d.Gree
31-08-08, 21:53
Mentionez ca sunt Claudia Manescu, bebelusha_bv, Mandy Green. Am renuntat sa mai postez pe manga-anime aceasta povestire, asa ca am hotarat sa o reiau aici. posturile de pe animax si animezup vor fi sterse si ele, dorind sa ma rezerv la acest forum. De asemenea, textul a suferit ceva retus[ri. Diacriticele ar fi una dintre ele. Imi cer scuze pentru eventualele greseli de tastare trecute cu vederea de catre mine.
Aceste texte imi apartin. Orice copiere sau reproducere a lor se numeste plagiat si se pedepseste prin lege. De asemenea, se va aplica Regulamentul. Orice incalcare a celor mentionate mai sus atrage dupa sine consecinte grave. Multumesc.
Capitolul 1: Partenerul Phoenixului
DA! Era Phoenixul de aur! Sora era acum la fel ca Layla. Nimeni nu o mai putea întrece, nimeni nu o mai putea egala. Era atât de aproape de a-şi atinge visul pentru care luptase cu atâta pasiune şi ambiţie! Spectacolul se terminase. Legenda Phoenixului fusese un succes uriaş şi totul datorită Sorei. Da, acum era un adevărat Kaleido Star. Dar visul său nu se termina aici. Trebuia sa fie mai bună decât Layla, să o depăşească, egalarea ei nu era de ajuns. Trebuia să o provoace la un duel. Însă teama o făcea nesigură şi nu putea, încă, să facă pasul următor.
Kalos o chemă pe ea şi pe Rosetta în biroul său. Porni degrabă într-acolo şi se întâlni cu Rosetta chiar la intrare. Bătu cu sfială în uşă şi îşi strecură capul înăuntru.
- Şefu? Ne-aţi chemat?
- Da, răspunse Kalos. Intraţi.
Cele două tinere se postară în faţa lui, în picioare, cu mâinile la spate, salutând cuviincios din cap.
- Phoenixul de aur a avut un succes extraordinar, începu atunci Kalos. Kaleido Stage a recăpătat vechiul renume şi asta datorită vouă, însă trebuie să ne gândim la viitor. Mia lucrează la un nou scenariu. Piesa se numeşte "Prima dragoste". Rosetta, tu vei fi partenera...
- Voi fi partenera Sorei? Întrebă micuţa jongleriţă, ochii-i cenuşii strălucindu-i cu ardoare în aşteptarea unui răspuns.
- Nu, grăi Kalos. A lui May.
Rosetta se îndreptă de spate străduindu-se să adopte o poziţie cât mai demnă, însă nu reuşi să îşi ascundă în totalitate dezamăgirea provocată de vestea primită.
- Sora, adăugă Kalos, tu vei fi partenera lui Yuri.
- Yuri?!
Ca şi cum nu ar fi fost suficient de surprinzătoare vestea, chiar în momentul următor se auzi uşa de la intrare şi Leon spuse pe un ton rece:
- Aşa, deci. Pentru asta m-ai chemat aici? Să-mi spui că mi-ai găsit un înlocuitor?
Kalos îl privi tăcut. Era ceva în tăcerea lui care era mai grăitor decât orice explicaţie. Trebuia să fie un motiv pentru alegerea sa.
- Domnule Leon, spuse Sora, nu cred...
- Nimeni nu te-a întrebat nimic, i-o tăie scurt Leon. Tu ar fi mai bine să te pregăteşti pentru următorul tău rol. Aş vrea să mă lăsaţi să vorbesc singur cu Kalos.
- Dar... încercă Sora să intervină, fiind brusc întreruptă de Kalos.
- Lăsaţi-ne singuri, spuse el.
Cele două fete ieşiră, după cum li se ceruse, dar imediat şi-au lipit urechile de uşă, ca să asculte discuţia. Aşa, parcă din întâmplare, pe culoar trecea May, care le privi nedumerită:
- Ce faceţi acolo?!?!
- Ssssttt!!!!! făcu Rosetta. Şefu' vorbeşte cu domnul Leon!
