Little Star
25-06-08, 02:25
Aceasta poveste este inspirata din Sailor Moon. Voi incerca sa vin cu idei cat mai originale [ iar in capul meu plutesc foarte multe idei ], voi incerca sa tin cont de toate parerile voastre si mai ales voi incerca sa evoluez cat mai mult.
Genul povestii: Actiune si Romance
Mentionez ca vor aparea limite de varsta [ pana-n 16 ani ], la unele scene ce vor fi, poate un pic mai vulgare. Limita va aparea in fata capitolului ^^
Prezentare
Lumea se poate transforma in infern, insa norocul oamenilor este ca exista persoane ce apara planeta de creaturile groaznice, pline de ura si manie, ce au un sufletul mai negru decat insusi intunericul. Razele plapande ale lunii lumineaza orasul trist, cateva tinere stau si se privesc cu ochii inlacrimati aducandu-si aminte de prietena lor.
- Usagi… vocile acestora devenira una singura, strigand o persoana ce nu aparea, o persoana ce-si lasase sufletul si trupul prada intunericului doar pentru a salva lumea, prietenele si marea sa iubire.
Patru prietene priveau neputincioase spre parcul de langa ele, ochii acestora fiind plini de tristete. Isi doreau din toata fiinta lor ca in acel moment sa se trezeasca din cosmarul in care traiau. Nu le venea sa creada ca printesa lor disparuse, aceea copila inocenta ce le ajuta si le facea mereu sa zambeasca, ce se gandea mai intai la ele si mai apoi la ea.
Inimile lor erau acum goale, se simteau neajutorate, nu le mai pasa de ranile lor trupesti, invinsesera raul. Dar cu ce pret? Cu pretul unei persoane dragi lor si acest lucru nu-l puteau accepta.
- De ce? o voce plina de durere se auzi in miezul noaptii, intrebarea sa nu avea raspuns insa amintirea aducea durere.
Poate ca planeta si universul fusesera salvate de infern, insa acum, luptatoarele noastre traiau in agonie si infernul ce-l adusese disparitia lui Usagi. Usor s-au ridicat de pe pamantul umed, sangele curgandu-le din ranile recent facute, inaintau in fata, revenind din nou la forma lor normala, disparandu-le hainele de luptatoare. Lacrimile lor inca se rostogoleau pe chipurile palide ale acestora, vroiau sa o gaseasca pe prietena lor, sperau sa traiasca, insa cu cat inaintau cu atat mai mult speranta disparea.
Din fata lor, de pe strada intunecata, 3 siluete alergau spre ele, dorindu-si ca acestea sa nu fi patit nimic.
- Fetelor! vocile acelor persoane se auzira strigandu-le cu toata forta lor. Erau trei baieti, acesta deasemenea aveau rani pe corp, iar in unele locuri hainele le erau sfasiate.
- Taiki, vocea sfasiata a lui Ami se auzi, iar mai apoi tanara il imbratisa pe baiatul din fata ei, incepand sa planga si mai tare.
- Ce se petrece aici? vocea calma si totodata speriata a lui Mamoru se auzi si ea, spargand linistea cristalina.
Nici un raspun, nimeni nu spunea nimic, sau poate doar lacrimile ce curgeau incet pe chipurile fetelor. Una din tinere inainta spre baiatul brunet ce pusese intrebarea, se uita la el trist, parul ei blond acum era plin de praf, observandu-se usor ca facuse fata cu greu luptei. Aceasta deschise usor gura, incercand sa spuna ceva, insa vocea-i pierise, tremura din toate incheieturile, buza de jos a guri incepuse si ea sa tremure.
- Us... Usagi... incepu aceasta pierzandu-si vocea si mai mult, tanara parca acum era hipnotizata, nu putea sa mai spuna nimic, era traumatizata de imaginile ce-i aparura-n minte.
- Ce s-a intamplat cu Usagi? Intrebara baietii in acelasi timp, uitandu-se dupa ea.
- Unde este? Raspundeti-mi, vocea ingrozita a brunetului se auzi din nou.
Inima sa batea mai repede ca niciodata, incerca sa-si caute cu privirea iubita, insa nu o vedea, dorea s-o zareasca, sa fie teafara, insa sufletul si mintea deja incepura sa-i spuna altceva. Nega gandurile negre, nega faptul ca fiinta iubita de el patise ceva. Cu o privire tulburata se uita la Ami, ce inca plangea in bratele lui Taiki.
- Usagi, s-a sacrificat pentru a salva Universul, a disparut dupa lupta, vocea melancolica a lui Rei se auzi si ea, privirea-i era atintita-n pamant, nu putea sa se uite nici la iubitul prietenei sale, ce acum simtea infernul in suflet, nici la prietenii ei ce se simteau la fel ca ea.
