Mara Jade
29-05-08, 17:30
Zilele se scursera pe nesimtite si Mara nu ajunsese sa gaseasca ceva mai bun. Era speriata. In ciuda faptului ca rupsese legatura cu tot ceea ce se petrecea in jur, in ciuda straduintelor, tot ideea care ii venise in minte in a doua seara ii parea cea mai buna. Cu toate acestea, desi era cea mai buna dintre toate pe care le avusese, i se parea atat de jalnica, incat era sigura ca nu avea sa aibe niciun rezultat.
Relatia ei cu Shaye era intr-un moment de cumpana, ceea ce o intrista foarte mult, stiind ca ea era vinovata. In aceste saptamani nu avusese niciun schimb de replici cu ea, iar situatia nu parea sa se imbunatateasca.
Mara era imbracata intr-o rochie lunga, lejera ( OOC: gen cele pe care le poarta Rukia =)) ) deschisa la culoare. Statea pe una din bancutele din gradina din fata conacului si privea luna si stelele printre crengile copacilor.
De ce totul a trebuit sa ia o astfel de intorsatura?
Isi incrucisa bratele la piept si isi lasa capul usor pe spate, sprijinindu-l de spatarul bancii. Vantul adia usor, dar cerul era complet senin. O seara neobisnuit de frumoasa, ireal de adevarata.
Inchise ochii si se lasa prada gandurilor care o macinara de doua saptamani incoace. Cand si cum incepuse totul? Nu stia exact. Tot ce stia era ca atunci cand incepuse sa banuiasca ca se indragostise de Raphael, incercase sa stabileasca o distanta cat mai mare intre ei. Nu se mai aproipiase de Castelul Sakuraba sub nicio forma. De altfel, Setsuna chiar remarcase ca nu mai venea sa imprumute carti. In castel, asista numai la orele lui, in rest isi alesese cu grija drumul sa nu li se intersecteze din intamplare. Si totusi toate masurile luate fusesera in zadar. Nu putuse sa-si dea seama de noul trup al ingerului, decat atunci cand fusese prea tarziu.... cand nu mai avusese nicio alta cale decat sa recunoasca sentimentul pe care incercase sa-l innabuseasca,
Mara suspina, inca tinand ochii inchisi. Parfumul trandafirilor negrii invaluiau atmosfera, inducandu-i o stare de toropeala.
Relatia ei cu Shaye era intr-un moment de cumpana, ceea ce o intrista foarte mult, stiind ca ea era vinovata. In aceste saptamani nu avusese niciun schimb de replici cu ea, iar situatia nu parea sa se imbunatateasca.
Mara era imbracata intr-o rochie lunga, lejera ( OOC: gen cele pe care le poarta Rukia =)) ) deschisa la culoare. Statea pe una din bancutele din gradina din fata conacului si privea luna si stelele printre crengile copacilor.
De ce totul a trebuit sa ia o astfel de intorsatura?
Isi incrucisa bratele la piept si isi lasa capul usor pe spate, sprijinindu-l de spatarul bancii. Vantul adia usor, dar cerul era complet senin. O seara neobisnuit de frumoasa, ireal de adevarata.
Inchise ochii si se lasa prada gandurilor care o macinara de doua saptamani incoace. Cand si cum incepuse totul? Nu stia exact. Tot ce stia era ca atunci cand incepuse sa banuiasca ca se indragostise de Raphael, incercase sa stabileasca o distanta cat mai mare intre ei. Nu se mai aproipiase de Castelul Sakuraba sub nicio forma. De altfel, Setsuna chiar remarcase ca nu mai venea sa imprumute carti. In castel, asista numai la orele lui, in rest isi alesese cu grija drumul sa nu li se intersecteze din intamplare. Si totusi toate masurile luate fusesera in zadar. Nu putuse sa-si dea seama de noul trup al ingerului, decat atunci cand fusese prea tarziu.... cand nu mai avusese nicio alta cale decat sa recunoasca sentimentul pe care incercase sa-l innabuseasca,
Mara suspina, inca tinand ochii inchisi. Parfumul trandafirilor negrii invaluiau atmosfera, inducandu-i o stare de toropeala.