nightcrawler
15-06-10, 16:47
Am decis in sfarsit sa imi postez fic-ul, pe care de mult am inceput sa il scriu. Va rog sa imi iertati lipsa spatiului dupa semnele de punctuatie, dar atunci nu obisnuiam sa il pun, iar acum imi este foarte greu sa il corectez. Spor la citit!
CUVANT INAINTE
E diferita.
As putea sa o privesc ore in sir, nu m-as satura niciodata sa ma hranesc, bolnav, cu imaginea ei.
Ii cunosc fiecare gest, fiecare expresie. Incerc sa
descopar zilnic cum sa le interpretez.
Adora sa ma asculte, ma intelege mai mult decat baietii de la academie.
Parfumul pielii ei ar provoca invidia oricarui trandafir.
Pentru ea nu sunt acel ciudat si sinistru Uchiha, geniul cu puteri nemasurabile.
Pentru ea sunt doar…
-Ita-kun…
Rade cristalin,e un impuls sa isi duca mana alba spre buzele moi si rosii.
Ii place cand ii ating chipul.Imi dau seama de asta deoarece obrajii ei primesc o nuanta rosiatica de fiecare data cand o fac.
Sunt atatia care au incercat sa o atinga asa cum o fac eu in fiecare zi…
De ce toate astea?Le merit cu adevarat?O merit cu adevarat?
Se ganedeste la mine?Stie cat de mult ma gandesc eu la ea?
...stie macar...ca ma gandesc la ea?
Intrebarile acestea sunt singurele examene pe care nu le pot trece.
CAP 1
Hana Inuzuka respira din ce in ce mai greu,cu acel kunai infipt in spate,intre coaste.Genunchii ii tremurau si aveau sa ii cedeze in curand.M-am grabit sa o prind,inainte ca ea sa cada si sa se izbeasca intr-un mod violent de pamantul umed.Nu-mi dadeam seama daca avea stropi de sudoare pe frunte,sau daca era ploaia rece,care ne izbea din toate partile.Stiam doar ca trebuie dusa cat mai departe de acel loc si sa i se ofere ingrijiri medicale imediat.Nu stiam cum si ce voi face,ea era medicul ninja din noua echipa intocmita,eram incapabil sa ii ofer o ingrijire buna.
Il vedeam pe partenerul meu(sau fostul partener),Dei-san,cazut langa un copac cu radacini puternice,intr-o balta de sange involburat.Stropii grei si cenusii ricosau din pieptul lui bine dezvoltat.
Imi impuneam lipsa panicii.Eram singurul capabil sa mai faca ceva in aceasta situatie.
Nu stiam unde sa o adapostesc pe Hana,daca sa ma intorc sau nu dupa corpul inamolit a lui Dei.Pericolul era evident,eram cu mult depasiti numeric.
Ochii ma dureau din cauza sharinganului folosit in exces.Lacrimam cu picaturi de sange si vedeam din ce in ce mai mult in ceata.Puterea ochilor mei scadea amenintator,se termina ca bateriile unui joc folosit in exces.Si era si foarte dureros.
M-am ridicat cu o viteza fulgeratoare,afundandu-ma usor in pamant inainte de a tasni violent spre un templu aflat la mai putin de doi kilometri spre est.Ploaia marunta,vantul rece,imi biciuiau fata,ma provocau sa ma opresc la fiecare o suta de pasi,lasandu-ma sa tremur cu trupul Hanei in brate.
Eram sleit de puteri,nu mancasem de doua zile,decat fructe sau ramasite de paine si orez vechi din rucsac.Imi lingeam buzele crapate de sete.
Daca nu as fi fost in pericol de moarte m-as fi oprit si as fi cascat gura spre cer din cauza dezhidratariii.
-Itachi?intreba Hana,fara putere,mentinandu-si ochii inchisi,dar mangaindu-mi fata si luandu-mi intre degete o suvita de par.
-Linisteste-te,Hana.Esti in siguranta.Vom ajunge imediat la templu…
-Nu vei putea sa…(tusi puternic cateva picaturi rosii)ma ingrijesti.Am cateva bandaje in buzunarul stang,in rucsac am un ser…de plante…medicii…Konoha.
Nu mai putea sa lege propozitiile,dar faptul ca imi vorbise si ca era semi-constienta ma facea sa fiu mai optimist.
“Poate vom reusi sa ne intoarcem acasa... totusi.”
