Milly
30-06-08, 21:09
Hey there!
Desi povestea ar fi trebuit sa o pun la update, cred ca este mult mai usor de citit asa, mai ales ca unele chestii au mai fost schimbate pe ici pe colo.
In primul rand multumesc mult Joe pentru rabdarea de a verifica textul si de a corecta greselile.
asadar ca un mic rezumat asupra a ce urmeaza sa prezint in poveste:
subiectul principal fiind din lumea Harry Potter, personajele centrale sunt "Strengarii" si anume James Potter, Sirius Black, Peter Pettigrew si Remus Lupin, normal va veti intalni si cu Lilly Evans, Severus Snape sau Lucius Malfoy insa toate pe parcurs.
din numele ficului reiese ca va mai aparea si un personaj feminin nou si anume Anna (nu va voi dezvalui numele de familie inca), si voi incerca din rasputeri sa nu o fac un fel de Mary Sue, va avea defecte cu caruta.
disclaimer 1: personajele nu imi apartin, apartin scriitoarei J.K.Rowling, declar ca nu castig bani din acest fan-fiction si ca nu am nici un beneficiu, vor exista cateva similaritati evidente in desfasurarea actiunii ce vor face trimitere la carti insa le utilizez doar pentru a pastra atmonsfera originala din opera scriitoarei.
disclaimer 2: personajul Anna imi apartine in totalitate si vor mai exista cateva personaje episodice pentru care cer drepturi de autor :))
so here it goes:
Pregătiri…
BOOM! Explozia zgudui Casa Cumplită nr. 12 din temelii.
Un fum negru şi înecăcios a început să pună stăpânire pe etajele superioare ale casei coborând cu repeziciune către bucătăria aflată la subsol.
Explozia însa a fost doar un mic preludiu la ceea ce avea sa urmeze, căci după numai câteva minute de linişte un strigăt îngrozitor s-a făcut auzit în toată casa.
– Sirius Black, ce naiba mai pui la cale de data asta?, zise vocea pe un ton strident ce zgâria timpanele nefericiţilor ce locuiau acolo, parând neafectată de norul negru.
După câteva momente în care strigătul parcă rămăsese în aer, un suflu neobişnuit părea să-şi facă loc şi să înghită fumul insuportabil
Undeva la etajul doi o uşă se deschise lăsând să se vadă un haos de nedescris în urma sa, însă centrul atenţiei era tânărul ce părea de-a dreptul amuzat stând în mijlocul camerei şi privind entuziasmat o arătare neagră ce zburda în jurul picioarelor sale. Copilul nu părea să aibă mai mult de 11 ani, însă avea o figură isteaţă, buclele negre încadrându-i chipul frumos, acoperit în acel moment cu un fel de funingine, cum era de altfel toata camera. Doi ochi negri şi ageri urmăreau micuţa făptură ce parea să se distreze de minune alergând printre hârtiile aruncate pe jos.
Un bărbat înalt intră în cameră privind totul cu o urmă de dezgust pe chip. Ochii săi îmbătrâniţi prematur, păreau tot timpul trişti, ca şi cum un val negru se aşezase pe ei,
– Explică-te!, ceru tonul rece şi poruncitor, contrastând cu privirea tristă.
– A fost un accident! zise tânărul cu o voce fals îngrijorată, care la fel ca şi a tatălui sau, era opusă privirilor în care se vedea la fel de clar ca lumina zilei că nu lăsase nimic la voia întâmplării.
– Mamei tale nu o să-i placă asta, zise bărbatul cu o schimbare radicală de comportament, părând măcinat de gânduri amare şi arătând spre făptura neagră ce nu părea să bage de seamă prezenţa sa.
– Nu îmi pasă, răspunse micuţul pe un ton cât se poate de rece, după care îşi aranjă o şuviţă din părul rebel ce îi intra în ochi.
