Lawynya
29-08-11, 16:01
Buna! Sunt noua pe acest forum si aceasta e prima mea poveste de pe acest site.
Sper sa va placa, astept critici complete, nu sunt genul care se supara, imi place sa invat din greseli.
Kiss si sper sa va placa.
Capitolul I
- Sanju, nu iti pierde inocenta...
Era intuneric si frig. O voce blanda si calda se auzea de undeva, departe.
- Sanju, tine minte, nu iti pierde inocenta...
- Lucky? Dar...
- Lumea e rea, Sanju. Nu uita cine esti, nu te schimba, nu renunta la principiile tale... Fii tu, fii aceeasi fata dulce, inocenta, simpla. Nu lasa ca rautatea si invidia din jurul tau sa te schimbe.
- Unde esti? Mi-e frica, e prea intuneric. Unde esti, Lucky? Mi-e frig...
- Langa tine, voi fi mereu langa tine. Nu uita asta.
Alarma asurzitoare incerca sa dea trezirea de dimineata. O mana firava, alba, se intinse spre noptiera micuta de langa pat pentru a o opri, iar de sub cearceaful roz se ivi un chip bland, inocent, al unei fete frumoase. Ochii sai albastrii precum ametistul se deschisera incet, parca lasand loc lacrimilor cristaline sa curga mai repede pe obrajii aprinsi. Fata privi speriata spre ceas: era opt dimineata. Parul sau brunet, lung pana la mijloc, era rebel, parca niciodata nu vroia sa-i dea ascultare. Pe buzele ei voluptoase, rosiatice, se revarsau lacrimile sarate care nu conteneau sa curga. Fata avea un chip placut, zambea mai tot timpul chiar daca nu era vesela, ceea ce dadea de nota ca era o persoana prietenoasa. Avea, de asemenea, un trup firav, cu forme feminine bine conturate, iar camasa alba de noapte pe care o purta o avantaja in acest sens. Sanjana se ridica in sezuta si iti sterse obrajii rosii, privind in gol, undeva departe, unde nu vedea decat umbrele trecutului care nu-i mai dadeau pace. Apoi deschise incet sertarul de la noptiera si scoase o poza micuta.
Ramase pret de cateva momente privind-o. Era chipul unui baiat frumos, inalt, cu parul negru ca o noapte intunecata si ochii la fel de negrii, patrunzatori, care ascundeau parca un mister. Era ca si cum baiatul o privea fix in ochi. Lucky, intotdeauna tandru, dulce, fusese iubitul ei inainte de a ajunge in acest liceu, Musical High School Central. Isi aducea aminte de parca ar fi fost ieri primul sarut furat, prima plimbare, prima noapte petrecuta cu el sub cerul liber, acolo, la tara. Mereu atent si grijuliu, Lucky ii oferise clipe frumoase, fericite si inca ceva, ceva ce nu se uita niciodata: prima iubire. Cat de greu i-a fost sa-l paraseasca dupa moartea mamei ei. Plecase fara ca macar sa-si ia ramas bun, fara o explicatie. Stia ca nu ar fi putut sa-l lase daca l-ar fi avut in fata ochilor. Cum avea oare sa-i spuna ca nu o va mai putea vedea, cum putea sa se desprinda din bratele lui si sa plece? Dar pentru a indeplini visul mamei sale a trebuia sa vina in Londra. Aici avea sa urmeze studiile pentru a deveni o cantareata de succes. Oare ce era in mintea lui Lucky, oare cat de mult o ura pentru ceea ce a facut? Dar oare ce era cu mesajul din vis? „Nu iti pierde inocenta...”. Sa fi fost un vis oarecare, fara sens? Dar cum putea sa fie un vis oarecare pentru ea cand, dupa atata timp, ii auzise din nou vocea, atat de clar, parca apropiindu-se din ce in ce mai mult de ea?
O alta lacrima se nascu din ochii ei si se prelinse pe obraz. Privi in jur. Camera din capatul culoarului liceului era micuta, simpla, cu doua paturi cu asternuturi roz, fiecare pat avand o noptiera de culoare pamantie. In fata paturilor erau asezate sifonierele, avand aceeasi nuanta ca noptierele, iar in mijlocul camerei se afla o masa draguta cu patru scaune. Prin draperiile crem ale ferestrei primele raze de soare incercau sa patrunda, scotand in evidenta chipul fetei din celalalt pat.