Ma gandeam la Sasuke si la fratele Hanei,care probabil aveau aceleasi varste.Intotdeauna imi imaginasem ca il voi invata pe fratele meu sa tina un shuriken in mana,poate…sa-si foloseasca sharinganul,sa fie cel mai bun la academie…
Gandul imi fu alungat de un zgomot fosnit.Masca ANBU cedase,firul cu care era agatata de gatul meu se rupse,iar masca se pravali intr-o rapa,disparand din raza mea vizuala.Nu aveam timp sa ma intorc dupa ea,desi riscam sa fiu identificat de catre inamic.
Parul imbascsit de praf si transpiratie imi intra in ochii oricum iritati si imi facea drumul si mai imposibil.Nu simteam nicio pata uscata pe hainele mele,nu ma mai feream nici sa calc in balti.
-Am ajuns,rezista!i-am ordonat mai mult fetei,care respira fara ritm.
Nu-mi raspunse,dar nici nu asteptam asta.Am incercat sa-i scot arma din spate in cel mai fin mod,fara sa-i pricinuiesc si mai multa durere.Am infascat o fasie de pansament din buzunarul ei si am asezat-o pe burta pe un pat improvizat dintr-o pereche de pantaloni largi si un ghiozdan,pe post de perna.
Rascolisem toate rucsacele,gasisem mai multe fiole cu ser.Serul despre care vorbea…e din plante,nu?Ar trebui sa fie verde…Era absurd,stiam ca toate medicamentele sunt din plante,sau poate din organe de animale.Scarbos…Oricum,fiola verde mi se parea cea mai potrivita,avand cea mai mare cantitate.Cand i-am scos dopul,i-am mirosit continutul.Mirosea a alcool.Imi aducea aminte de mirosul sake-ului facut de tata si ma infior.
Hana tresari la ultima mea atingere.Am infasurat-o repede cu pansamentul alb si am sperat ca serul sa-si faca efectul.Bandajul se inrosi imediat,era o pata de diametrul unei nuci.
Am luat vechiul unguent cu care Hana imi trata ochii si mi-am masat pleoapele inchise,cateva minute.Stateam cu capul pe acelasi rucsac pe care era asezata fruntea colegei mele de echipa,cu mainile incrucisate deasupra stomacului,privind tavanul crapat al incaperii.Il lasasem pe Dei-san acolo…CUM AM PUTUT?Probabil el si-ar fi aprins acum o tigara…
Ma intorceam de pe o parte pe cealalta si o deranjam pe Hana.M-am ridicat.Nu puteam sta asa,fara sa fac nimic,privind un tavan si asteptand sa ma gaseasca cineva si sa ma omoare.
Eram ud,din talpi pana la piept.Singurele haine uscate se aflau sub si peste Hana,incalzind-o.Desi era rosie in obraji si ardea,stiam ca are frisone.Se adancea in bratele mele,in ciuda faptului ca eram ud si ca generam foarte putina caldura.
Nu mai simteam foamea.
Oare ea o simtea?Oare o mai durea?
M-am ridicat,provocand-o sa intinda o mana dupa mine,dar care o lasa sa cada fara vlaga pe cimentul rece.Deschise ochii,imi arunca o privire chinuita,apoi ii inchise,cascand gura usor.
Ii luasem deja toate armele din buzunare si din saculeti.Pergamentele erau ude,dar asta nu conta.Puteam inca sa invoc sau sa sigilez blesteme.Le-am aruncat toate intr-un ghozdan,am fixat o capcana in jurul templului si a Hanei,folosindu-ma de cateva fire explozive invizibile si de cele mai ascutite kunai-uri.Toate erau astfel pozitionate incat oricine,pe oriunde ar intra,ar suferi aceleasi atacuri,aceleasi rani.Ea insa era protejata,nu se afla in aria atacurilor.
„Unde sunt toate animalele?Unde gasesc doua fructe vestede?”
Aceasta vanatoare nu ducea la nimic.Nu eram foarte departe de templu,as fi auzit explozibilul declansandu-se,dar lipseam deja de doua ore.Daca cineva patrunse fara probleme,descoperinu-mi planul si dezamorsand mini-bombele?
Ma intorceam, desi eram aprovizionati doar cu niste ciuperci ciudate,care nu eram absolut sigur sa se pot consuma si cu doua sticle pline cu apa curata.
