Maria
27-06-08, 14:51
Diadema de pe frunte, in mod normal invizibila, isi facuse de mult aparitia si ii strangea craniul asemeni unei menghine, impiedicand-o sa isi foloseasca puterea pentru a-si continua drumul. Blestemand, Estella isi desprinse mainile si se prabusi pe pamantul reavan. Inca ametita de la lovitura, deschise ochii si privi in jur. Dupa toate aparentele, se afla intr-o padure, pe care nu intarzaie sa o recunoasca.
"Padurea interzisa; nimic de spus, sunt o norocoasa", sopti ea, adaugand cateva blesteme celor deja rostite mai devreme.
Bagheta o uitase undeva, in castel, dar oricum nu avea nevoie de ea decat pentru linistea ei sufleteasca. Din pacate, era si mult prea slabita pentru a incerca altceva, asa ca se lasa in iarba si incepu sa rada incet, stins.
'Flavia, Flavia, fara tine Julien ar fi ramas fara distractia favorita, stiai asta?! Dar cat timp pot sa te chem... presupun ca a ramane aici fara sa fac nimic ar fi o forma de sinucidere, iar asta nu am de gand sa fac.'
Fara sa mai stea mult pe ganduri, Estella isi scoase medalionul de la gat si il prinse in maini, gandindu-se la Flavia.
"Flavia, te rog, daca ma auzi, vino!"
"Padurea interzisa; nimic de spus, sunt o norocoasa", sopti ea, adaugand cateva blesteme celor deja rostite mai devreme.
Bagheta o uitase undeva, in castel, dar oricum nu avea nevoie de ea decat pentru linistea ei sufleteasca. Din pacate, era si mult prea slabita pentru a incerca altceva, asa ca se lasa in iarba si incepu sa rada incet, stins.
'Flavia, Flavia, fara tine Julien ar fi ramas fara distractia favorita, stiai asta?! Dar cat timp pot sa te chem... presupun ca a ramane aici fara sa fac nimic ar fi o forma de sinucidere, iar asta nu am de gand sa fac.'
Fara sa mai stea mult pe ganduri, Estella isi scoase medalionul de la gat si il prinse in maini, gandindu-se la Flavia.
"Flavia, te rog, daca ma auzi, vino!"