Bărbatul oftă şi ieşi din cameră, ştiind prea bine că nu avea să îşi înduplece niciodată copilul cu privire la maică-sa dar încercând mereu să medieze situaţia. Ieşind în holul îngust, ridică ochii spre tabloul din faţa lui şi zâmbi. Morphius Black, unul dintre strămoşii familiei, şi cel mai îndrăgit de Sirius după unchiul Alphard îl privea cu acelaşi surâs. Fără să scoată un cuvânt, bărbatul se îndreptă spre scări dupa care coborî cu un etaj mai jos şi intră în camera enormă.
Salonul era o încapere colorată preponderent în verde şi având un perete acoperit de mobilă neagră, solidă şi încărcată cu tot felul de obiecte ciudate sclipind misterios. Punctul cel mai interesant al încăperii era însă un perete acoperit cu o tapiţerie ce înfăţişa arborele genealogic al familiei Black. Era ceva de-a dreptul magnific pentru orice norocos ce ar fi avut privilegiul să privească istoria unei familii atât de vechi, însă bărbatul nici nu bagă în seamă bucata de pânza ci se îndreptă direct către canapeaua din stofă verde.
O femeie îmbrăcată într-o robă de culoarea smaraldului răsfoia plictisită un ziar. Era totuşi un lucru neobişnuit la ziarul din mâna ei: fotografiile păreau vii, locatarii lor zâmbind sau făcând cu mâna celor care îi priveau. Femeia însă, complet neimpresionată de feţele celor din imagini, citea plictisită un articol scris cu litere de-o şchioapă.
Bărbatul din faţa ei tuşi scurt pentru a-şi anunţa prezenţa în încăpere, dar femeia rămase cu ochii aţintiţi la bucata de hârtie.
– Ei bine? întreba ea într-un final, ridicându-şi ochii de culoarea nopţii fără lună către soţul ei.
– A fost un accident, răspunse bărbatul cu nonşalanţă, părând uşor amuzat de figura furioasă pe care o afişă femeia în momentul în care auzise cuvântul “accident”.
– Altul?, e a patra oară săptămâna asta, abia aştept să plece la Hogwarts, va fi o linişte bine-meritată după 10 ani în care mi-a ucis sufletul, să ştiu ca îl voi vedea abia la anul în vară, rosti ea cu o oarecare satisfacţie, stiind bine că Sirius nu va dori să vină acasă până în iunie.
– Ei haide, draga mea, e doar un copil, răspunse bărbatul pe un ton obosit.
***
În partea opusă a Londrei, un puşti de aceeaşi vârstă cu tânărul Sirius citea cu frenezie pentru a suta oară o scrisoare cu aspect oficial:
HOGWARTS, ŞCOALA DE MAGIE, FARMECE ŞI VRĂJITORII
Director: Albus Dumbledore
(decorat cu Ordinul Merlin, Clasa I,
Mare Vrăjitor,
Magician Suprem,
Confederaţia Internaţională a Vrăjitorilor)
Dragă domnule Potter,
Avem deosebita plăcere să vă informăm că aţi fost accep¬tat la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmece şi Vrăjitorii. Ală¬turat, vă trimitem o listă cu tot echipamentul şi cărţile nece¬sare. Şcoala începe la 1 septembrie. Aşteptăm bufniţa dumneavoastră, nu mai târziu de 31 iulie a.c.
Cu deosebită consideraţie,
Minerva McGonagall
Director Adjunct
Citise de atâtea ori scrisoarea încât aceasta rămăsese perfect dreaptă deşi venise strânsa sul legată de piciorul unei bufniţe.
Tatăl sau trimisese răspunsul în aceeaşi zi în care sosi scrisoarea. Era mai mult decât încântat să îşi vadă copiii la aceeaşi şcoală la care învăţase şi el, stiind că sub ochii profesorului Dumbledore vor fi mai mult decât în siguranţă; în special năzdrăvanul său fiu James, care mereu punea ceva la cale. Nu avea de ce să îşi facă griji şi pentru Anna deoarece micuţa era o fire liniştita.Nu ştia cât de mult se înşela.
