Slayers - The Endless Odyssey - de la cap. 17 [Archive]

Maria

02-09-08, 20:12

Capitolul l-am scris special pentru si la rugamintea Linei Inverse... (nu cea din anime, evident). Multumesc mult pentru suport si sper sa iti placa!! Iertare daca am greseli, ma dor ochii si nu ma pot concentra acum sa corectez. Daca e ceva, zi-mi si ma ocup maine.

<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 12"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 12"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CMIHAI&%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Ccli p_filelist.xml"><link rel="themeData" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CMIHAI&%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Ccli p_themedata.thmx"><link rel="colorSchemeMapping" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CMIHAI&%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Ccli p_colorschememapping.xml"><style>  </style> Capitolul 17 –[I] In linistea noptii<o:p></o:p>
<o:p> </o:p>
…In linistea noptii se auzi un urlet infiorator. Cu capetele ridicate catre luna, varcolacii isi strigau damnarea si durerea pierderii umanitatii. Tremurand incet, Lina se ghemui si mai mult la pamant. Nu-i era frica, cu siguranta, dar nu putea sa nu se intrebe ce va face daca va fi atacata. Pana la urma, in jurul lor erau oameni. Nici mai mult, nici mai putin decat… oameni. Nu-i putea omori ca si cand ar fi fost vorba de demoni…Afurisita situatie !<o:p></o:p>
-Sa mergem, Gourry, sopti ea si incerca sa se intoarca spre casuta, tarandu-se cu grija printre bolovani. Imediat in spatele ei, Zelgadis si Gourry o urmau in tacere. Nu apucara sa strabata mai mult de doi metri cand nasul Linei se opri de un zid ciudat, pe care nu-ai amintea sa-l fi vazut mai devreme. Era ingust si… paros ?!<o:p></o:p>
Scapand un icnet de surpriza, vrajitoarea ridica usor capul si privi in sus. Ranjind catre ea coltii insangerati, varcolacul o privea la randul lui. Aproape ii putea zari stralucirea rosietica a ochilor injectati ce o fixau cu uimire si pofta. <o:p></o:p>
-De ce te-ai oprit ? <o:p></o:p>
Soapta lui Gourry ii izbi timpanul ca un ciocan si se abtinu cu greu sa nu-i dea un pumn. In schimb, intoarse usor mana catre spate si il ciupi zdravan, facandu-l sa ridice ochii din pamant. O exclamatie de suprirza si Gourry stia ce se intampla…<o:p></o:p>
-Ce facem ? sopti el, vazand-o pe Lina cum se ridica, cu mana pe bagheta si intr-o postura foarte razboinica. <o:p></o:p>
Fara sa il ia in seama, mica vrajitoare isi duse mana la sold si isi dadu pe spate pelerina intr-un gest dramatic, dupa care ridica bagheta. In spatele ei, Zelgadis se grabi sa o imite – desi nu la fel de teatral, lai Gourry isi scoase sabia din teaca si ranji putin tamp.<o:p></o:p>
-Cum adica ce facem ?! Ce face una devarat erou intr-o asemenea situatie periculoasa ?! Ne ridicam in picioare, punem mana pe arme si… FUGIM !!!! striga ea, parasind aproape imediat postura dinainte si rupand-o la fuga chiar pe langa ghearele intinse ale varcolacului inca nedumerit. <o:p></o:p>
Uluit, Gourry se uita cateva clipe la praful ridicat de cizmele vrajitoarei, dupa care gheara varcolacului trecand la numai cativa milimetri de capul lui, il trezi din amorteala. Fara sa mai tina cont de nimic, isi flutura de cateva ori sabia, amenintator, dupa care ii urma pe Lina si pe Zelgadis, care se vede treaba prinsese ideea ceva mai repede decat el. <o:p></o:p>
-Stati ca vin si eu !! Heii, nu ma urmari numai pe mine, bestie paroasa ce esti ! tipa el, alergand in continuare. Fugea atat de repede incat nici macar nu avusese timp sa observe ca si ceilalti aveau cel putin cate o lighioana care sa-i fugareasca. Nu pricepuse prea bine de ce Lina preferase fuga decat lupta, dar cat timp se decisese asa, era la fel de campion la alergare ca si la mancat !<o:p></o:p>
…Sau poate nu. <o:p></o:p>
Nici nu facusera o jumatate de mila cand simti ca il apuca disperarea. In spatele lui, varcolacului initial i se adaugasera alti trei, si pareau incredibil de odihniti. Aproape le simtea rasuflarea in ceafa, de-acum nici nu se mai uita in urma. <o:p></o:p>
-Linaaaaa, nu mai rezist mult in ritmul asta ! tipa el cat il tinura plamanii, printre icnete si gafaieli, reusind sa evite la timp o laba paroasa – sau mai exact ghearele cu care se termina laba. <o:p></o:p>
-Nici eu nu mai pot s-o tin asa multa vreme!! raspunse ea, mult mai incet decat intentionase. <o:p></o:p>
Gourry aproape ajunsese langa Lina, trecand ca sageata pe langa doi varcolaci, cand izbucnira flacarile. Pareau sa vina de nicaieri. <o:p></o:p>
-In fata ! tipa Lina, continuand sa alerge, flacarile parand sa urmeze o traiectorie circulara. Se repezira toti trei in directia indicata de vrajitoare, dar nu apucara sa iasa cand cercul se inchise. <o:p></o:p>
Stransi unul intr-altul, cei trei privira in jur catre zidurile masive din flacari ce se-naltau acum de jur imprejurului lor. <o:p></o:p>
-Acum ce facem ? murmura Gourry, cu mana pe sabie. <o:p></o:p>
-Asteptam explicatii, raspunse Lina privind incruntata spre un punct anume. Pasind printre flacari, de ei se apropia silueta cuiva cunoscut. <o:p></o:p>