~ Doare sa-ti stii prietenii departe, dar oare ce simti cand aceasta dispare in abisul intunericului, fara a-ti spune nici ce-a mai mica vorba? ~
Momoru, nu putea accepta acest lucru, spera ca ceea ce traia acum era doar un cosmar din care vroia sa se trezeasca, insa nu putea, ghiarele mortii ii luase inca o persoana draga. Ii luase fiinta pe care o iubise , o iubea si pe care avea s-o iubeasca tot restul vietii sale. Totusi in sufletul sau, si-n sufletul celorlalti o mica speranta exista si nu-si doreau s-o piarda. Adolescenti incercau sa-si revina, credeau din toata fiinta lor ca fata traia, nu aveau sa-i accepte moartea asa usor, nu fara a lupta si ai arata mortii ca prietenia si dragostea inving orice obstacol.
~ Perduta-n spatiul cosmic...
Undeva-n visele dragi ...
In paradisul galaxiei ... ~
Zilele treceau, insa niciun semn cum ca Usagi ar fii in viata, sau raul ar fi revenit in lume. Totul parea linistit, nici o prezenta stranie, nici o furtuna ce-ar putea sa le de-a un semn tinerelor.
< - Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! Vocea copilaroasa a adolescentei ce tinea in mainile firave un cristal, isi privi prietenele cu multa dragoste, iar mai apoi isi intoarse privirea spre intunericul ce se apropia cu viteza lumini de ele.
” Te voi invinge, chiar daca acest lucru inseamna moartea mea. Ii voi salva si voi aduce dulcea pace pe pamantul drag mie.
Silver Crystal te rog ajuta-ma sa inving raul si purifica Universul ratacit in intuneric ... ”
Acestea au fost ultimele ganduri ale tinerei inainte ca intunericul s-o prinda-n mirajul sau si s-o desparta de prietenele sale. >
- Ne-ai mintit Usagi? Ne-ai spus ca va fi bine si n-a fost asa, vocea trista a unei tinere brunete cu parul lung se auzi incet. Aceasta privea luna, amintindu-si clipele insuportabile din ultimile zile, amindindu-si vorbele prietenei sale.
< Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! >
__________________________________________________ ______________
Cam atata din prezentare, primul capitol il voi posta peste cateva zile, pana atunci astept sa citesc parerile voastre ^_^ ... Imi cer scuze daca veti zari greseli, se mai intampla >_< si-mi cer scuze [ dui bu qi ] daca am dramatizat cam prea mult:plouasifulgera:
kappuchu ... ^_____^ ... chuu
Genul povestii: Actiune si Romance
Mentionez ca vor aparea limite de varsta [ pana-n 16 ani ], la unele scene ce vor fi, poate un pic mai vulgare. Limita va aparea in fata capitolului ^^
Prezentare
Lumea se poate transforma in infern, insa norocul oamenilor este ca exista persoane ce apara planeta de creaturile groaznice, pline de ura si manie, ce au un sufletul mai negru decat insusi intunericul. Razele plapande ale lunii lumineaza orasul trist, cateva tinere stau si se privesc cu ochii inlacrimati aducandu-si aminte de prietena lor.
- Usagi… vocile acestora devenira una singura, strigand o persoana ce nu aparea, o persoana ce-si lasase sufletul si trupul prada intunericului doar pentru a salva lumea, prietenele si marea sa iubire.
Patru prietene priveau neputincioase spre parcul de langa ele, ochii acestora fiind plini de tristete. Isi doreau din toata fiinta lor ca in acel moment sa se trezeasca din cosmarul in care traiau. Nu le venea sa creada ca printesa lor disparuse, aceea copila inocenta ce le ajuta si le facea mereu sa zambeasca, ce se gandea mai intai la ele si mai apoi la ea.
Inimile lor erau acum goale, se simteau neajutorate, nu le mai pasa de ranile lor trupesti, invinsesera raul. Dar cu ce pret? Cu pretul unei persoane dragi lor si acest lucru nu-l puteau accepta.
- De ce? o voce plina de durere se auzi in miezul noaptii, intrebarea sa nu avea raspuns insa amintirea aducea durere.
Poate ca planeta si universul fusesera salvate de infern, insa acum, luptatoarele noastre traiau in agonie si infernul ce-l adusese disparitia lui Usagi. Usor s-au ridicat de pe pamantul umed, sangele curgandu-le din ranile recent facute, inaintau in fata, revenind din nou la forma lor normala, disparandu-le hainele de luptatoare. Lacrimile lor inca se rostogoleau pe chipurile palide ale acestora, vroiau sa o gaseasca pe prietena lor, sperau sa traiasca, insa cu cat inaintau cu atat mai mult speranta disparea.
Din fata lor, de pe strada intunecata, 3 siluete alergau spre ele, dorindu-si ca acestea sa nu fi patit nimic.