În camera sa, James terminase de citit scrisoarea pe care o învăţase între timp pe de rost, se ridică din patul dezordonat şi se privi pentru o clipă în geamul ce dădea în curtea interioară a casei.
– Hogwarts, pregăteşte-te că vin!, zise cu o voce ghiduşă, ciufulindu-şi părul de culoarea abanosului cu o mişcare amplă a mâinii, dând impresia că tocmai ar fi coborât de pe mătură.
Ştia că în primul an nu avea voie sa ducă propria mătură în şcoală, dar nu se putea abţine să nu zâmbească mândru când se gândea la „Steaua Căzătoare”, ultimul prototip apărut pe piaţă, pentru care a trebuit să îşi bată tatăl la cap timp de trei zile ca să o primească şi care era bine înfăşurată şi ascunsă undeva în cufăr. Va gasi el prilejul potrivit pentru a folosi mătura iar încercarea la care îl supunea regula şcolii, de a nu avea mătura lângă el timp de un an i se părea mai mult decât scandaloasă.
Câteva sunete ce veneau de dincolo de peretele camerei lui James îl făcură pe acesta să tresară. Se parea că cineva împacheta de zor o grămadă de lucruri şi nu părea să fie prea atent la câtă gălagie face.
Brunetul zâmbi într-un mod plin de compasiune ştiind că în camera alăturată Anna îşi căuta cele “o mie de lucruri esenţiale atunci când trebuie să mergi la o şcoală de magi”, după cum afirmase chiar ea. Nebăgând în seamă zgomotele de alaturi, îşi roti ochii prin propria cameră, încercând să mai găsească ultimele detalii înainte de plecare, însă părea că îşi aranjase totul în cufăr căci zâmbi mulţumit şi se aruncă din nou în pat, ştiind ca din ziua următoare viaţa lui avea să se schimbe.
cam atat deocamdata, pareri bine venite
nota: desi povestea nu are o limita de varsta s-ar putea ca mai tarziu sa apara capitole cotate +16/18...asta ca o precautie :D
huggies, milly
Desi povestea ar fi trebuit sa o pun la update, cred ca este mult mai usor de citit asa, mai ales ca unele chestii au mai fost schimbate pe ici pe colo.
In primul rand multumesc mult Joe pentru rabdarea de a verifica textul si de a corecta greselile.
asadar ca un mic rezumat asupra a ce urmeaza sa prezint in poveste:
subiectul principal fiind din lumea Harry Potter, personajele centrale sunt "Strengarii" si anume James Potter, Sirius Black, Peter Pettigrew si Remus Lupin, normal va veti intalni si cu Lilly Evans, Severus Snape sau Lucius Malfoy insa toate pe parcurs.
din numele ficului reiese ca va mai aparea si un personaj feminin nou si anume Anna (nu va voi dezvalui numele de familie inca), si voi incerca din rasputeri sa nu o fac un fel de Mary Sue, va avea defecte cu caruta.
disclaimer 1: personajele nu imi apartin, apartin scriitoarei J.K.Rowling, declar ca nu castig bani din acest fan-fiction si ca nu am nici un beneficiu, vor exista cateva similaritati evidente in desfasurarea actiunii ce vor face trimitere la carti insa le utilizez doar pentru a pastra atmonsfera originala din opera scriitoarei.
disclaimer 2: personajul Anna imi apartine in totalitate si vor mai exista cateva personaje episodice pentru care cer drepturi de autor :))
so here it goes:
Pregătiri…
BOOM! Explozia zgudui Casa Cumplită nr. 12 din temelii.
Un fum negru şi înecăcios a început să pună stăpânire pe etajele superioare ale casei coborând cu repeziciune către bucătăria aflată la subsol.
Explozia însa a fost doar un mic preludiu la ceea ce avea sa urmeze, căci după numai câteva minute de linişte un strigăt îngrozitor s-a făcut auzit în toată casa.
– Sirius Black, ce naiba mai pui la cale de data asta?, zise vocea pe un ton strident ce zgâria timpanele nefericiţilor ce locuiau acolo, parând neafectată de norul negru.