Eliza raghav era inalta, roscata, cu ochii verzi care ascudeau o privire cam rece. Chiar si atunci cand dormea se putea observa pe chipul ei mandria si oricine o privea isi dadea seama imediat ca este o fitoasa de mare clasa. Liz fusese prima persoana pe care o intalnise cand a pasit in curtea acestui liceu. Si acum isi aducea aminte privirea ei care incerca sa o intimideze pe Sanju, gesturile sale de mare doamna. Eliza era cea mai antipatica fata pe care o cunoscuse, mereu pusa pe cearta, intotdeauna incercand sa o faca sa se simta in plus, inferioara din toate punctele de vedere. Stilul ei un pic vulgar de a se imbraca le punea in umbra pe toate celelalte fete, care nu doar ca o antipatizau, dar erau si invidioase pe bogatia si pe talentul ei de a fi mereu in centrul atentiei, mai ales cand venea vorba de baieti.
Sanjana se ridica usor din pat. Nu vroia sa faca zgomot pentru a nu fi nevoita sa auda din nou tipetele Elizei pentru ca o trezise. Se aseza la masa si isi turna un pahar cu apa. Lua o inghititura si cazu din nou pe ganduri.
Deasupra patului Elizei se afla un poster cu un tip blond, cu ochii verzi. Pana si in poster se vedea ca este un infumurat. Eduard Carkroff, colegul lor, era un baiat dorit de toate fetele. Desi elev, deja avea cateva piese bune scoase si aparuse in diverse reviste de muzica. Avea o alura de Don Juan pentru care multe fete ar fi ucis. Corpul ii era zvelt, atletic, tricoul sau alb scotandu-i in evidenta abdomenul bine lucrat. Era preferatul directoarei, nimeni nu-i tinea cont atunci cand intarzia la ore, se plimba pe holurile liceului cu cate doua fete la brat. Intotdeauna aranjat, cu aceeasi privire care iti taia rasuflarea, era la fel ca si Liz, una dintre persoanele pe care Sanju le gasea antipatice, prea plini de ei, mereu cu atitudinea aceea de „nu ma poti atinge”.
„Hmm.. Ar face un cuplu perfect.”, se gandi Sanju. „Mike e foarte diferit de Eduard”, continua ea. Da, Michael Stuard se numara printre putinele persoane din liceu pe care le putea numi prieteni, poate era chiar singurul care se atasase atat de mult de ea. Brunet, tuns scurt, cu ochii caprui, parea un baiat simplu, modest, care insa vroia sa demonstreze ca este cu totul altfel: un tip dur, care nu-si arata niciodata sentimentele si demn de incredere.
Mike era indragostit de ea. Primul sarut a fost atunci cand amandoi s-au intalnit intr-una dintre incaperile goale ale camerei secrete din liceu, o camera care fusese descoperita cu ani in urma de catre elevii unei clase de a X-a, iar de atunci acel loc ramasese unul perfect amenajat pentru urmatoarele generatii. Si acum o pufnea rasul cand isi amintea de reactia Elizei cand i-a surprins pe amandoi sarutandu-se. Era foc si para.
Apoi, acea noapte superba in care el a dus-o pe plaja. Era prima oara cand Sanju vedea marea, iar Michael era incantat ca el ii facuse aceasta surpriza. Acolo i-a declarat iubirea lui, i-a spus ca nu-si doreste decat sa fie prieteni si sa-l lase sa se apropie de ea incetul cu incetul. Cum ar fi putut sa-l refuze? In acea noapte el i-a cantat o melodie compusa special pentru ea, a facut-o sa se simta ca o printesa, apoi i-a daruit un trandafir alb, superb, insotit de cele mai frumoase cuvinte pe care le-a auzit vreodata de la un baiat: „Un trandafir alb care simbolizeaza puritatea, inocenta, respectul... Pentru ca te respect inainte de a te iubi.”. A fost prima oara cand s-a simtit apreciata de cand venise in Londra. Mike era sprijinul ei, se putea baza oricand pe el, iar ea stia asta. Ce fete au facut Eliza si Eduard a doua zi cand au constatat ca atat ea, cat si Michael au lipsit toata noaptea... Apoi la ora de muzica instrumentala, cand Michael a cantat o melodie spunand ca i-o dedica unei persoane foarte importante pentru el... Liz era pe punctul de a exploda cand Naomi, colega sa de banca, i-a sugerat ca melodia ar putea fi pentru altcineva si nu pentru ea.
