ruxx
30-06-08, 17:03
M-am apucat sa mai scriu si eu ceva, problema e ca povestea o sa aiba o forma putin mai ciudata :worried: Majoritatea capitolelor cel mai probabil vor avea forma unor fise sau alte chestii de genul asta. O sa vedeti pe parcurs, acum experimentez. :glasses: Sper sa va placa, e... nu stiu cum e. Reprezinta defapt incercarea unui ziarist de a scrie un articol.
Prolog
Masuyo Hamasaki (31), ziarist Japan Today,
Desi avem cinci simturi, uneori uitam se profitam de ele. Intoarcem privirea si zarim in treacat chipuri necunoscute, blocuri-turn si vitrine incarcate. Stim unde suntem si ce ne inconjoara si cateva repere ale locului unde urmeaza sa ajungem. Vedem statia de autobuz care ne anunta ca undeva in dreapta trebuie sa fie cateva trepte si usile de la scara blocului acoperite de graffiti dincolo de care, undeva la etajul opt, urmeaza sa ajungem. Intregul drum este intiparit in mintea noastra sub forma catorva imagini reprezentative, a catorva cadre pe care le folosim ca reper pentru a ne asigura ca reflexele inca ne duc pe drumul cel bun. Cum ar fi drumul pe care il parcurgem zi de zi de la munca pana acasa fara aceste repere vizuale? Poate ca nu ne-am descurca fara compania cuiva care sa ne indrume pasii sau poate ca ne-am ghida dupa sunetul autobuzului care pleaca din statie, dupa acordurile chitarii celui ce sta zi de zi in acelasi colt de strada cantand balade pentru a-si castiga existenta, si am zambi la auzul glasului vanzatorului de suveniruri care in incercarea de a atrage clienti si a-si vinde marfa, anticipeaza distanta de doar doua blocuri care a mai ramas pana la usile acoperite de graffiti. Poate asa am sesiza si aprecia mirosul de flori de cires adus de vantul uscat ce ne atinge pielea in treacat si face parul si hainele subtiri de mai sa fluture usor atunci cand trecem prin parcul din apropiere. Toate aceste senzatii trec neobservate atunci cand un singur simt primeaza.
Acum o saptamana am fost in Kyoto pentru a ma putea bucura de faimoasele gradini cu ciresi infloriti. Privelistea era incantatoare asa cum rareori mi-a fost dat sa vad. Intotdeauna am considerat ca locurile aglomerate isi pierd farmecul devenind imagini triviale din cotidianul sufocant. Am fost mereu de parere ca oamenii reduc farmecul unor asemenea locuri precum complexul Kinkakuji. Cu toate ca orasul era plin de turisti ce faceau fotografii la fiecare pas, chipurile vesele si detasarea lor au reusit sa ma bine-dispuna si mi-am putut savura intimitatea stand intins pe iarba si citind cateva pagini de Kawabata Yasunari. Pot spune ca in acea zi am cunoscut poate cea mai captivanta persoana: Alice Anderson(29), cercetator. Destul de inaltuta in comparatie cu majoritatea femeilor din aceasta regiune, cu o silueta eleganta si mers gratios remarcabil, s-a apropiat de locul unde stateam intins si s-a asezat pe marginea lacului. A stat acolo mai bine de o ora fara a spune nimic, privind undeva in departare si jucandu-se cu un fir de iarba. Purta o yukata rosie cu flori mari albe iar parul negru desprins se rasfira pe spate pana la obi-ul alb. Din felul in care isi purta parul iti puteai da seama ca nu era din japonia. Dupa o ora, s-a intors spre mine si s-a prezentat cu numele de Arisu. M-a invitat la un ceai asa ca am urmat-o in una dintre camarutele special amenajate pentru asa ceva. M-a surprins faptul ca in ciuda aerului occidental ce o inconjura, vorbea japoneza fluent si cunostea ritualul ceaiului pana in cele mai mici detalii. Ne-am bucurat de linistea si racoarea acelei dupamiezi savurand cate o cana de ceai si vorbind despre lucruri triviale. Am aflat atunci ca tatal sau era un om de afaceri britanic si ca pana la varsta de 20 de ani locuise acolo. Mama ei era o nipona mica de statura, cu buze pline si privire jucausa. Avea buzele si farmecul mamei si ceva din caracterul inovativ al tatalui. Intotdeauna fusese atrasa de cultura acestei tari si decisese sa locuiasca aici si sa imbratiseze stilul de viata al mamei sale. Aveam sa aflu ca prima carte care o fascinase era chiar Kyoto de Kawabata Yasunari, volumul pe care cu putin timp inainte il rasfoiam intins pe pajiste. Imi povestea despre experimentele stiintifice ce aveau loc in cadrul institutului unde lucrase. Vorbea cu multa patima si se vedea faptul ca nu era straina nici de arta. Punea pasiune in fiecare cuvant rostit si am descoperit ca impartaseam aceleasi gusturi in materie de arta, in special cea moderna.