După câteva momente în care strigătul parcă rămăsese în aer, un suflu neobişnuit părea să-şi facă loc şi să înghită fumul insuportabil
Undeva la etajul doi o uşă se deschise lăsând să se vadă un haos de nedescris în urma sa, însă centrul atenţiei era tânărul ce părea de-a dreptul amuzat stând în mijlocul camerei şi privind entuziasmat o arătare neagră ce zburda în jurul picioarelor sale. Copilul nu părea să aibă mai mult de 11 ani, însă avea o figură isteaţă, buclele negre încadrându-i chipul frumos, acoperit în acel moment cu un fel de funingine, cum era de altfel toata camera. Doi ochi negri şi ageri urmăreau micuţa făptură ce parea să se distreze de minune alergând printre hârtiile aruncate pe jos.
Un bărbat înalt intră în cameră privind totul cu o urmă de dezgust pe chip. Ochii săi îmbătrâniţi prematur, păreau tot timpul trişti, ca şi cum un val negru se aşezase pe ei,
– Explică-te!, ceru tonul rece şi poruncitor, contrastând cu privirea tristă.
– A fost un accident! zise tânărul cu o voce fals îngrijorată, care la fel ca şi a tatălui sau, era opusă privirilor în care se vedea la fel de clar ca lumina zilei că nu lăsase nimic la voia întâmplării.
– Mamei tale nu o să-i placă asta, zise bărbatul cu o schimbare radicală de comportament, părând măcinat de gânduri amare şi arătând spre făptura neagră ce nu părea să bage de seamă prezenţa sa.
– Nu îmi pasă, răspunse micuţul pe un ton cât se poate de rece, după care îşi aranjă o şuviţă din părul rebel ce îi intra în ochi.
Bărbatul oftă şi ieşi din cameră, ştiind prea bine că nu avea să îşi înduplece niciodată copilul cu privire la maică-sa dar încercând mereu să medieze situaţia. Ieşind în holul îngust, ridică ochii spre tabloul din faţa lui şi zâmbi. Morphius Black, unul dintre strămoşii familiei, şi cel mai îndrăgit de Sirius după unchiul Alphard îl privea cu acelaşi surâs. Fără să scoată un cuvânt, bărbatul se îndreptă spre scări dupa care coborî cu un etaj mai jos şi intră în camera enormă.
Salonul era o încapere colorată preponderent în verde şi având un perete acoperit de mobilă neagră, solidă şi încărcată cu tot felul de obiecte ciudate sclipind misterios. Punctul cel mai interesant al încăperii era însă un perete acoperit cu o tapiţerie ce înfăţişa arborele genealogic al familiei Black. Era ceva de-a dreptul magnific pentru orice norocos ce ar fi avut privilegiul să privească istoria unei familii atât de vechi, însă bărbatul nici nu bagă în seamă bucata de pânza ci se îndreptă direct către canapeaua din stofă verde.
O femeie îmbrăcată într-o robă de culoarea smaraldului răsfoia plictisită un ziar. Era totuşi un lucru neobişnuit la ziarul din mâna ei: fotografiile păreau vii, locatarii lor zâmbind sau făcând cu mâna celor care îi priveau. Femeia însă, complet neimpresionată de feţele celor din imagini, citea plictisită un articol scris cu litere de-o şchioapă.
Bărbatul din faţa ei tuşi scurt pentru a-şi anunţa prezenţa în încăpere, dar femeia rămase cu ochii aţintiţi la bucata de hârtie.
– Ei bine? întreba ea într-un final, ridicându-şi ochii de culoarea nopţii fără lună către soţul ei.
– A fost un accident, răspunse bărbatul cu nonşalanţă, părând uşor amuzat de figura furioasă pe care o afişă femeia în momentul în care auzise cuvântul “accident”.