- Ce!?!? Faceţi-mi loc, faceţi-mi loc! zise May, lipindu-şi la rându-i urechea de uşă.
Înăuntru, departe de agitaţia de dincolo de uşă, cei doi bărbaţi se priveau calm. Chiar dacă îmncerca să ascundă asta, se vedea pe Leon că nu era în apele sale.
- Cred că ţi-ai dat seama ce ai de facut, îi zise Kalos.
- Credeam că Sora va fi partenera mea în următorul spectacol. Se pare că m-am înşelat. L-ai ales pe Yuri pentru treaba asta. Nu am nici cea mai mică idee ce trebuie să mai fac. Poate că asta este şi problema: am făcut prea multe.
- Nu sunt sigur că eşti îndeajuns de bun ca să fii partenerul ei.
Leon strânse din pumni. Era iritat. "Cum vine asta?!"
- Dacă demonstrezi că-i poţi fi partener, continuă Kalos, atunci îi vei fi. Până atunci, partenerul ei va fi Yuri.
- Asta înseamnă că nu mă dai afară?
- Nu. Cel puţin pentru moment. Acum scuză-mă, dar am ceva treabă.
Dacă era un patron care ştia ce este nevoie pentru a conduce un circ, cu siguranţă subtilitatea nu era una dintre calităţile lui Kalos. Leon se răsuci pe călcâie şi ieşi din birou, fără a mai scoate o vorbă. Părea să se fi spus totul între ei. La ieşire le găsi pe cele trei tinere care, prea concentrate la cel mai sănătos sport din lume – trasul cu urechea – au uitat că unul dintre secretele jocului este să ştii cum să o faci fără să fii prins. Surprinse în acea postură nu tocmai plăcută, fetele îl priviră pe Leon fără a găsi prea multe cuvinte salvatoare – nimănui nu-i place să fie numit „băgăcios”, nu? May veni în fata lui.
- Leon, nu-ţi fă griji, eu îţi pot fi parteneră oricând! Rosti ea încântată că avea acum această şansă, uitând de şatena căreia i se promisese acel rol.
- Partenera ta e Rosetta acum, zise el fără a arunca măcar o privire în direcţia chinezoaicei.
Îi aruncă o privire Sorei şi plecă. Trebuia să-şi pună ordine în gânduri.
*
Trupul acrobatului se profila pe o stâncă golaşă, la marginea mării. Privea apusul, mărgean de roşu şi pustiu. Soarele arunca străvechile sale limbi de foc ca nişte tentacule peste linia subţire ce despărţea marea de imensitatea cerului. Îşi aduse aminte de vorbele lui Kalos şi cute adânci îi încreţiră fruntea. "Se îndoieşte de mine. Are şi de ce. Sora m-a uimit cu reprezentaţiile sale din ultima vreme. E extraordinară! Are un talent deosebit şi o ambiţie cum nu am mai întâlnit vreodată! În starea în care sunt acum nu-i pot fi partener. Îmi aduc aminte cum a făcut prima oară Acrobaţia Îngerului cu mine. M-a fascinat! Şi Phoenixul... e o acrobată desăvârşită! E atât de mică, pare atât de fragilă, dar a făcut atât de multe lucruri incredibile! Ah, la naiba! În ultima vreme m-am gândit prea mult la ea. Când n-o văd mi-e dor de ea, iar când o văd, o ocolesc. Parcă mi-ar fi teama de ea. Oare am început să mă îndrăgostesc de ea?"
Gândul părea timid şi aproape de necrezut. Nici nu apucă să se gândească bine la asta, că auzi o voce din spatele său, care îi ridică fiori pe şira spinării:
- Domnule Leon, vă rog, se face târziu! Ar fi mai bine să vă întoarceţi la Kaleido Stage înainte să se întunece!
Acrobatul se ridică în picioare şi o zări pe Sora. Faţa ei era pe jumătate umbrită, iar pletele i se răsfirau în vânt, înconjurându-i chipul într-o minunăţie de lumini, căci soarele se juca în voie în părul ei roşcat. Era atât de frumoasă! Leon se apropie de ea şi o văzu că tremură.
