Maria
29-06-08, 23:57
Era o zi linistita de iarna. O zi de vacanta... si de pace.
Cu toate ca se sculase mai tarziu ca de obicei, Estella se simtea ingrozitor de obosita si se dusese in salon, unde focul aprins in semineu asigura o atmosfera placuta si calda. Oftand multumita, Estella se tolanise intr-unul dintre fotolii si deschisese o carte extrem de rara despre transfigurari pe care o imprumutase din biblioteca personala a lui Setsuna, cu gandul sa incerce sa citeasca ceva. Ajunsa pe la a treia pagina, realiza ca de fapt nu retinuse absolut nimic si o inchise cu zgomot, apoi o aseza pe o masuta si inchise ochii.
Ar fi vrut sa vorbeasca cu Setsuna... dar se certasera atat de des in ultimul timp (de parca existase vreo perioada in care nu!) incat cel mai probabil o discutie cu el nu ar fi dus in nici un caz la un rezultat pasnic. Cu atat mai mult cu cat ea nu stia unde isi petrecuse el noaptea si innebunea la simpla idee de a incerca sa aprofundeze chestiunea. De fapt, faptul ca statuse sa pandeasca zgomotul usii in loc sa doarma era unul dintre motivele pentru care acum era si obosita si iritata, ca sa nu mentionam si faptul ca nu se putea concentra de nici o culoare.
'Daca continui asa o sa innebunesc cu siguranta in cel mai scurt timp', isi spuse ea, constienta totusi ca nu exista un alt fel in care situatia ar fi putut sa continue fara ca ea sa isi faca o mie de nervi.
'Ma intreb pe unde umbla Mara.'
Si ea... o alta durere continua de cap. Si un maaare semn de intrebare.
Pentru a mia oara, Estella regreta ca se imbatase in asemenea hal incat nu isi amintea nimic din acea zi memorabila in care amandoua sfarsisera prin a distruge o intreaga aripa a castelului. Simtea pe undeva ca isi spusesera una-alteia lucruri de o importanta cruciala, dar spre ciuda ei, nu isi putuse niciodata aminti ceva concret.
Oftand din nou, se tolani si mai bine in fotoliu si inchise ochii, cu gandul sa traga un pui de somn.
Cu toate ca se sculase mai tarziu ca de obicei, Estella se simtea ingrozitor de obosita si se dusese in salon, unde focul aprins in semineu asigura o atmosfera placuta si calda. Oftand multumita, Estella se tolanise intr-unul dintre fotolii si deschisese o carte extrem de rara despre transfigurari pe care o imprumutase din biblioteca personala a lui Setsuna, cu gandul sa incerce sa citeasca ceva. Ajunsa pe la a treia pagina, realiza ca de fapt nu retinuse absolut nimic si o inchise cu zgomot, apoi o aseza pe o masuta si inchise ochii.
Ar fi vrut sa vorbeasca cu Setsuna... dar se certasera atat de des in ultimul timp (de parca existase vreo perioada in care nu!) incat cel mai probabil o discutie cu el nu ar fi dus in nici un caz la un rezultat pasnic. Cu atat mai mult cu cat ea nu stia unde isi petrecuse el noaptea si innebunea la simpla idee de a incerca sa aprofundeze chestiunea. De fapt, faptul ca statuse sa pandeasca zgomotul usii in loc sa doarma era unul dintre motivele pentru care acum era si obosita si iritata, ca sa nu mentionam si faptul ca nu se putea concentra de nici o culoare.
'Daca continui asa o sa innebunesc cu siguranta in cel mai scurt timp', isi spuse ea, constienta totusi ca nu exista un alt fel in care situatia ar fi putut sa continue fara ca ea sa isi faca o mie de nervi.
'Ma intreb pe unde umbla Mara.'
Si ea... o alta durere continua de cap. Si un maaare semn de intrebare.
Pentru a mia oara, Estella regreta ca se imbatase in asemenea hal incat nu isi amintea nimic din acea zi memorabila in care amandoua sfarsisera prin a distruge o intreaga aripa a castelului. Simtea pe undeva ca isi spusesera una-alteia lucruri de o importanta cruciala, dar spre ciuda ei, nu isi putuse niciodata aminti ceva concret.
Oftand din nou, se tolani si mai bine in fotoliu si inchise ochii, cu gandul sa traga un pui de somn.