– Altul?, e a patra oară săptămâna asta, abia aştept să plece la Hogwarts, va fi o linişte bine-meritată după 10 ani în care mi-a ucis sufletul, să ştiu ca îl voi vedea abia la anul în vară, rosti ea cu o oarecare satisfacţie, stiind bine că Sirius nu va dori să vină acasă până în iunie.
– Ei haide, draga mea, e doar un copil, răspunse bărbatul pe un ton obosit.
***
În partea opusă a Londrei, un puşti de aceeaşi vârstă cu tânărul Sirius citea cu frenezie pentru a suta oară o scrisoare cu aspect oficial:
HOGWARTS, ŞCOALA DE MAGIE, FARMECE ŞI VRĂJITORII
Director: Albus Dumbledore
(decorat cu Ordinul Merlin, Clasa I,
Mare Vrăjitor,
Magician Suprem,
Confederaţia Internaţională a Vrăjitorilor)
Dragă domnule Potter,
Avem deosebita plăcere să vă informăm că aţi fost accep¬tat la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmece şi Vrăjitorii. Ală¬turat, vă trimitem o listă cu tot echipamentul şi cărţile nece¬sare. Şcoala începe la 1 septembrie. Aşteptăm bufniţa dumneavoastră, nu mai târziu de 31 iulie a.c.
Cu deosebită consideraţie,
Minerva McGonagall
Director Adjunct
Citise de atâtea ori scrisoarea încât aceasta rămăsese perfect dreaptă deşi venise strânsa sul legată de piciorul unei bufniţe.
Tatăl sau trimisese răspunsul în aceeaşi zi în care sosi scrisoarea. Era mai mult decât încântat să îşi vadă copiii la aceeaşi şcoală la care învăţase şi el, stiind că sub ochii profesorului Dumbledore vor fi mai mult decât în siguranţă; în special năzdrăvanul său fiu James, care mereu punea ceva la cale. Nu avea de ce să îşi facă griji şi pentru Anna deoarece micuţa era o fire liniştita.Nu ştia cât de mult se înşela.
În camera sa, James terminase de citit scrisoarea pe care o învăţase între timp pe de rost, se ridică din patul dezordonat şi se privi pentru o clipă în geamul ce dădea în curtea interioară a casei.
– Hogwarts, pregăteşte-te că vin!, zise cu o voce ghiduşă, ciufulindu-şi părul de culoarea abanosului cu o mişcare amplă a mâinii, dând impresia că tocmai ar fi coborât de pe mătură.
Ştia că în primul an nu avea voie sa ducă propria mătură în şcoală, dar nu se putea abţine să nu zâmbească mândru când se gândea la „Steaua Căzătoare”, ultimul prototip apărut pe piaţă, pentru care a trebuit să îşi bată tatăl la cap timp de trei zile ca să o primească şi care era bine înfăşurată şi ascunsă undeva în cufăr. Va gasi el prilejul potrivit pentru a folosi mătura iar încercarea la care îl supunea regula şcolii, de a nu avea mătura lângă el timp de un an i se părea mai mult decât scandaloasă.
Câteva sunete ce veneau de dincolo de peretele camerei lui James îl făcură pe acesta să tresară. Se parea că cineva împacheta de zor o grămadă de lucruri şi nu părea să fie prea atent la câtă gălagie face.
Brunetul zâmbi într-un mod plin de compasiune ştiind că în camera alăturată Anna îşi căuta cele “o mie de lucruri esenţiale atunci când trebuie să mergi la o şcoală de magi”, după cum afirmase chiar ea. Nebăgând în seamă zgomotele de alaturi, îşi roti ochii prin propria cameră, încercând să mai găsească ultimele detalii înainte de plecare, însă părea că îşi aranjase totul în cufăr căci zâmbi mulţumit şi se aruncă din nou în pat, ştiind ca din ziua următoare viaţa lui avea să se schimbe.
cam atat deocamdata, pareri bine venite
nota: desi povestea nu are o limita de varsta s-ar putea ca mai tarziu sa apara capitole cotate +16/18...asta ca o precautie :D
huggies, milly