- Tremuri, zise el. Ţi-e frică de mine?
- Huh? Nu, vai, domnule Leon! Dar s-a lăsat răcoarea şi ar trebui să mă întorc la Kaleido. N-aţi dori să veniţi cu mine?
"Să vin cu tine?" Leon se simţi dezarmat în faţa Sorei. Nu ar fi trebuit să fie aşa. El fusese întotdeauna cel care deţinea controlul. Când se inversaseră rolurile?
- Ai dreptate, s-a făcut răcoare, oftă el într-un sfârşit, apropiindu-se.
Ajunse atât de aproape de ea, încât obrajii Sorei se îmbujorară de emoţie. Îndrumat de o pornire cum nu mai avusese până atunci, Leon o înconjură cu braţele sale şi o strânse cu drag la piept.
- Domnule Leon...
- Stai să te mai încălzesc eu puţin... după aceea ne întoarcem.
- Bine, domnule Leon...
- Sora...
- Da...?
- Spune-mi Leon, simplu, te rog.
- Bine domnu... bine, Leon.
Îşi lăsă capul pe umărul lui şi închise ochii. El o strânse mai tare în braţe şi îşi adânci faţa în părul ei, încercând să îşi întipărească în minte parfumul ei pentru vecie. Se simţea uimitor de lejer cu ea în braţele sale. Era ca şi cum ea era acel ceva ce lipsise în tot acest timp din locul acela. Timpul trecu mai repede decât şi-ar fi dorit. Leon o îndepărtă puţin să îi privească mai în amănunt chipul. Era superbă! Ochii ei mari tremurau cu emoţie, iar buzele ei suave parcă abia aşteptau să fie sărutate. Îşi apleca faţa deasupra ei şi aproape îi atinse buzele cu ale sale, când o îndepărtă brusc. Nu putea face asta!
- Ar fi mai bine să ne întoarcem, zise el.
- Leon, eu...
- Haide, Sora! Dacă mai stai mult pe afară o să răceşti.
- Dar....bine...
Se îndreptară împreună spre Kaleido Stage, dar Leon rămase tăcut tot drumul. Sora nici că mai încercă să îl întrebe ceva. Cuvintele erau de prisos.
*
Anna muncea de zor la noul său proiect. Vroia să facă ceva amuzant, dar nimic nu-i reuşea. Nici măcar Marion nu râdea la glumele sale. Jonatan era singurul care părea amuzat.
- Ah, spuse Anna căzând de pe o minge de cauciuc, nu cred că asta se poate numi tocmai o reuşită, nu?
- Poate ar trebui să încerci altceva, îi sugeră Marion, începând să se plictisească de pe urma trucurilor Annei.
- Da, ai dreptate! Nu trebuie să mă dau bătută! Rosti aceasta din urmă, hotărâtă cu orice preţ să devină amuzantă.
*
După ce bătu în uşă de trei ori, mia intră în biroul lui Kalos, vădit emoţionată, dar şi încântată în acelaşi timp:
- Am terminat povestirea! Aş dori să o citiţi.... ştiu că, dacă domnişoara Cathy ar fi fost aici, mi-ar fi dar nişte sugestii grozave, dar, deocamdată, se ocupă de spectacolul domnişoarei Layla, aşa că...
- Lasă-mi scenariul şi mâine îţi spun părerea mea, i-o scurtă Kalos, adăugând un zâmbet şters vorbelor sale.
- Bine, şefu! zise Mia.
*
Antrenamentele duraseră toată ziua, încă niciunul dintre ei nu părea să dea vreun semn de oboseală. Sora încerca să îşi alunge din minte scena din seara trecută, căci ştia că cel mai indicat este să se concentreze asupra exerciţiului pentru a face un spectacol aşa cum trebuie. Lui Yuri nu îi scăpase îngrijorarea ei şi-a hotărât să poarte o mică discuţie cu ea. La sfârşitul zilei, când amândoi îşi terminară antrenamentele şi coborâră de pe plasă, se apropie de ea şi-i spuse fără niciun ocoliş:
- Sora, acesta trebuie să fie un spectacol excelent. După reprezentaţiile tale din ultima vreme, publicul va cere tot mai mult de la tine, iar tu nu trebuie să îi dezamăgeşti pe oamenii care vin să vadă spectacolele tale.