Michael fusese indragostit de Liz timp de doi ani, ceea ce il facuse vulnerabil in fata ei. Insa acum se pare ca acel sentiment disparuse. Doar Eliza era singura care mai credea ca Michael va fi mereu indragostit de ea, ceea ce, dupa parerea lui Sanju, o facea sa para foarte ridicola.
Incercand sa se detaseze de toate gandurile, fata se ridica si, asezand la loc poza lui Lucky, incerca sa citeasca ceva.
Dupa cateva momente Liz se trezi, prost dispusa ca in majoritatea diminetilor:
- Ce faci la ora asta citind? Pff... Chiar nu ai si tu altceva mai bun de facut?
- Care este problema ta? Nu cred ca te-am deranjat cu ceva.
- Ma irita simplul fapt ca iti vad fata in fiecare dimineata.
- Mda... Sentimentul e reciproc, raspunse Sanju indiferenta.
- Sti, doar facand lucruri precum cititul pari atat de caraghioasa... Nu era mai bine la tine la tara sa dai de mancare la animale decat sa pretinzi ca ai inclinatii spre literatura? Pana la urma, tot taranca de la coada vacii ai sa ramai.
- Am auzit de atatea ori placa asta incat ma lasa rece, Liz. Mai bine vede-ti de treaba ta si ignora-ma.
- Esti pur si simplu imposibil de ignorat. Doar simpla ta prezenta ma face sa...
Discutia fu brusc intrerupta de bataile in usa. Intr-un suflet, Eliza sari din pat si deschise usa:
- Mike, ce-i cu tine? Pana si tu vrei sa-mi strici dimineata?
Baiatul o ignora si privi peste umarul ei, vazand-o pe Sanjana la masa, citind:
- Esti gata, printeso?
- Gata... Gata pentru ce? intreba Sanju uimita.
- Hai, ti-am pregatit o surpriza. Te astept jos.
- Ok...
Mike se intoarse si porni spre curtea liceului.
- Hei, Mike, eu nu sunt invitata? Intreba Eliza iritata.
- Imi pare rau, Liz, dar chiar nu vreau sa-ti stric dimineata, raspunse Michael fara a privi inapoi.
Astept criticile voastre pentru a ma apuca de urmatorul capitol cat mai repede.
Sper sa va placa, astept critici complete, nu sunt genul care se supara, imi place sa invat din greseli.
Kiss si sper sa va placa.
Capitolul I
- Sanju, nu iti pierde inocenta...
Era intuneric si frig. O voce blanda si calda se auzea de undeva, departe.
- Sanju, tine minte, nu iti pierde inocenta...
- Lucky? Dar...
- Lumea e rea, Sanju. Nu uita cine esti, nu te schimba, nu renunta la principiile tale... Fii tu, fii aceeasi fata dulce, inocenta, simpla. Nu lasa ca rautatea si invidia din jurul tau sa te schimbe.
- Unde esti? Mi-e frica, e prea intuneric. Unde esti, Lucky? Mi-e frig...
- Langa tine, voi fi mereu langa tine. Nu uita asta.
Alarma asurzitoare incerca sa dea trezirea de dimineata. O mana firava, alba, se intinse spre noptiera micuta de langa pat pentru a o opri, iar de sub cearceaful roz se ivi un chip bland, inocent, al unei fete frumoase. Ochii sai albastrii precum ametistul se deschisera incet, parca lasand loc lacrimilor cristaline sa curga mai repede pe obrajii aprinsi. Fata privi speriata spre ceas: era opt dimineata. Parul sau brunet, lung pana la mijloc, era rebel, parca niciodata nu vroia sa-i dea ascultare. Pe buzele ei voluptoase, rosiatice, se revarsau lacrimile sarate care nu conteneau sa curga. Fata avea un chip placut, zambea mai tot timpul chiar daca nu era vesela, ceea ce dadea de nota ca era o persoana prietenoasa. Avea, de asemenea, un trup firav, cu forme feminine bine conturate, iar camasa alba de noapte pe care o purta o avantaja in acest sens. Sanjana se ridica in sezuta si iti sterse obrajii rosii, privind in gol, undeva departe, unde nu vedea decat umbrele trecutului care nu-i mai dadeau pace. Apoi deschise incet sertarul de la noptiera si scoase o poza micuta.