Cand cantecul greierilor ne-a dat de veste ca afara se inserase deja, Arisu, cum prefera sa i se spuna, mi-a propus un experiment. A cautat in posetuta mica de satin rosu si a scos o esarfa neagra cu care m-a legat la ochi. Am iesit apoi in gradina. Prima senzatie a fost placuta, o rafala de vant racoros ce purta in el mireasma copacilor infloriti. Ghiceam in atmosfera din ce in ce mai calda noaptea adanca si pustietatea locului la acea ora. Din cand in cand razbateau din departari glasuri si chicote prelungi. Am stat pe malul lacului, am simtit apa rece dezmortindu-ne simturile, am adulmecat iarba si florile de cires, apoi am stat sprijiniti de trunchiurile copacilor, am ascultat vantul, greierii si oamenii ce mai ramasesera pe banci sa se bucure de noapte, intuind luminile slabe ale felinarelor de gradina din fata templelor. Asa am aflat povestea ei si a ajuns sa ma fascineze. Am considerat de cuviinta sa scriu un articol despre aceasta femeie care a invatat sa traiasca si invata la randul sau pe altii sa simta viata, asa ca am inceput cu atentie cuvenita sa strang material pentru povestea ce merita sa fie cunoscuta de fiecare dintre noi.
________________
Kyoto = oras situat in partea centrala a insulei Honshu, fosta capitala a Japoniei. Renumit pentru numeroasele temple Zen si alte vestigii istorice, precum si pentru ciresii ce incarca tot orasul. Imbina arhitectura moderna cu cea a secolelor anterioare.
Kinkakuji = construit in 1398 ca centru artistic, complexul a devenit templu Zen in anul 1419. Aici se regaseste si renumitul Pavilion Auriu.
Kawabata Yasunari = renumit scriitor japonez (1899-1972), in anul 1968 primeste premiul Nobel pentru literatura.
Yukata = articol de imbracaminte traditional japonez purtat atat de femei cat si de barbati. Este o varianta mai simpla a kimono-ului, in general fabricata din bumbac. Este purtata vara, in special la festivaluri.
Obi = panglica lata legata in jurul taliei peste kimono sau yukata.
Arisu = varianta japoneza a englezescului Alice.
Prolog
Masuyo Hamasaki (31), ziarist Japan Today,
Desi avem cinci simturi, uneori uitam se profitam de ele. Intoarcem privirea si zarim in treacat chipuri necunoscute, blocuri-turn si vitrine incarcate. Stim unde suntem si ce ne inconjoara si cateva repere ale locului unde urmeaza sa ajungem. Vedem statia de autobuz care ne anunta ca undeva in dreapta trebuie sa fie cateva trepte si usile de la scara blocului acoperite de graffiti dincolo de care, undeva la etajul opt, urmeaza sa ajungem. Intregul drum este intiparit in mintea noastra sub forma catorva imagini reprezentative, a catorva cadre pe care le folosim ca reper pentru a ne asigura ca reflexele inca ne duc pe drumul cel bun. Cum ar fi drumul pe care il parcurgem zi de zi de la munca pana acasa fara aceste repere vizuale? Poate ca nu ne-am descurca fara compania cuiva care sa ne indrume pasii sau poate ca ne-am ghida dupa sunetul autobuzului care pleaca din statie, dupa acordurile chitarii celui ce sta zi de zi in acelasi colt de strada cantand balade pentru a-si castiga existenta, si am zambi la auzul glasului vanzatorului de suveniruri care in incercarea de a atrage clienti si a-si vinde marfa, anticipeaza distanta de doar doua blocuri care a mai ramas pana la usile acoperite de graffiti. Poate asa am sesiza si aprecia mirosul de flori de cires adus de vantul uscat ce ne atinge pielea in treacat si face parul si hainele subtiri de mai sa fluture usor atunci cand trecem prin parcul din apropiere. Toate aceste senzatii trec neobservate atunci cand un singur simt primeaza.