- Domnule Yuri, aveţi dreptate. Va trebui să mă antrenez mai mult.
- Sora, antrenamentul nu e totul.
- Nu cred că înţeleg...
- Pentru a executa un număr complet, este nevoie să intri în pielea personajului tău. Eu joc rolul unui prinţ îndrăgostit de tine, iar tu eşti o prinţesă condamnată să nu iubeşti niciodată. Trebuie să mă lupt pentru a-ţi câştiga dragostea, iar tu vei ajunge să mă iubeşti abia în ultimul act. Pentru a juca un rol atât de complex, este nevoie să ne cunoaştem mai bine, pentru a putea nu lăsa nicio scăpare în numărul nostru.
- Înţeleg...
- Sora, vreau sa vii să locuieşti cu mine.
- Domnule Yuri, dar....
- Vreau să învăţăm să ne iubim pentru acest spectacol.
- Dar... nu ştiu dacă aceasta este cea mai bună soluţie...
- Numai dacă facem asta vom oferi publicului ceva adevărat. Anunţă-mă dacă găseşti o alternativă mai bună. Sora, nu cred că îţi doreşti să arăţi un spectacol fals.
- Nu! Nu pot oferi publicului ceva neadevărat.
- Atunci trebuie să accepţi propunerea mea.
Fruntea Sorei se întunecă pentru o clipă, cântărind propunerea pe toate feţele. Nu erau prea multe de analizat. Îşi dorea să încerce asta, însă îiera prea teamă să nu facă alegerea greşită.
- Bine, atunci, grăi ea într-un final. Voi veni să locuiesc cu dumneavoastră!
- Sora...
- Da...?
- Cred ca ar fi momentul să ne tutuim.
Luând în considerare circumstanţele, acesta era deja un lucru de la sine înţeles. Cu toate acestea, reuşi să o ia prin surprindere.
- Bine atunci, răspunse ea. Cred că ai dreptate, Yuri.
Aceste texte imi apartin. Orice copiere sau reproducere a lor se numeste plagiat si se pedepseste prin lege. De asemenea, se va aplica Regulamentul. Orice incalcare a celor mentionate mai sus atrage dupa sine consecinte grave. Multumesc.
Capitolul 1: Partenerul Phoenixului
DA! Era Phoenixul de aur! Sora era acum la fel ca Layla. Nimeni nu o mai putea întrece, nimeni nu o mai putea egala. Era atât de aproape de a-şi atinge visul pentru care luptase cu atâta pasiune şi ambiţie! Spectacolul se terminase. Legenda Phoenixului fusese un succes uriaş şi totul datorită Sorei. Da, acum era un adevărat Kaleido Star. Dar visul său nu se termina aici. Trebuia sa fie mai bună decât Layla, să o depăşească, egalarea ei nu era de ajuns. Trebuia să o provoace la un duel. Însă teama o făcea nesigură şi nu putea, încă, să facă pasul următor.
Kalos o chemă pe ea şi pe Rosetta în biroul său. Porni degrabă într-acolo şi se întâlni cu Rosetta chiar la intrare. Bătu cu sfială în uşă şi îşi strecură capul înăuntru.
- Şefu? Ne-aţi chemat?
- Da, răspunse Kalos. Intraţi.
Cele două tinere se postară în faţa lui, în picioare, cu mâinile la spate, salutând cuviincios din cap.
- Phoenixul de aur a avut un succes extraordinar, începu atunci Kalos. Kaleido Stage a recăpătat vechiul renume şi asta datorită vouă, însă trebuie să ne gândim la viitor. Mia lucrează la un nou scenariu. Piesa se numeşte "Prima dragoste". Rosetta, tu vei fi partenera...