- Fetelor! vocile acelor persoane se auzira strigandu-le cu toata forta lor. Erau trei baieti, acesta deasemenea aveau rani pe corp, iar in unele locuri hainele le erau sfasiate.
- Taiki, vocea sfasiata a lui Ami se auzi, iar mai apoi tanara il imbratisa pe baiatul din fata ei, incepand sa planga si mai tare.
- Ce se petrece aici? vocea calma si totodata speriata a lui Mamoru se auzi si ea, spargand linistea cristalina.
Nici un raspun, nimeni nu spunea nimic, sau poate doar lacrimile ce curgeau incet pe chipurile fetelor. Una din tinere inainta spre baiatul brunet ce pusese intrebarea, se uita la el trist, parul ei blond acum era plin de praf, observandu-se usor ca facuse fata cu greu luptei. Aceasta deschise usor gura, incercand sa spuna ceva, insa vocea-i pierise, tremura din toate incheieturile, buza de jos a guri incepuse si ea sa tremure.
- Us... Usagi... incepu aceasta pierzandu-si vocea si mai mult, tanara parca acum era hipnotizata, nu putea sa mai spuna nimic, era traumatizata de imaginile ce-i aparura-n minte.
- Ce s-a intamplat cu Usagi? Intrebara baietii in acelasi timp, uitandu-se dupa ea.
- Unde este? Raspundeti-mi, vocea ingrozita a brunetului se auzi din nou.
Inima sa batea mai repede ca niciodata, incerca sa-si caute cu privirea iubita, insa nu o vedea, dorea s-o zareasca, sa fie teafara, insa sufletul si mintea deja incepura sa-i spuna altceva. Nega gandurile negre, nega faptul ca fiinta iubita de el patise ceva. Cu o privire tulburata se uita la Ami, ce inca plangea in bratele lui Taiki.
- Usagi, s-a sacrificat pentru a salva Universul, a disparut dupa lupta, vocea melancolica a lui Rei se auzi si ea, privirea-i era atintita-n pamant, nu putea sa se uite nici la iubitul prietenei sale, ce acum simtea infernul in suflet, nici la prietenii ei ce se simteau la fel ca ea.
~ Doare sa-ti stii prietenii departe, dar oare ce simti cand aceasta dispare in abisul intunericului, fara a-ti spune nici ce-a mai mica vorba? ~
Momoru, nu putea accepta acest lucru, spera ca ceea ce traia acum era doar un cosmar din care vroia sa se trezeasca, insa nu putea, ghiarele mortii ii luase inca o persoana draga. Ii luase fiinta pe care o iubise , o iubea si pe care avea s-o iubeasca tot restul vietii sale. Totusi in sufletul sau, si-n sufletul celorlalti o mica speranta exista si nu-si doreau s-o piarda. Adolescenti incercau sa-si revina, credeau din toata fiinta lor ca fata traia, nu aveau sa-i accepte moartea asa usor, nu fara a lupta si ai arata mortii ca prietenia si dragostea inving orice obstacol.
~ Perduta-n spatiul cosmic...
Undeva-n visele dragi ...
In paradisul galaxiei ... ~
Zilele treceau, insa niciun semn cum ca Usagi ar fii in viata, sau raul ar fi revenit in lume. Totul parea linistit, nici o prezenta stranie, nici o furtuna ce-ar putea sa le de-a un semn tinerelor.
< - Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! Vocea copilaroasa a adolescentei ce tinea in mainile firave un cristal, isi privi prietenele cu multa dragoste, iar mai apoi isi intoarse privirea spre intunericul ce se apropia cu viteza lumini de ele.
” Te voi invinge, chiar daca acest lucru inseamna moartea mea. Ii voi salva si voi aduce dulcea pace pe pamantul drag mie.
Silver Crystal te rog ajuta-ma sa inving raul si purifica Universul ratacit in intuneric ... ”
Acestea au fost ultimele ganduri ale tinerei inainte ca intunericul s-o prinda-n mirajul sau si s-o desparta de prietenele sale. >
- Ne-ai mintit Usagi? Ne-ai spus ca va fi bine si n-a fost asa, vocea trista a unei tinere brunete cu parul lung se auzi incet. Aceasta privea luna, amintindu-si clipele insuportabile din ultimile zile, amindindu-si vorbele prietenei sale.
< Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! >
__________________________________________________ ______________
Cam atata din prezentare, primul capitol il voi posta peste cateva zile, pana atunci astept sa citesc parerile voastre ^_^ ... Imi cer scuze daca veti zari greseli, se mai intampla >_< si-mi cer scuze [ dui bu qi ] daca am dramatizat cam prea mult:plouasifulgera:
kappuchu ... ^_____^ ... chuu