Acum o saptamana am fost in Kyoto pentru a ma putea bucura de faimoasele gradini cu ciresi infloriti. Privelistea era incantatoare asa cum rareori mi-a fost dat sa vad. Intotdeauna am considerat ca locurile aglomerate isi pierd farmecul devenind imagini triviale din cotidianul sufocant. Am fost mereu de parere ca oamenii reduc farmecul unor asemenea locuri precum complexul Kinkakuji. Cu toate ca orasul era plin de turisti ce faceau fotografii la fiecare pas, chipurile vesele si detasarea lor au reusit sa ma bine-dispuna si mi-am putut savura intimitatea stand intins pe iarba si citind cateva pagini de Kawabata Yasunari. Pot spune ca in acea zi am cunoscut poate cea mai captivanta persoana: Alice Anderson(29), cercetator. Destul de inaltuta in comparatie cu majoritatea femeilor din aceasta regiune, cu o silueta eleganta si mers gratios remarcabil, s-a apropiat de locul unde stateam intins si s-a asezat pe marginea lacului. A stat acolo mai bine de o ora fara a spune nimic, privind undeva in departare si jucandu-se cu un fir de iarba. Purta o yukata rosie cu flori mari albe iar parul negru desprins se rasfira pe spate pana la obi-ul alb. Din felul in care isi purta parul iti puteai da seama ca nu era din japonia. Dupa o ora, s-a intors spre mine si s-a prezentat cu numele de Arisu. M-a invitat la un ceai asa ca am urmat-o in una dintre camarutele special amenajate pentru asa ceva. M-a surprins faptul ca in ciuda aerului occidental ce o inconjura, vorbea japoneza fluent si cunostea ritualul ceaiului pana in cele mai mici detalii. Ne-am bucurat de linistea si racoarea acelei dupamiezi savurand cate o cana de ceai si vorbind despre lucruri triviale. Am aflat atunci ca tatal sau era un om de afaceri britanic si ca pana la varsta de 20 de ani locuise acolo. Mama ei era o nipona mica de statura, cu buze pline si privire jucausa. Avea buzele si farmecul mamei si ceva din caracterul inovativ al tatalui. Intotdeauna fusese atrasa de cultura acestei tari si decisese sa locuiasca aici si sa imbratiseze stilul de viata al mamei sale. Aveam sa aflu ca prima carte care o fascinase era chiar Kyoto de Kawabata Yasunari, volumul pe care cu putin timp inainte il rasfoiam intins pe pajiste. Imi povestea despre experimentele stiintifice ce aveau loc in cadrul institutului unde lucrase. Vorbea cu multa patima si se vedea faptul ca nu era straina nici de arta. Punea pasiune in fiecare cuvant rostit si am descoperit ca impartaseam aceleasi gusturi in materie de arta, in special cea moderna.
Cand cantecul greierilor ne-a dat de veste ca afara se inserase deja, Arisu, cum prefera sa i se spuna, mi-a propus un experiment. A cautat in posetuta mica de satin rosu si a scos o esarfa neagra cu care m-a legat la ochi. Am iesit apoi in gradina. Prima senzatie a fost placuta, o rafala de vant racoros ce purta in el mireasma copacilor infloriti. Ghiceam in atmosfera din ce in ce mai calda noaptea adanca si pustietatea locului la acea ora. Din cand in cand razbateau din departari glasuri si chicote prelungi. Am stat pe malul lacului, am simtit apa rece dezmortindu-ne simturile, am adulmecat iarba si florile de cires, apoi am stat sprijiniti de trunchiurile copacilor, am ascultat vantul, greierii si oamenii ce mai ramasesera pe banci sa se bucure de noapte, intuind luminile slabe ale felinarelor de gradina din fata templelor. Asa am aflat povestea ei si a ajuns sa ma fascineze. Am considerat de cuviinta sa scriu un articol despre aceasta femeie care a invatat sa traiasca si invata la randul sau pe altii sa simta viata, asa ca am inceput cu atentie cuvenita sa strang material pentru povestea ce merita sa fie cunoscuta de fiecare dintre noi.
________________
Kyoto = oras situat in partea centrala a insulei Honshu, fosta capitala a Japoniei. Renumit pentru numeroasele temple Zen si alte vestigii istorice, precum si pentru ciresii ce incarca tot orasul. Imbina arhitectura moderna cu cea a secolelor anterioare.
Kinkakuji = construit in 1398 ca centru artistic, complexul a devenit templu Zen in anul 1419. Aici se regaseste si renumitul Pavilion Auriu.
Kawabata Yasunari = renumit scriitor japonez (1899-1972), in anul 1968 primeste premiul Nobel pentru literatura.
Yukata = articol de imbracaminte traditional japonez purtat atat de femei cat si de barbati. Este o varianta mai simpla a kimono-ului, in general fabricata din bumbac. Este purtata vara, in special la festivaluri.
Obi = panglica lata legata in jurul taliei peste kimono sau yukata.
Arisu = varianta japoneza a englezescului Alice.