- Voi fi partenera Sorei? Întrebă micuţa jongleriţă, ochii-i cenuşii strălucindu-i cu ardoare în aşteptarea unui răspuns.
- Nu, grăi Kalos. A lui May.
Rosetta se îndreptă de spate străduindu-se să adopte o poziţie cât mai demnă, însă nu reuşi să îşi ascundă în totalitate dezamăgirea provocată de vestea primită.
- Sora, adăugă Kalos, tu vei fi partenera lui Yuri.
- Yuri?!
Ca şi cum nu ar fi fost suficient de surprinzătoare vestea, chiar în momentul următor se auzi uşa de la intrare şi Leon spuse pe un ton rece:
- Aşa, deci. Pentru asta m-ai chemat aici? Să-mi spui că mi-ai găsit un înlocuitor?
Kalos îl privi tăcut. Era ceva în tăcerea lui care era mai grăitor decât orice explicaţie. Trebuia să fie un motiv pentru alegerea sa.
- Domnule Leon, spuse Sora, nu cred...
- Nimeni nu te-a întrebat nimic, i-o tăie scurt Leon. Tu ar fi mai bine să te pregăteşti pentru următorul tău rol. Aş vrea să mă lăsaţi să vorbesc singur cu Kalos.
- Dar... încercă Sora să intervină, fiind brusc întreruptă de Kalos.
- Lăsaţi-ne singuri, spuse el.
Cele două fete ieşiră, după cum li se ceruse, dar imediat şi-au lipit urechile de uşă, ca să asculte discuţia. Aşa, parcă din întâmplare, pe culoar trecea May, care le privi nedumerită:
- Ce faceţi acolo?!?!
- Ssssttt!!!!! făcu Rosetta. Şefu' vorbeşte cu domnul Leon!
- Ce!?!? Faceţi-mi loc, faceţi-mi loc! zise May, lipindu-şi la rându-i urechea de uşă.
Înăuntru, departe de agitaţia de dincolo de uşă, cei doi bărbaţi se priveau calm. Chiar dacă îmncerca să ascundă asta, se vedea pe Leon că nu era în apele sale.
- Cred că ţi-ai dat seama ce ai de facut, îi zise Kalos.
- Credeam că Sora va fi partenera mea în următorul spectacol. Se pare că m-am înşelat. L-ai ales pe Yuri pentru treaba asta. Nu am nici cea mai mică idee ce trebuie să mai fac. Poate că asta este şi problema: am făcut prea multe.
- Nu sunt sigur că eşti îndeajuns de bun ca să fii partenerul ei.
Leon strânse din pumni. Era iritat. "Cum vine asta?!"
- Dacă demonstrezi că-i poţi fi partener, continuă Kalos, atunci îi vei fi. Până atunci, partenerul ei va fi Yuri.
- Asta înseamnă că nu mă dai afară?
- Nu. Cel puţin pentru moment. Acum scuză-mă, dar am ceva treabă.
Dacă era un patron care ştia ce este nevoie pentru a conduce un circ, cu siguranţă subtilitatea nu era una dintre calităţile lui Kalos. Leon se răsuci pe călcâie şi ieşi din birou, fără a mai scoate o vorbă. Părea să se fi spus totul între ei. La ieşire le găsi pe cele trei tinere care, prea concentrate la cel mai sănătos sport din lume – trasul cu urechea – au uitat că unul dintre secretele jocului este să ştii cum să o faci fără să fii prins. Surprinse în acea postură nu tocmai plăcută, fetele îl priviră pe Leon fără a găsi prea multe cuvinte salvatoare – nimănui nu-i place să fie numit „băgăcios”, nu? May veni în fata lui.
- Leon, nu-ţi fă griji, eu îţi pot fi parteneră oricând! Rosti ea încântată că avea acum această şansă, uitând de şatena căreia i se promisese acel rol.
- Partenera ta e Rosetta acum, zise el fără a arunca măcar o privire în direcţia chinezoaicei.
Îi aruncă o privire Sorei şi plecă. Trebuia să-şi pună ordine în gânduri.
