Aveqetura
29-06-08, 16:12
Iesind de la ore, Arashi se indrepta spre camera ei. Se opri in dreptul usii pe care statea atarnata o placuta pe care scria 31. Era cifra camerei ei. Intra inauntru, aprinse lumina si-si scoase pelerina de pe ea. Se aseza obosita pe pat.
Ora de farmece nu fusese obositoare, dar ea simtea o oboseala nefireasca. Se gandea tot mai des la persoane din trecutul ei, multe dintre moarte. Îi era dor de sora ei in special. Isi aminti de o scrisoare pe care o avea la ea. Era singurul lucru de pret al ei, in afara de bagheta pe care i-o daruise tatal ei.
Cauta cu maini febrile acea scrisoare. Paginile ei incepeau sa se ingalbeneasca pe masura ce trecea timpul. O despaturi incet, cu atentie. Vroia s-o reciteasca, chiar daca pierduse numaratoarea datilor in care o mai citise. Incepu sa parcurga in liniste randurile scrisorii :
Scumpa mea Rowan,
Timpul ce s-a scurs de cand ti-am vazut ultima data chipul, de cand ti-am auzit ultima data vocea, de cand ti-am plans ultima data pe umar. Timpul acesta, secunda cu secunda a trecut prin fiinta mea, lasand in urma lui pustiul. Si numar orele si clipele ce ne despart, pentru ca sper ca in vara sa pot scapa macar pentru cateva zile de sub privirea calaului meu si sa ajung la voi...
Adevar grait-ai ca nu trebuia nicicand sa il urmez pe Julien... Un adevar amar, pe care n-am voit sa-l vad decat atunci cand a fost prea tarziu pentru mine, iar acum sunt prinsa in jocul lui diabolic, o rotita in uriasa masinarie de intrigi si minciuni pe care a creat-o in jurul sau.
Imi pare rau de Estella... Desi nepoata ta are acum aproape 3 ani si chipul ei este asemeni chipului unui ingeras din icoanele pe care le sarutam duminicile in biserica, ura pe care o simt fata de tatal ei mi-a rapit orice afectiune, orice sentiment matern pe care l-as putea avea pentru ea... Uneori am impresia ca o urasc – si lipsa mea de suflet ma ingrozeste, ma face sa-mi fie sila de mine. Sunt o ratata ca vrajitoare, ca femeie si ca mama... ce ar putea fi mai rau, te intreb.
Dar...pana la urma ce sunt eu, care mai este insemnatatea mea ? Il vad in fiecare zi cu femeia aceea... eu nu sunt buna decat sa-i port copii in pantec si sa ma ocup de cele gospodaresti. Si ca si cum toate astea ar fi fost prea putin, ghici ce. Voi fi din nou mama. O ironie mai amarnica decat aceasta nu gasesti ?! Un copil ce nu se naste din iubire, ci din ura nesfarsita, fierbinte pe care i-o port, ura pe care nu ma sfiesc sa i-o arunc in fata, pentru ca nu ma mai tem de ce ar putea sa imi faca... Mi-a rapit zambetul si linistea sufleteasca. Ce ar putea sa imi mai ia ?
Rowan...iarta-ma pentru aceste cuvinte. Iarta-ma ca nu am cui sa le spun, iarta-ma ca iti incarc tie sufletul cu necazurile mele, desi sunt singura responsabila pentru situatia in care ma aflu. Tot ce-mi doresc acum este sa te pot imbratisa... sa putem vorbi fata in fata si sa iti spun tot ceea ce am auzit...tot ceea ce am vazut de cand am ajuns aici, lucruri teribile pe care nu am curajul sa le incredintez hartiei...
Pe curand, Rowan, cu voia Domnului in vara vom fi din nou impreuna.
Antha Kigen Mayfair.
Impaturi din nou scrisoare punand-o la loc de pret si se lungi in pat.
'De ce am eu aceasta scrisoare ? Ce trebuie sa fac cu ea ? De ce mi s-a zis ca eu sunt cea mai in masura s-o am ?’ erau doar cateva din gandurile ce-o napadeau.
