Aveqetura
10-07-08, 11:06
ooc : In primul rand tin sa-ti multumesc, Maria de rabdarea pe care o ai fata de mine si sper sa pot primi indrumari cat mai pretioase de la tine. Acum iata ceea ce mi-am imaginat eu. Sper sa se gaseasca cineva care sa ajute si pe mine si pe bietul meu personaj...
bic :
Aflată în camera sa de la Trei Mături, Arashi se gândea serios la plecarea sa de la Hogwarts. Se ridică din pat, începând să-şi strângă lucrurile. În timp ce-şi făcea bagajul găsi scrisoarea de la Antha pe care o deschise lecturând-o pentru a nuştiu câta oară, apoi spuse :
“Îmi pare rău Antha. Ştiu tot ce-am spus când am găsit scrisoarea ta, dar nu mai pot face faţă. Nu mă izbesc decât de ziduri reci de respingere, deşi eu încerc din răsputeri să-mi fac prieteni, să fiu cât mai tolerantă cu cei din jurul meu. Sunt indecisă mai tot timpul, nu ştiu ce vreau, mă smiorcăi asemenea unui copil mic şi refuz să mă ajut singură. Da, Antha. Sunt o laşă. Prefer să mă retrag, decât să lupt, dar nu aş face faţă unei lupte în condiţiile de faţă, nu fiind atât de slabă faţă de mine însămi.
Antha, voi arde scrisoarea. Voi şti numai eu că această scrisoare a existat vreodată ! Iar cu ceilalţi pe care i-am cunoscut... Le doresc tot binele din lume ! Sunt sigură că se vor descurca singuri, aşa cum au făcut-o până acum. Eu mă simt în plus, Antha. Îmi pare sincer rău, dar nu mai pot !”
Sfârşi ceea ce avusese de spus şi vru să facă ceea ce-şi propusese, dar când să ardă scrisoarea, ceva o opri : era totuşi singura amintire pe care i-o lăsase sora ei. Nu putea renunţa atât de uşor la acea amintire, aşa că renunţa la a mai arde scrisoarea, dar se duse la masa din camera sa şi scrise o scrisoare de demisie de la Hogwarts şi apoi verifică totul, pentru a lăsa ordine în urma sa.
Ieşi din camera aceea, o încuie, coborî la recepţie, achită ceea ce mai era de achitat şi apoi ieşi de la Trei Mături. Merse până în gară, unde aşteptă să vină trenul, acelaşi care o şi adusese acolo. În aşteptarea lui se duse spre o coloană mare din gară, îşi lăsă geamantanul jos, iar ea se aşeză pe el aşteptând sosirea trenului...
bic :
Aflată în camera sa de la Trei Mături, Arashi se gândea serios la plecarea sa de la Hogwarts. Se ridică din pat, începând să-şi strângă lucrurile. În timp ce-şi făcea bagajul găsi scrisoarea de la Antha pe care o deschise lecturând-o pentru a nuştiu câta oară, apoi spuse :
“Îmi pare rău Antha. Ştiu tot ce-am spus când am găsit scrisoarea ta, dar nu mai pot face faţă. Nu mă izbesc decât de ziduri reci de respingere, deşi eu încerc din răsputeri să-mi fac prieteni, să fiu cât mai tolerantă cu cei din jurul meu. Sunt indecisă mai tot timpul, nu ştiu ce vreau, mă smiorcăi asemenea unui copil mic şi refuz să mă ajut singură. Da, Antha. Sunt o laşă. Prefer să mă retrag, decât să lupt, dar nu aş face faţă unei lupte în condiţiile de faţă, nu fiind atât de slabă faţă de mine însămi.
Antha, voi arde scrisoarea. Voi şti numai eu că această scrisoare a existat vreodată ! Iar cu ceilalţi pe care i-am cunoscut... Le doresc tot binele din lume ! Sunt sigură că se vor descurca singuri, aşa cum au făcut-o până acum. Eu mă simt în plus, Antha. Îmi pare sincer rău, dar nu mai pot !”
Sfârşi ceea ce avusese de spus şi vru să facă ceea ce-şi propusese, dar când să ardă scrisoarea, ceva o opri : era totuşi singura amintire pe care i-o lăsase sora ei. Nu putea renunţa atât de uşor la acea amintire, aşa că renunţa la a mai arde scrisoarea, dar se duse la masa din camera sa şi scrise o scrisoare de demisie de la Hogwarts şi apoi verifică totul, pentru a lăsa ordine în urma sa.
Ieşi din camera aceea, o încuie, coborî la recepţie, achită ceea ce mai era de achitat şi apoi ieşi de la Trei Mături. Merse până în gară, unde aşteptă să vină trenul, acelaşi care o şi adusese acolo. În aşteptarea lui se duse spre o coloană mare din gară, îşi lăsă geamantanul jos, iar ea se aşeză pe el aşteptând sosirea trenului...