Little Star
17-09-10, 19:04
Vârstă minimă: -
Gen: dragoste şi puţină dramă
Limba: Română
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tipul de comentariu solicitat: orice fel de comentariu adus în limita bunului simţ, critici constructive şi impresii generale...
Postez şi eu o poveste care sper să vă placă cât de cât şi la care aştept să citesc cât mai multe păreri [ critici, sfaturi, poate chiar şi laude ] ...
Lectură plăcută!
De ce? Ţi-am auzit glasul sfârşit,
Şi nu mă mai vedeai …
Te înecasei în lacrimi,
Lipsit de mine, lipsit de iubire
Căldura celui ce te îmbrăţişază se stinge brusc atunci când trădarea-l domină. Lumea este calea nedreptăţii învinsă de râsul umanităţii ce-n cele din urmă câştigă o luptă, dar nu un război. Secundele trec, iar clipele frumoase sunt uitate, fiind în cele din urmă înlocuite de momentele dure ce-ţi înecaseră cândva chipul de lacrimi. Învăţăm să luptăm şi să ne sacrificăm pentru ceva ce unii îl cred inutil, dar pe care noi, îl considerăm necesar.
Lumea nu este perfectă, însă este frumoasă datorită imperfecţiunii sale...
Iubirea este steaua ce luminează-n inimile noastre, ce ne păzeşte de întuneric şi ne alină durerea sacrificiului. Dragostea e cheia sufletului, e legământul sacru a două trupuri cu un acelaşi suflet. O pasiune ce n-ar putea fi stinsă nici cu cele mai mari furtuni, nici cu toată apa din lume, e o forţă mai mare decât propria persoană.
Fără iubire universul ar fi plin de singurătate, iar omul n-ar ajunge să evolueze sufleteşte.
“ Dragul meu, suntem facuţi unul pentru altul! “
Rămăseseră doar cuvinte şterse, sunete ale trecutului trist, amintiri învechite de-al pururea timp. Privea acea poză gălbejită datorită trecerii vremii, imaginea totuşi rămăsese intactă, doar culoarea acesteia schimbându-se; însă personajele acelui cadru luminos erau la fel de vesele. Cât de mult şi-ar fi dorit să poată măcar pentru câteva secunde liniştite să-şi schimbe destinul, să-l fi acceptat pe acela de muritor şi să trăiască până la bătrâneţe cu femeia dorită de el. Ar fi iubit-o la fel de mult sau chiar mai mult decât la început, i-ar fi dedicat fiecare secundă plăpândă şi i-ar fi fost alături şi la bine şi la greu, însă nu, deşteptul alesese un alt destin, o cheie veşnică ce-l transformase-n tipul rece, singuratic şi calculat. Privi cu nostalgie în urmă şi realiză că trecuse pe lângă timp, lăsându-l să-şi parcurgă drumul fără ca el să îşi schimbe înfăţişarea, rămânând acelaşi el din trecut, din urmă cu cincizeci de ani, arâtând ca un adolescent rebel în jur de vreo optsprezece ani. Iubise, însă a realizat de-abia atunci când a pierdut, lucru ce l-a făcut să se închidă-n propria persoană, fără să mai înveţe ce-i aia căldură sufletească, pace şi dragoste faţă de-o fiinţă umană.
” Sunt o vrăjitoare a timpului şi-l calc în picioare fără nici cel mai mic regret! ”
“ Doresc să mor, să uit, să şterg! “
Imaginea clipelor trecute nu se vor şterge din mintea ei, iar acesta îi va fi blestemul câte zile va avea. Va trăi mereu cu acel regret imens, cu acea amintire moartă, a lui. Şi câte zile îşi va mai plânge de milă, câţi ani va mai rezista? Mereu a fost slabă, un copil fără de înger, cu o viaţă înconjurată de demoni ai mortii. Până şi pe cei pe care i-a iubit mai presus de însuşi viaţa ei s-au transformat în demoni, în monştri controlaţi de moarte, de destin şi soartă. Marionete proaste ce şi-ar putea găsi cu uşurinţă un loc la circ sau într-un alt loc asemănător.
” Al naibii de trecut! ”
Câte zile se va mai ruga să dea maşina peste ea, să-i ia viaţa pentru a se sfârşi aşa cum s-a sfârşit şi ce a amorezatului său, mult prea drag?
Înainta plictisită pe străzile întunecate ale oraşului său, Taipei, un oraş plăcut şi totuşi aglomerat, circulat mai mult noaptea decât ziua. Privirea ei pierdută se aţinti asupra unui magazin recent deschis, unde se afla un talisman minunat, un colier ce ei îi atrăsese atenţia prin simplitatea sa. Se îndreptă spre intrarea magazinului fiind atrasă de acea strălucire a lanţului subţire cu o stea ciudată şi mare în mijlocul căruia se afla un diamant micuţ ce lumina puternic. Îl adora şi trebuia să-l cumpere, iubea stelele şi acum iubea şi acel lănţişor subţire, plăcut priviri ei.
Fiindcă dincolo de moarte este un răspuns divin!
Ştiu că este cam scurt, însă sper să va placă acest micuţ început. Aştept să citesc părerile voastre. Sper că nu e chiar aşa groaznică :scaredghost: .
Z-Bye
Edit:
Metanol - Multumesc mult ca mi-ai aratat greselile si-mi cer scuze pentru existenta lor ... Multumesc mult si pentru reply... Arigatou!