*
Trupul acrobatului se profila pe o stâncă golaşă, la marginea mării. Privea apusul, mărgean de roşu şi pustiu. Soarele arunca străvechile sale limbi de foc ca nişte tentacule peste linia subţire ce despărţea marea de imensitatea cerului. Îşi aduse aminte de vorbele lui Kalos şi cute adânci îi încreţiră fruntea. "Se îndoieşte de mine. Are şi de ce. Sora m-a uimit cu reprezentaţiile sale din ultima vreme. E extraordinară! Are un talent deosebit şi o ambiţie cum nu am mai întâlnit vreodată! În starea în care sunt acum nu-i pot fi partener. Îmi aduc aminte cum a făcut prima oară Acrobaţia Îngerului cu mine. M-a fascinat! Şi Phoenixul... e o acrobată desăvârşită! E atât de mică, pare atât de fragilă, dar a făcut atât de multe lucruri incredibile! Ah, la naiba! În ultima vreme m-am gândit prea mult la ea. Când n-o văd mi-e dor de ea, iar când o văd, o ocolesc. Parcă mi-ar fi teama de ea. Oare am început să mă îndrăgostesc de ea?"
Gândul părea timid şi aproape de necrezut. Nici nu apucă să se gândească bine la asta, că auzi o voce din spatele său, care îi ridică fiori pe şira spinării:
- Domnule Leon, vă rog, se face târziu! Ar fi mai bine să vă întoarceţi la Kaleido Stage înainte să se întunece!
Acrobatul se ridică în picioare şi o zări pe Sora. Faţa ei era pe jumătate umbrită, iar pletele i se răsfirau în vânt, înconjurându-i chipul într-o minunăţie de lumini, căci soarele se juca în voie în părul ei roşcat. Era atât de frumoasă! Leon se apropie de ea şi o văzu că tremură.
- Tremuri, zise el. Ţi-e frică de mine?
- Huh? Nu, vai, domnule Leon! Dar s-a lăsat răcoarea şi ar trebui să mă întorc la Kaleido. N-aţi dori să veniţi cu mine?
"Să vin cu tine?" Leon se simţi dezarmat în faţa Sorei. Nu ar fi trebuit să fie aşa. El fusese întotdeauna cel care deţinea controlul. Când se inversaseră rolurile?
- Ai dreptate, s-a făcut răcoare, oftă el într-un sfârşit, apropiindu-se.
Ajunse atât de aproape de ea, încât obrajii Sorei se îmbujorară de emoţie. Îndrumat de o pornire cum nu mai avusese până atunci, Leon o înconjură cu braţele sale şi o strânse cu drag la piept.
- Domnule Leon...
- Stai să te mai încălzesc eu puţin... după aceea ne întoarcem.
- Bine, domnule Leon...
- Sora...
- Da...?
- Spune-mi Leon, simplu, te rog.
- Bine domnu... bine, Leon.
Îşi lăsă capul pe umărul lui şi închise ochii. El o strânse mai tare în braţe şi îşi adânci faţa în părul ei, încercând să îşi întipărească în minte parfumul ei pentru vecie. Se simţea uimitor de lejer cu ea în braţele sale. Era ca şi cum ea era acel ceva ce lipsise în tot acest timp din locul acela. Timpul trecu mai repede decât şi-ar fi dorit. Leon o îndepărtă puţin să îi privească mai în amănunt chipul. Era superbă! Ochii ei mari tremurau cu emoţie, iar buzele ei suave parcă abia aşteptau să fie sărutate. Îşi apleca faţa deasupra ei şi aproape îi atinse buzele cu ale sale, când o îndepărtă brusc. Nu putea face asta!
- Ar fi mai bine să ne întoarcem, zise el.
- Leon, eu...
- Haide, Sora! Dacă mai stai mult pe afară o să răceşti.
- Dar....bine...
Se îndreptară împreună spre Kaleido Stage, dar Leon rămase tăcut tot drumul. Sora nici că mai încercă să îl întrebe ceva. Cuvintele erau de prisos.