Ploaia ma izbea in continuare fara mila.Auzeam zgomote usoare,stropi lovindu-se de frunze,de pamant...Auzeam mai departe de acestea.Auzeam pasi usori.
1...
2...
3...
4...
BUM!!!
CUVANT INAINTE
E diferita.
As putea sa o privesc ore in sir, nu m-as satura niciodata sa ma hranesc, bolnav, cu imaginea ei.
Ii cunosc fiecare gest, fiecare expresie. Incerc sa
descopar zilnic cum sa le interpretez.
Adora sa ma asculte, ma intelege mai mult decat baietii de la academie.
Parfumul pielii ei ar provoca invidia oricarui trandafir.
Pentru ea nu sunt acel ciudat si sinistru Uchiha, geniul cu puteri nemasurabile.
Pentru ea sunt doar…
-Ita-kun…
Rade cristalin,e un impuls sa isi duca mana alba spre buzele moi si rosii.
Ii place cand ii ating chipul.Imi dau seama de asta deoarece obrajii ei primesc o nuanta rosiatica de fiecare data cand o fac.
Sunt atatia care au incercat sa o atinga asa cum o fac eu in fiecare zi…
De ce toate astea?Le merit cu adevarat?O merit cu adevarat?
Se ganedeste la mine?Stie cat de mult ma gandesc eu la ea?
...stie macar...ca ma gandesc la ea?
Intrebarile acestea sunt singurele examene pe care nu le pot trece.
CAP 1
Hana Inuzuka respira din ce in ce mai greu,cu acel kunai infipt in spate,intre coaste.Genunchii ii tremurau si aveau sa ii cedeze in curand.M-am grabit sa o prind,inainte ca ea sa cada si sa se izbeasca intr-un mod violent de pamantul umed.Nu-mi dadeam seama daca avea stropi de sudoare pe frunte,sau daca era ploaia rece,care ne izbea din toate partile.Stiam doar ca trebuie dusa cat mai departe de acel loc si sa i se ofere ingrijiri medicale imediat.Nu stiam cum si ce voi face,ea era medicul ninja din noua echipa intocmita,eram incapabil sa ii ofer o ingrijire buna.
Il vedeam pe partenerul meu(sau fostul partener),Dei-san,cazut langa un copac cu radacini puternice,intr-o balta de sange involburat.Stropii grei si cenusii ricosau din pieptul lui bine dezvoltat.
Imi impuneam lipsa panicii.Eram singurul capabil sa mai faca ceva in aceasta situatie.
Nu stiam unde sa o adapostesc pe Hana,daca sa ma intorc sau nu dupa corpul inamolit a lui Dei.Pericolul era evident,eram cu mult depasiti numeric.
Ochii ma dureau din cauza sharinganului folosit in exces.Lacrimam cu picaturi de sange si vedeam din ce in ce mai mult in ceata.Puterea ochilor mei scadea amenintator,se termina ca bateriile unui joc folosit in exces.Si era si foarte dureros.
M-am ridicat cu o viteza fulgeratoare,afundandu-ma usor in pamant inainte de a tasni violent spre un templu aflat la mai putin de doi kilometri spre est.Ploaia marunta,vantul rece,imi biciuiau fata,ma provocau sa ma opresc la fiecare o suta de pasi,lasandu-ma sa tremur cu trupul Hanei in brate.
Eram sleit de puteri,nu mancasem de doua zile,decat fructe sau ramasite de paine si orez vechi din rucsac.Imi lingeam buzele crapate de sete.
Daca nu as fi fost in pericol de moarte m-as fi oprit si as fi cascat gura spre cer din cauza dezhidratariii.
-Itachi?intreba Hana,fara putere,mentinandu-si ochii inchisi,dar mangaindu-mi fata si luandu-mi intre degete o suvita de par.
-Linisteste-te,Hana.Esti in siguranta.Vom ajunge imediat la templu…
-Nu vei putea sa…(tusi puternic cateva picaturi rosii)ma ingrijesti.Am cateva bandaje in buzunarul stang,in rucsac am un ser…de plante…medicii…Konoha.
Nu mai putea sa lege propozitiile,dar faptul ca imi vorbise si ca era semi-constienta ma facea sa fiu mai optimist.
“Poate vom reusi sa ne intoarcem acasa... totusi.”