Gen: dragoste şi puţină dramă
Limba: Română
Observaţii cu privire la conţinut: -
Tipul de comentariu solicitat: orice fel de comentariu adus în limita bunului simţ, critici constructive şi impresii generale...
Postez şi eu o poveste care sper să vă placă cât de cât şi la care aştept să citesc cât mai multe păreri [ critici, sfaturi, poate chiar şi laude ] ...
Lectură plăcută!
De ce? Ţi-am auzit glasul sfârşit,
Şi nu mă mai vedeai …
Te înecasei în lacrimi,
Lipsit de mine, lipsit de iubire
Căldura celui ce te îmbrăţişază se stinge brusc atunci când trădarea-l domină. Lumea este calea nedreptăţii învinsă de râsul umanităţii ce-n cele din urmă câştigă o luptă, dar nu un război. Secundele trec, iar clipele frumoase sunt uitate, fiind în cele din urmă înlocuite de momentele dure ce-ţi înecaseră cândva chipul de lacrimi. Învăţăm să luptăm şi să ne sacrificăm pentru ceva ce unii îl cred inutil, dar pe care noi, îl considerăm necesar.
Lumea nu este perfectă, însă este frumoasă datorită imperfecţiunii sale...
Iubirea este steaua ce luminează-n inimile noastre, ce ne păzeşte de întuneric şi ne alină durerea sacrificiului. Dragostea e cheia sufletului, e legământul sacru a două trupuri cu un acelaşi suflet. O pasiune ce n-ar putea fi stinsă nici cu cele mai mari furtuni, nici cu toată apa din lume, e o forţă mai mare decât propria persoană.
Fără iubire universul ar fi plin de singurătate, iar omul n-ar ajunge să evolueze sufleteşte.
“ Dragul meu, suntem facuţi unul pentru altul! “
Rămăseseră doar cuvinte şterse, sunete ale trecutului trist, amintiri învechite de-al pururea timp. Privea acea poză gălbejită datorită trecerii vremii, imaginea totuşi rămăsese intactă, doar culoarea acesteia schimbându-se; însă personajele acelui cadru luminos erau la fel de vesele. Cât de mult şi-ar fi dorit să poată măcar pentru câteva secunde liniştite să-şi schimbe destinul, să-l fi acceptat pe acela de muritor şi să trăiască până la bătrâneţe cu femeia dorită de el. Ar fi iubit-o la fel de mult sau chiar mai mult decât la început, i-ar fi dedicat fiecare secundă plăpândă şi i-ar fi fost alături şi la bine şi la greu, însă nu, deşteptul alesese un alt destin, o cheie veşnică ce-l transformase-n tipul rece, singuratic şi calculat. Privi cu nostalgie în urmă şi realiză că trecuse pe lângă timp, lăsându-l să-şi parcurgă drumul fără ca el să îşi schimbe înfăţişarea, rămânând acelaşi el din trecut, din urmă cu cincizeci de ani, arâtând ca un adolescent rebel în jur de vreo optsprezece ani. Iubise, însă a realizat de-abia atunci când a pierdut, lucru ce l-a făcut să se închidă-n propria persoană, fără să mai înveţe ce-i aia căldură sufletească, pace şi dragoste faţă de-o fiinţă umană.
” Sunt o vrăjitoare a timpului şi-l calc în picioare fără nici cel mai mic regret! ”
“ Doresc să mor, să uit, să şterg! “
Imaginea clipelor trecute nu se vor şterge din mintea ei, iar acesta îi va fi blestemul câte zile va avea. Va trăi mereu cu acel regret imens, cu acea amintire moartă, a lui. Şi câte zile îşi va mai plânge de milă, câţi ani va mai rezista? Mereu a fost slabă, un copil fără de înger, cu o viaţă înconjurată de demoni ai mortii. Până şi pe cei pe care i-a iubit mai presus de însuşi viaţa ei s-au transformat în demoni, în monştri controlaţi de moarte, de destin şi soartă. Marionete proaste ce şi-ar putea găsi cu uşurinţă un loc la circ sau într-un alt loc asemănător.
” Al naibii de trecut! ”
Câte zile se va mai ruga să dea maşina peste ea, să-i ia viaţa pentru a se sfârşi aşa cum s-a sfârşit şi ce a amorezatului său, mult prea drag?
Înainta plictisită pe străzile întunecate ale oraşului său, Taipei, un oraş plăcut şi totuşi aglomerat, circulat mai mult noaptea decât ziua. Privirea ei pierdută se aţinti asupra unui magazin recent deschis, unde se afla un talisman minunat, un colier ce ei îi atrăsese atenţia prin simplitatea sa. Se îndreptă spre intrarea magazinului fiind atrasă de acea strălucire a lanţului subţire cu o stea ciudată şi mare în mijlocul căruia se afla un diamant micuţ ce lumina puternic. Îl adora şi trebuia să-l cumpere, iubea stelele şi acum iubea şi acel lănţişor subţire, plăcut priviri ei.
Fiindcă dincolo de moarte este un răspuns divin!
Ştiu că este cam scurt, însă sper să va placă acest micuţ început. Aştept să citesc părerile voastre. Sper că nu e chiar aşa groaznică :scaredghost: .
Z-Bye
Edit:
Metanol - Multumesc mult ca mi-ai aratat greselile si-mi cer scuze pentru existenta lor ... Multumesc mult si pentru reply... Arigatou!