*
Anna muncea de zor la noul său proiect. Vroia să facă ceva amuzant, dar nimic nu-i reuşea. Nici măcar Marion nu râdea la glumele sale. Jonatan era singurul care părea amuzat.
- Ah, spuse Anna căzând de pe o minge de cauciuc, nu cred că asta se poate numi tocmai o reuşită, nu?
- Poate ar trebui să încerci altceva, îi sugeră Marion, începând să se plictisească de pe urma trucurilor Annei.
- Da, ai dreptate! Nu trebuie să mă dau bătută! Rosti aceasta din urmă, hotărâtă cu orice preţ să devină amuzantă.
*
După ce bătu în uşă de trei ori, mia intră în biroul lui Kalos, vădit emoţionată, dar şi încântată în acelaşi timp:
- Am terminat povestirea! Aş dori să o citiţi.... ştiu că, dacă domnişoara Cathy ar fi fost aici, mi-ar fi dar nişte sugestii grozave, dar, deocamdată, se ocupă de spectacolul domnişoarei Layla, aşa că...
- Lasă-mi scenariul şi mâine îţi spun părerea mea, i-o scurtă Kalos, adăugând un zâmbet şters vorbelor sale.
- Bine, şefu! zise Mia.
*
Antrenamentele duraseră toată ziua, încă niciunul dintre ei nu părea să dea vreun semn de oboseală. Sora încerca să îşi alunge din minte scena din seara trecută, căci ştia că cel mai indicat este să se concentreze asupra exerciţiului pentru a face un spectacol aşa cum trebuie. Lui Yuri nu îi scăpase îngrijorarea ei şi-a hotărât să poarte o mică discuţie cu ea. La sfârşitul zilei, când amândoi îşi terminară antrenamentele şi coborâră de pe plasă, se apropie de ea şi-i spuse fără niciun ocoliş:
- Sora, acesta trebuie să fie un spectacol excelent. După reprezentaţiile tale din ultima vreme, publicul va cere tot mai mult de la tine, iar tu nu trebuie să îi dezamăgeşti pe oamenii care vin să vadă spectacolele tale.
- Domnule Yuri, aveţi dreptate. Va trebui să mă antrenez mai mult.
- Sora, antrenamentul nu e totul.
- Nu cred că înţeleg...
- Pentru a executa un număr complet, este nevoie să intri în pielea personajului tău. Eu joc rolul unui prinţ îndrăgostit de tine, iar tu eşti o prinţesă condamnată să nu iubeşti niciodată. Trebuie să mă lupt pentru a-ţi câştiga dragostea, iar tu vei ajunge să mă iubeşti abia în ultimul act. Pentru a juca un rol atât de complex, este nevoie să ne cunoaştem mai bine, pentru a putea nu lăsa nicio scăpare în numărul nostru.
- Înţeleg...
- Sora, vreau sa vii să locuieşti cu mine.
- Domnule Yuri, dar....
- Vreau să învăţăm să ne iubim pentru acest spectacol.
- Dar... nu ştiu dacă aceasta este cea mai bună soluţie...
- Numai dacă facem asta vom oferi publicului ceva adevărat. Anunţă-mă dacă găseşti o alternativă mai bună. Sora, nu cred că îţi doreşti să arăţi un spectacol fals.
- Nu! Nu pot oferi publicului ceva neadevărat.
- Atunci trebuie să accepţi propunerea mea.
Fruntea Sorei se întunecă pentru o clipă, cântărind propunerea pe toate feţele. Nu erau prea multe de analizat. Îşi dorea să încerce asta, însă îiera prea teamă să nu facă alegerea greşită.
- Bine, atunci, grăi ea într-un final. Voi veni să locuiesc cu dumneavoastră!
- Sora...
- Da...?
- Cred ca ar fi momentul să ne tutuim.
Luând în considerare circumstanţele, acesta era deja un lucru de la sine înţeles. Cu toate acestea, reuşi să o ia prin surprindere.
- Bine atunci, răspunse ea. Cred că ai dreptate, Yuri.