la Updates pentru capitolele noi.
SLAYERS – THE ENDLESS ODYSSEY <o:p></o:p>
<o:p></o:p><o:p></o:p>
<o:p></o:p>
Capitolul 1 – O noua misiune <o:p></o:p>
<o:p></o:p>
<o:p></o:p>
Era noapte si un intuneric dens invaluia turnurile sumbre ale castelului din piatra, vechi de cel putin cateva zeci de mii de ani. De la distanta, constructia ridicata undeva pe o creasta a muntelui Shaghay parea sa rasara direct din stancile abrupte, la fel de sfidatoare ca si muntele insusi. <o:p></o:p>
Un orologiu uitat din timpuri demult apuse batea miezul noptii cand poarta cea mare a castelului se deschise cu un scartait lugubru si un tanar caruia nu i-ai fi dat mai mult de 23 de ani pasi inauntru. Un zambet jucaus ce parea lipit de figura lui ii lumina chipul cu trasaturi regulate, aproape copilaroase, incadrat de un par neobisnuit, negru spre violet, lung pana la umeri. In mana dreapta tinea ceea ce parea a fi un baston de calugar cu o sfera rosie la capat, iar hainele sobre, formate dintr-o bluza galbuie, pantaloni largi, negri si pelerina lunga, din aceeasi culoare, incheiata sub gat cu butoni rosii il indicau ca fiind preot. <o:p></o:p>
Oftand, tanarul isi sterse cele cateva picaturi de transpiratie de pe frunte, mirandu-se ca de fiecare data cand observa cat de mult se umanizase in ultimele decenii. Ca de obicei, fusese nevoit sa faca tot drumul pe jos, si asta inca din vale, iar urcusul anevoios il obosise mai mult decat ii placea sa recunoasca. Ar fi preferat de mii de ori sa isi poata folosi capacitatea de teleportare, dar Zelas nu i-ar fi permis niciodata sa ajunga intreg in fata ei daca i-ar fi nesocotit ordinele directe. De nenumarate ori se intrebase ce anume o facea sa urasca atat de mult teleportarea si de ce anume ii era teama, dar nu putuse decat sa faca presupuneri, probabil cele mai multe gresite. Pana la urma, toti cei mari aveau capriciile lor, nu ?! <o:p></o:p>
Cu acelasi suras jucaus pe figura, tanarul inainta pe holul intunecat, multumit sa constate ca inca isi mai amintea destul de bine drumul prin labirintul intortocheat din interiorul castelului. « Suficient de bine cat sa ma descurc pe intuneric ! » gandi el, apoi coti catre dreapta si intinse mana in care tinea bastonul. Continua sa mearga pana ce varful bastonului atinse peretele, dupa care lovi caramizile intr-un fel numai de el stiut. Imediat, zidul se dadu la o parte si, la lumina vaga a singurei faclii atarnate in perete, tanarul distinse primele trepte ale unei scari uriase. Stia perfect unde duceau treptele respective, iar pentru a le urca nu avea nevoie de lumina, asa ca nu se obosi sa ia faclia in mana, ci incepu sa urce alene. O picatura de apa desprinsa din tavan ii pica pe frunte si il facu sa se incrunte usor. De ce preferase oare atotputernica Zelas sa locuiasca intr-un asemenea loc, lipsindu-se de micile placeri lumesti, atat de dragi lui ? Alungand din minte aceste ganduri, continua sa urce, facandu-si totodata socoteala ca de acum deja intarzaiase aproape un sfert de ora, lucru perfect normal daca luai in calcul urcusul de mai devreme.<o:p></o:p>
Ajuns in capatul scarilor, preotul pipai cu atentie zidul din fata sa si repeta figura cu bastonul. Imediat, pietrele se dadura la o parte si acesta trecu intr-o sala uriasa, luminata din plin, in mijlocul careia trona un scaun urias, din marmura. Cu un glob urias in fata, o femeie de o frumusete neobisnuita il intampina cu un gest binevoitor, care nu ascundea insa in totalitate o vaga nemultumire. Sovaind, dar fara sa isi abandoneze in intregime surasul, tanarul ingenunche in fata ei in semn de supunere si o astepta sa ii vorbeasca. <o:p></o:p>
-Deci ai ajuns in sfarsit...Xelloss! exclama ea dupa ce il studie cateva clipe. Pana la urma, ai reusit sa imi aduci ceea ce ti-am cerut ? <o:p></o:p>
-Fireste ! raspunse el ridicandu-si catre ea privirea violeta. Este chiar aici !<o:p></o:p>
Cu acste cuvinte, tanarul astfel interpelat scoase de sub pelerina un sul de pergament pe care i-l intinse. <o:p></o:p>