Ramase pret de cateva momente privind-o. Era chipul unui baiat frumos, inalt, cu parul negru ca o noapte intunecata si ochii la fel de negrii, patrunzatori, care ascundeau parca un mister. Era ca si cum baiatul o privea fix in ochi. Lucky, intotdeauna tandru, dulce, fusese iubitul ei inainte de a ajunge in acest liceu, Musical High School Central. Isi aducea aminte de parca ar fi fost ieri primul sarut furat, prima plimbare, prima noapte petrecuta cu el sub cerul liber, acolo, la tara. Mereu atent si grijuliu, Lucky ii oferise clipe frumoase, fericite si inca ceva, ceva ce nu se uita niciodata: prima iubire. Cat de greu i-a fost sa-l paraseasca dupa moartea mamei ei. Plecase fara ca macar sa-si ia ramas bun, fara o explicatie. Stia ca nu ar fi putut sa-l lase daca l-ar fi avut in fata ochilor. Cum avea oare sa-i spuna ca nu o va mai putea vedea, cum putea sa se desprinda din bratele lui si sa plece? Dar pentru a indeplini visul mamei sale a trebuia sa vina in Londra. Aici avea sa urmeze studiile pentru a deveni o cantareata de succes. Oare ce era in mintea lui Lucky, oare cat de mult o ura pentru ceea ce a facut? Dar oare ce era cu mesajul din vis? „Nu iti pierde inocenta...”. Sa fi fost un vis oarecare, fara sens? Dar cum putea sa fie un vis oarecare pentru ea cand, dupa atata timp, ii auzise din nou vocea, atat de clar, parca apropiindu-se din ce in ce mai mult de ea?
O alta lacrima se nascu din ochii ei si se prelinse pe obraz. Privi in jur. Camera din capatul culoarului liceului era micuta, simpla, cu doua paturi cu asternuturi roz, fiecare pat avand o noptiera de culoare pamantie. In fata paturilor erau asezate sifonierele, avand aceeasi nuanta ca noptierele, iar in mijlocul camerei se afla o masa draguta cu patru scaune. Prin draperiile crem ale ferestrei primele raze de soare incercau sa patrunda, scotand in evidenta chipul fetei din celalalt pat.
Eliza raghav era inalta, roscata, cu ochii verzi care ascudeau o privire cam rece. Chiar si atunci cand dormea se putea observa pe chipul ei mandria si oricine o privea isi dadea seama imediat ca este o fitoasa de mare clasa. Liz fusese prima persoana pe care o intalnise cand a pasit in curtea acestui liceu. Si acum isi aducea aminte privirea ei care incerca sa o intimideze pe Sanju, gesturile sale de mare doamna. Eliza era cea mai antipatica fata pe care o cunoscuse, mereu pusa pe cearta, intotdeauna incercand sa o faca sa se simta in plus, inferioara din toate punctele de vedere. Stilul ei un pic vulgar de a se imbraca le punea in umbra pe toate celelalte fete, care nu doar ca o antipatizau, dar erau si invidioase pe bogatia si pe talentul ei de a fi mereu in centrul atentiei, mai ales cand venea vorba de baieti.
Sanjana se ridica usor din pat. Nu vroia sa faca zgomot pentru a nu fi nevoita sa auda din nou tipetele Elizei pentru ca o trezise. Se aseza la masa si isi turna un pahar cu apa. Lua o inghititura si cazu din nou pe ganduri.
Deasupra patului Elizei se afla un poster cu un tip blond, cu ochii verzi. Pana si in poster se vedea ca este un infumurat. Eduard Carkroff, colegul lor, era un baiat dorit de toate fetele. Desi elev, deja avea cateva piese bune scoase si aparuse in diverse reviste de muzica. Avea o alura de Don Juan pentru care multe fete ar fi ucis. Corpul ii era zvelt, atletic, tricoul sau alb scotandu-i in evidenta abdomenul bine lucrat. Era preferatul directoarei, nimeni nu-i tinea cont atunci cand intarzia la ore, se plimba pe holurile liceului cu cate doua fete la brat. Intotdeauna aranjat, cu aceeasi privire care iti taia rasuflarea, era la fel ca si Liz, una dintre persoanele pe care Sanju le gasea antipatice, prea plini de ei, mereu cu atitudinea aceea de „nu ma poti atinge”.