Deodata isi aminti : venise la Hogwards cu un scop precis, acela de a aduna informatii...
Ora de farmece nu fusese obositoare, dar ea simtea o oboseala nefireasca. Se gandea tot mai des la persoane din trecutul ei, multe dintre moarte. Îi era dor de sora ei in special. Isi aminti de o scrisoare pe care o avea la ea. Era singurul lucru de pret al ei, in afara de bagheta pe care i-o daruise tatal ei.
Cauta cu maini febrile acea scrisoare. Paginile ei incepeau sa se ingalbeneasca pe masura ce trecea timpul. O despaturi incet, cu atentie. Vroia s-o reciteasca, chiar daca pierduse numaratoarea datilor in care o mai citise. Incepu sa parcurga in liniste randurile scrisorii :
Scumpa mea Rowan,
Timpul ce s-a scurs de cand ti-am vazut ultima data chipul, de cand ti-am auzit ultima data vocea, de cand ti-am plans ultima data pe umar. Timpul acesta, secunda cu secunda a trecut prin fiinta mea, lasand in urma lui pustiul. Si numar orele si clipele ce ne despart, pentru ca sper ca in vara sa pot scapa macar pentru cateva zile de sub privirea calaului meu si sa ajung la voi...
Adevar grait-ai ca nu trebuia nicicand sa il urmez pe Julien... Un adevar amar, pe care n-am voit sa-l vad decat atunci cand a fost prea tarziu pentru mine, iar acum sunt prinsa in jocul lui diabolic, o rotita in uriasa masinarie de intrigi si minciuni pe care a creat-o in jurul sau.
Imi pare rau de Estella... Desi nepoata ta are acum aproape 3 ani si chipul ei este asemeni chipului unui ingeras din icoanele pe care le sarutam duminicile in biserica, ura pe care o simt fata de tatal ei mi-a rapit orice afectiune, orice sentiment matern pe care l-as putea avea pentru ea... Uneori am impresia ca o urasc – si lipsa mea de suflet ma ingrozeste, ma face sa-mi fie sila de mine. Sunt o ratata ca vrajitoare, ca femeie si ca mama... ce ar putea fi mai rau, te intreb.
Dar...pana la urma ce sunt eu, care mai este insemnatatea mea ? Il vad in fiecare zi cu femeia aceea... eu nu sunt buna decat sa-i port copii in pantec si sa ma ocup de cele gospodaresti. Si ca si cum toate astea ar fi fost prea putin, ghici ce. Voi fi din nou mama. O ironie mai amarnica decat aceasta nu gasesti ?! Un copil ce nu se naste din iubire, ci din ura nesfarsita, fierbinte pe care i-o port, ura pe care nu ma sfiesc sa i-o arunc in fata, pentru ca nu ma mai tem de ce ar putea sa imi faca... Mi-a rapit zambetul si linistea sufleteasca. Ce ar putea sa imi mai ia ?
Rowan...iarta-ma pentru aceste cuvinte. Iarta-ma ca nu am cui sa le spun, iarta-ma ca iti incarc tie sufletul cu necazurile mele, desi sunt singura responsabila pentru situatia in care ma aflu. Tot ce-mi doresc acum este sa te pot imbratisa... sa putem vorbi fata in fata si sa iti spun tot ceea ce am auzit...tot ceea ce am vazut de cand am ajuns aici, lucruri teribile pe care nu am curajul sa le incredintez hartiei...
Pe curand, Rowan, cu voia Domnului in vara vom fi din nou impreuna.
Antha Kigen Mayfair.
Impaturi din nou scrisoare punand-o la loc de pret si se lungi in pat.
'De ce am eu aceasta scrisoare ? Ce trebuie sa fac cu ea ? De ce mi s-a zis ca eu sunt cea mai in masura s-o am ?’ erau doar cateva din gandurile ce-o napadeau.
Deodata isi aminti : venise la Hogwards cu un scop precis, acela de a aduna informatii...