Ma gandeam la Sasuke si la fratele Hanei,care probabil aveau aceleasi varste.Intotdeauna imi imaginasem ca il voi invata pe fratele meu sa tina un shuriken in mana,poate…sa-si foloseasca sharinganul,sa fie cel mai bun la academie…
Gandul imi fu alungat de un zgomot fosnit.Masca ANBU cedase,firul cu care era agatata de gatul meu se rupse,iar masca se pravali intr-o rapa,disparand din raza mea vizuala.Nu aveam timp sa ma intorc dupa ea,desi riscam sa fiu identificat de catre inamic.
Parul imbascsit de praf si transpiratie imi intra in ochii oricum iritati si imi facea drumul si mai imposibil.Nu simteam nicio pata uscata pe hainele mele,nu ma mai feream nici sa calc in balti.
-Am ajuns,rezista!i-am ordonat mai mult fetei,care respira fara ritm.
Nu-mi raspunse,dar nici nu asteptam asta.Am incercat sa-i scot arma din spate in cel mai fin mod,fara sa-i pricinuiesc si mai multa durere.Am infascat o fasie de pansament din buzunarul ei si am asezat-o pe burta pe un pat improvizat dintr-o pereche de pantaloni largi si un ghiozdan,pe post de perna.
Rascolisem toate rucsacele,gasisem mai multe fiole cu ser.Serul despre care vorbea…e din plante,nu?Ar trebui sa fie verde…Era absurd,stiam ca toate medicamentele sunt din plante,sau poate din organe de animale.Scarbos…Oricum,fiola verde mi se parea cea mai potrivita,avand cea mai mare cantitate.Cand i-am scos dopul,i-am mirosit continutul.Mirosea a alcool.Imi aducea aminte de mirosul sake-ului facut de tata si ma infior.
Hana tresari la ultima mea atingere.Am infasurat-o repede cu pansamentul alb si am sperat ca serul sa-si faca efectul.Bandajul se inrosi imediat,era o pata de diametrul unei nuci.
Am luat vechiul unguent cu care Hana imi trata ochii si mi-am masat pleoapele inchise,cateva minute.Stateam cu capul pe acelasi rucsac pe care era asezata fruntea colegei mele de echipa,cu mainile incrucisate deasupra stomacului,privind tavanul crapat al incaperii.Il lasasem pe Dei-san acolo…CUM AM PUTUT?Probabil el si-ar fi aprins acum o tigara…
Ma intorceam de pe o parte pe cealalta si o deranjam pe Hana.M-am ridicat.Nu puteam sta asa,fara sa fac nimic,privind un tavan si asteptand sa ma gaseasca cineva si sa ma omoare.
Eram ud,din talpi pana la piept.Singurele haine uscate se aflau sub si peste Hana,incalzind-o.Desi era rosie in obraji si ardea,stiam ca are frisone.Se adancea in bratele mele,in ciuda faptului ca eram ud si ca generam foarte putina caldura.
Nu mai simteam foamea.
Oare ea o simtea?Oare o mai durea?
M-am ridicat,provocand-o sa intinda o mana dupa mine,dar care o lasa sa cada fara vlaga pe cimentul rece.Deschise ochii,imi arunca o privire chinuita,apoi ii inchise,cascand gura usor.
Ii luasem deja toate armele din buzunare si din saculeti.Pergamentele erau ude,dar asta nu conta.Puteam inca sa invoc sau sa sigilez blesteme.Le-am aruncat toate intr-un ghozdan,am fixat o capcana in jurul templului si a Hanei,folosindu-ma de cateva fire explozive invizibile si de cele mai ascutite kunai-uri.Toate erau astfel pozitionate incat oricine,pe oriunde ar intra,ar suferi aceleasi atacuri,aceleasi rani.Ea insa era protejata,nu se afla in aria atacurilor.
„Unde sunt toate animalele?Unde gasesc doua fructe vestede?”
Aceasta vanatoare nu ducea la nimic.Nu eram foarte departe de templu,as fi auzit explozibilul declansandu-se,dar lipseam deja de doua ore.Daca cineva patrunse fara probleme,descoperinu-mi planul si dezamorsand mini-bombele?
Ma intorceam, desi eram aprovizionati doar cu niste ciuperci ciudate,care nu eram absolut sigur sa se pot consuma si cu doua sticle pline cu apa curata.
Ploaia ma izbea in continuare fara mila.Auzeam zgomote usoare,stropi lovindu-se de frunze,de pamant...Auzeam mai departe de acestea.Auzeam pasi usori.
1...
2...
3...
4...
BUM!!!