Maria
27-06-08, 19:21
OOC: *numai eu si locuitorii resedintei Mayfair*
Bic: Obosit, porumbelul se apropie batand alene din aripile albe, deja dureroase si se lasa pe pervazul camerei. Lovi cu ciocul in geam de trei ori, la intervale atat de precise, incat ai fi putut sa juri ca era mai mult decat o pasare obisnuita, apoi se indeparta cativa pasi si astepta in liniste, ciugulindu-si absent nisipul de pe gheara. Intr-adevar, nu trecu mult si fereastra masiva se deschise cu un scartait lugubru, fara ca nimeni sa fi aparut in spatele ei.
Cu o ultima falfaire de aripi, porumbelul intra in incapere si se lasa sa cada la podea, schimbandu-si forma pe masura ce se apropia de podea. Nu durase mai mult de cateva clipe, iar in locul pasarii statea acum o vrajitoare tanara, al carei chip palid si incercanat nu lasa nici o indoiala asupra starii de oboseala profunda pe care o incerca. Oftand adanc, isi duse mana la fruntea fierbinte si stranse din pumn.
‘Daca tot am ajuns pana aici, va trebui sa il vad... sa il infrunt si sa incerc sa ma folosesc de ceea ce chiar el m-a invatat. Cu alte cuvinte... sa incerc sa insel pe regele tuturor inselaciunilor...’
Facu cativa pasi in directia usii, apoi se razgandi subit si facu stanga imprejur pentru a se indrepta spre baia mica si cocheta a carei usi dadea exact in camera sa de noapte. Nu avea de gand sa pastreze pe ea urme ale serii precedente... nu atunci cand avea de-a face cu fiinte precum tatal si logodnicul ei.
‘Ingeri si demoni, pozitiv si negativ, alb si negru... Viata mea incepe sa sune ca o poveste mult prea fantezista pentru gustul meu’, isi zise ea.
Din pacate insa, era departe de a fi basm, la fel cum era departe de a fi basm ceea ce avusese loc intre ea si Setsuna (cu toate ca acum i se parea ca totul se intamplase in urma cu cateva secole!) asa ca se grabi sa dea drumul la apa ce prinse a curge usor parfumata in cada din marmura alba. Grabita, femeia isi lasa rochia sa cada la picioare si se cufunda pana la gat in lichidul transparent care o invalui cu caldura sa binefacatoare.
Nu intarzaie mai mult de 10 minute, dupa care se grabi sa imbrace o rochie verde de tafta, lunga pana peste genunchi si isi prinse parul umed cu o panglica neagra. Arata fara indoiala obosita, dar nici urma de vinovatie nu se ghicea in trasaturile de madona sau in ochii ei limpezi, scanteind de inteligenta.
‘Acum e-acum. Momentul... adevarului?’ gandi si isi verifica in oglinda tinuta, apoi se indrepta spre usa cu capul sus, semeata ca intotdeauna.
Bic: Obosit, porumbelul se apropie batand alene din aripile albe, deja dureroase si se lasa pe pervazul camerei. Lovi cu ciocul in geam de trei ori, la intervale atat de precise, incat ai fi putut sa juri ca era mai mult decat o pasare obisnuita, apoi se indeparta cativa pasi si astepta in liniste, ciugulindu-si absent nisipul de pe gheara. Intr-adevar, nu trecu mult si fereastra masiva se deschise cu un scartait lugubru, fara ca nimeni sa fi aparut in spatele ei.
Cu o ultima falfaire de aripi, porumbelul intra in incapere si se lasa sa cada la podea, schimbandu-si forma pe masura ce se apropia de podea. Nu durase mai mult de cateva clipe, iar in locul pasarii statea acum o vrajitoare tanara, al carei chip palid si incercanat nu lasa nici o indoiala asupra starii de oboseala profunda pe care o incerca. Oftand adanc, isi duse mana la fruntea fierbinte si stranse din pumn.
‘Daca tot am ajuns pana aici, va trebui sa il vad... sa il infrunt si sa incerc sa ma folosesc de ceea ce chiar el m-a invatat. Cu alte cuvinte... sa incerc sa insel pe regele tuturor inselaciunilor...’
Facu cativa pasi in directia usii, apoi se razgandi subit si facu stanga imprejur pentru a se indrepta spre baia mica si cocheta a carei usi dadea exact in camera sa de noapte. Nu avea de gand sa pastreze pe ea urme ale serii precedente... nu atunci cand avea de-a face cu fiinte precum tatal si logodnicul ei.
‘Ingeri si demoni, pozitiv si negativ, alb si negru... Viata mea incepe sa sune ca o poveste mult prea fantezista pentru gustul meu’, isi zise ea.
Din pacate insa, era departe de a fi basm, la fel cum era departe de a fi basm ceea ce avusese loc intre ea si Setsuna (cu toate ca acum i se parea ca totul se intamplase in urma cu cateva secole!) asa ca se grabi sa dea drumul la apa ce prinse a curge usor parfumata in cada din marmura alba. Grabita, femeia isi lasa rochia sa cada la picioare si se cufunda pana la gat in lichidul transparent care o invalui cu caldura sa binefacatoare.
Nu intarzaie mai mult de 10 minute, dupa care se grabi sa imbrace o rochie verde de tafta, lunga pana peste genunchi si isi prinse parul umed cu o panglica neagra. Arata fara indoiala obosita, dar nici urma de vinovatie nu se ghicea in trasaturile de madona sau in ochii ei limpezi, scanteind de inteligenta.
‘Acum e-acum. Momentul... adevarului?’ gandi si isi verifica in oglinda tinuta, apoi se indrepta spre usa cu capul sus, semeata ca intotdeauna.