-Esti absolut sigur ca acesta este ceea ce cautam ? continua femeia, facandu-i totodata semn sa se ridice. <o:p></o:p>
-Sunt sigur ! De altfel va puteti convinge si singura, stapana ! raspunse el.<o:p></o:p>
Zelas, sau mai bine spus Lordul Zelas Metallium, desfacu pergamentul si citi primele cateva randuri. Magnific ! Manuscrisul continea o serie de vraji considerate a fi pierdute inca din timpul razboiului dintre Mazoku si Ryuzoku, vraji ce ii permiteau sa controleze orice dragon aflat in forma sa reala. Multumita, isi ridica privirea din pergament pentru a-l studia cu atentie pe Xelloss, care se prefacea complet indiferent fata de atentia acordata si studia cu o aparenta atentie un fir de praf de pe marginea pelerinei. <o:p></o:p>
Xelloss... singura ei creatie si cea mai reusita din intreaga lor lume, un Mazoku avand puteri aproape egale cu ale ei si dotat cu o inteligenta pe cat de ascutita pe atat de periculoasa. Xelloss, preot si general, vesnic zambitor si vesnic plin de secrete... In ciuda devotamentului ce i-l aratase in zeci de ocazii, Zelas nu se indoia ca doar puterea pe care o avea asupra vietii lui il determina sa i se supuna. Spre deosebire de muritorii ce se lasau atat de lesne inselati de chipul sau inocent si de zambetul acela jucaus ce parea sa faca parte din insasi fiinta lui, Zelas nu scapa niciodata din vedere adevarata lui natura. Nici nu avea cum, in fond si la urma urmei era propria ei creatie... <o:p></o:p>
-Sunt de-a dreptul impresionata ! exclama ea lasand sa ii scape un suras.<o:p></o:p>
-Pai...in realitate nu a fost mare lucru ! raspunse el scarpinandu-se in cap si pe deplin constient ca Zelas probabil il urmarise tot timpul prin globul ei de cristal si stia perfect cat de mult efort depusese. <o:p></o:p>
-Sa inteleg ca esti pregatit pentru o noua misiune ? il intreba ea, incercand sa ii citeasca adevaratele ganduri, ascunse cu grija in spatele mastii binevoitoare.<o:p></o:p>
-Pot pleca oricand doreste stapana mea sa o fac! replica el facand plecaciune.
-As prefera sa pleci deindata! zise ea, apoi ii facu un semn sa se apropie. <o:p></o:p>
-Noua ta misiune este sa faci un pact cu aceasta persoana....<o:p></o:p>
Apele cristaline ale globului se tulburara si dupa cateva clipe imaginea se cristaliza si pe luciul ei aparu chipul furios al Linei Inverse. <o:p></o:p>
-Nani ?! Vrei sa fac un pact...cu ea ?! aproape ca striga Xelloss, facand un pas inapoi.<o:p></o:p>
-Da, vreau ca aceasta vrajitoare sa fie de partea noastra atunci cand...ei bine, atunci cand vom putea pune in aplicare planurile noastre. Nu ma intereseaza ce anume va trebui sa faci pentru a o convinge...<o:p></o:p>
Oftand, Xelloss se scarpina in cap pentru a-si ascunde ingrijorarea, dupa care intreba:<o:p></o:p>
-Si daca nu reusesc ?! Vrei sa o omor ?<o:p></o:p>
-Ai face bine sa reusesti, Xelloss.... Nu, imi este mai utila vie decat moarta. Ceea ce vreau este sa fie de partea noastra...sau cel putin sa nu stea in calea planurilor mele de...viitor. Ai inteles ?<o:p></o:p>
-Aaaaaa.....Hai ! Pot intreba ce planuri sunt acelea ? incerca Xelloss o intrebare, atintindu-si precaut privirea in podea.<o:p></o:p>
-Ceea ce stii este suficient...pentru acum! raspunse ea, dupa care ii facu un semn care arata mai presus de orice indoiala ca din punctul ei de vedere discutia se incheiase acolo. <o:p></o:p>
Cu o ultima placaciune, Xelloss se grabi sa paraseasca incaperea. Ajuns in fata scarilor, incepu sa le coboare incetisor, expresia vesela de pe chipul sau fiind treptat inlocuita cu una ingrijorata de-a binelea. <o:p></o:p>
« Cum o crede ca o pot convinge pe Lina sa incheie un pact cu mine?! Oricat de mult am stat impreuna, ea nu a ignorat niciodata faptul ca eu sunt Mazoku... Atunci...CUM ? » se intreba el, in vreme ce mintea ii lucra cu febrilitate. Un lucru era sigur...nu ii placuse tonul pe care il folosise Zelas cand ii atrasese atentia sa nu rateze – simtise in el o amenintare implicita, mult mai periculoasa decat obisnuitele ei averstismente. Pe toti zeii, ce vroia aceasta sa faca de avea atata nevoie de ajutorul Linei Inverse?!<o:p></o:p>