„Hmm.. Ar face un cuplu perfect.”, se gandi Sanju. „Mike e foarte diferit de Eduard”, continua ea. Da, Michael Stuard se numara printre putinele persoane din liceu pe care le putea numi prieteni, poate era chiar singurul care se atasase atat de mult de ea. Brunet, tuns scurt, cu ochii caprui, parea un baiat simplu, modest, care insa vroia sa demonstreze ca este cu totul altfel: un tip dur, care nu-si arata niciodata sentimentele si demn de incredere.
Mike era indragostit de ea. Primul sarut a fost atunci cand amandoi s-au intalnit intr-una dintre incaperile goale ale camerei secrete din liceu, o camera care fusese descoperita cu ani in urma de catre elevii unei clase de a X-a, iar de atunci acel loc ramasese unul perfect amenajat pentru urmatoarele generatii. Si acum o pufnea rasul cand isi amintea de reactia Elizei cand i-a surprins pe amandoi sarutandu-se. Era foc si para.
Apoi, acea noapte superba in care el a dus-o pe plaja. Era prima oara cand Sanju vedea marea, iar Michael era incantat ca el ii facuse aceasta surpriza. Acolo i-a declarat iubirea lui, i-a spus ca nu-si doreste decat sa fie prieteni si sa-l lase sa se apropie de ea incetul cu incetul. Cum ar fi putut sa-l refuze? In acea noapte el i-a cantat o melodie compusa special pentru ea, a facut-o sa se simta ca o printesa, apoi i-a daruit un trandafir alb, superb, insotit de cele mai frumoase cuvinte pe care le-a auzit vreodata de la un baiat: „Un trandafir alb care simbolizeaza puritatea, inocenta, respectul... Pentru ca te respect inainte de a te iubi.”. A fost prima oara cand s-a simtit apreciata de cand venise in Londra. Mike era sprijinul ei, se putea baza oricand pe el, iar ea stia asta. Ce fete au facut Eliza si Eduard a doua zi cand au constatat ca atat ea, cat si Michael au lipsit toata noaptea... Apoi la ora de muzica instrumentala, cand Michael a cantat o melodie spunand ca i-o dedica unei persoane foarte importante pentru el... Liz era pe punctul de a exploda cand Naomi, colega sa de banca, i-a sugerat ca melodia ar putea fi pentru altcineva si nu pentru ea.
Michael fusese indragostit de Liz timp de doi ani, ceea ce il facuse vulnerabil in fata ei. Insa acum se pare ca acel sentiment disparuse. Doar Eliza era singura care mai credea ca Michael va fi mereu indragostit de ea, ceea ce, dupa parerea lui Sanju, o facea sa para foarte ridicola.
Incercand sa se detaseze de toate gandurile, fata se ridica si, asezand la loc poza lui Lucky, incerca sa citeasca ceva.
Dupa cateva momente Liz se trezi, prost dispusa ca in majoritatea diminetilor:
- Ce faci la ora asta citind? Pff... Chiar nu ai si tu altceva mai bun de facut?
- Care este problema ta? Nu cred ca te-am deranjat cu ceva.
- Ma irita simplul fapt ca iti vad fata in fiecare dimineata.
- Mda... Sentimentul e reciproc, raspunse Sanju indiferenta.
- Sti, doar facand lucruri precum cititul pari atat de caraghioasa... Nu era mai bine la tine la tara sa dai de mancare la animale decat sa pretinzi ca ai inclinatii spre literatura? Pana la urma, tot taranca de la coada vacii ai sa ramai.
- Am auzit de atatea ori placa asta incat ma lasa rece, Liz. Mai bine vede-ti de treaba ta si ignora-ma.
- Esti pur si simplu imposibil de ignorat. Doar simpla ta prezenta ma face sa...
Discutia fu brusc intrerupta de bataile in usa. Intr-un suflet, Eliza sari din pat si deschise usa:
- Mike, ce-i cu tine? Pana si tu vrei sa-mi strici dimineata?
Baiatul o ignora si privi peste umarul ei, vazand-o pe Sanjana la masa, citind:
- Esti gata, printeso?
- Gata... Gata pentru ce? intreba Sanju uimita.
- Hai, ti-am pregatit o surpriza. Te astept jos.
- Ok...
Mike se intoarse si porni spre curtea liceului.
- Hei, Mike, eu nu sunt invitata? Intreba Eliza iritata.
- Imi pare rau, Liz, dar chiar nu vreau sa-ti stric dimineata, raspunse Michael fara a privi inapoi.
Astept criticile voastre pentru a ma apuca de urmatorul capitol cat mai repede.