Maria
29-06-08, 16:23
ooc: Apoi pot interveni Mara, Philippe, Setsuna daca vor sa o faca. Rog pe oricine altcineva sa ma intrebe in prealabil.
Bic: Chiar dinainte de a ajungela locul indicat, Estella simtea cum diadema de pe frunte incepe sa o stranga din ce in ce mai puternic, fortand-o sa isi limiteze puterea. Ateriza in iarba impreuna cu Flavia cu numai cateva clipe inainte sa isi piarda cunostinta si se rostogoli de cateva ori inainte sa se loveasca cu spatele de trunchiul unui copac. Naucita de la aterizarea fortata, ramase cateva minute nemiscata, apoi se ridica in fund si incepu sa isi frece spatele dureros. Langa ea, Flavia inca zacea in zapada si nu dadea semne ca isi revine.
"Flavia! Flavia, trezeste-te!" striga ea si o ridica in brate. Un fior de moarte o cuprinse in momentul in care simti pe mana un lichid caldut.
"Sange?!"
Lasher ii spusese ca era ranita, dar nu mentionase ca era atat de grav.
Cu degetele tremurand, ii dadu la o parte pelerina si cauta infrigurata rana. Nu ii lua prea mult, avand in vedere faptul ca in dreptul pieptului, camasa alba a profesoarei se vedea intunecata de la sangele curs. Fara sa ezite, Estella ii descheie in graba cativa nasturi si isi puse palmele intinse deasupra a ceea ce parea o taietura de cutit deosebit de periculoasa. Cu ochii inchisi, isi lasa energia sa se adune intr-un singur punct din spatele fruntii, apoi o canaliza catre palmele intinse catre pieptul Flaviei.
Durerea provocata de diadema o facu sa vada stele verzi, dar refuza sa se opreasca in ciuda cercului ce se strangea necrutator in jurul capului. Cu toate ca avea ochii inchisi, putea simti cum rana incepea sa se inchida. Continua pana cand instinctul ii spuse ca viata Flaviei nu mai era in pericol, dupa care se prabusi pe zapada.
Vizibila acum, diadema de pe capul ei stralucea sinistru pe fruntea alba ca omatul din jur.
Bic: Chiar dinainte de a ajungela locul indicat, Estella simtea cum diadema de pe frunte incepe sa o stranga din ce in ce mai puternic, fortand-o sa isi limiteze puterea. Ateriza in iarba impreuna cu Flavia cu numai cateva clipe inainte sa isi piarda cunostinta si se rostogoli de cateva ori inainte sa se loveasca cu spatele de trunchiul unui copac. Naucita de la aterizarea fortata, ramase cateva minute nemiscata, apoi se ridica in fund si incepu sa isi frece spatele dureros. Langa ea, Flavia inca zacea in zapada si nu dadea semne ca isi revine.
"Flavia! Flavia, trezeste-te!" striga ea si o ridica in brate. Un fior de moarte o cuprinse in momentul in care simti pe mana un lichid caldut.
"Sange?!"
Lasher ii spusese ca era ranita, dar nu mentionase ca era atat de grav.
Cu degetele tremurand, ii dadu la o parte pelerina si cauta infrigurata rana. Nu ii lua prea mult, avand in vedere faptul ca in dreptul pieptului, camasa alba a profesoarei se vedea intunecata de la sangele curs. Fara sa ezite, Estella ii descheie in graba cativa nasturi si isi puse palmele intinse deasupra a ceea ce parea o taietura de cutit deosebit de periculoasa. Cu ochii inchisi, isi lasa energia sa se adune intr-un singur punct din spatele fruntii, apoi o canaliza catre palmele intinse catre pieptul Flaviei.
Durerea provocata de diadema o facu sa vada stele verzi, dar refuza sa se opreasca in ciuda cercului ce se strangea necrutator in jurul capului. Cu toate ca avea ochii inchisi, putea simti cum rana incepea sa se inchida. Continua pana cand instinctul ii spuse ca viata Flaviei nu mai era in pericol, dupa care se prabusi pe zapada.
Vizibila acum, diadema de pe capul ei stralucea sinistru pe fruntea alba ca omatul din jur.