mithrah
04-06-10, 00:25
...„Doar sa atingi sicriul, atat este nevoie ca Taylor sa se odihneasca in pace. Daca faci asta, iti promit ca te duc la „casa de langa nuc”, departe de gloata asta de parveniti”...
O voce blanda pe care o auzise de atatea ori inainte. Inainte de adevarata moarte a Serenei Shay. Inainte ca Tsubaki sa-si faca aparitia in viata ei.
Fusese singura voce care mai putea sa-i linisteasca starea de spirit si de care asculta cand nimeni altcineva nu reusea s-o faca sa asculte.
Pacat c-a murit odata cu timpul, inainte ca promisiunea sa fie indeplinita.
Al dracu' mincinos!
Stia ca trebuia sa-i multumeasca pentru lunile in care se ingrijise de ea, dar cum ramanea cu noaptea aceea. Singura noapte in care indraznise sa coboare din camera ei ca sa-l vada, dupa o absenta de cateva saptamani.
Adevarul era ca ii simtise lipsa atat de mult incat se gandise ca poate murise si el ca tatal ei. Trebuia sa coboare ca sa-l vada. Sa stie ca e in regula.
Coborand scarile, treapta dupa treapta, in picioarele goale. Ascultandu-i pantofii cum se loveau de pardoseala in pasi grabiti. Simtindu-i agitatia ca pe o amenintare de cutit. Nu se gandise sa fuga, pe atunci. Nu se gandise ca ceva rau avea sa se intample. Nu se gandise ca avea sa-i faca rau.
Nu se gandise ca al dracu' nenorocit putea sa incerce s-o omoare.
Dar dupa ceea nu se mai gandise la adevaratul motiv pentru care fusese trimisa la Hogwarts. Simtise rusine pentru faptul ca indraznise sa coboare in living. Se simtise responsabila pentru faptul ca incercase s-o omoare.
Undeva in mintea ei, credea ca era numai vina ei. Ca facuse ceva care sa-l supere. Trebuia sa fi facut ceva care sa-l faca sa stea 6 ani departe de ea.
Sa-l ia dracu' de inger cazut!
"Alora..." Ii era frig. Foarte frig. Si ceva o tinea intr-o pozitie inconfortabila.
"....Alora Shay." Se simtea incolacita si ceva rece se tot misca pe pielea ei, parca incercand sa-i puna sangele in miscare. Nu stia cum dracului putea sa reuseasca asta, din moment ce imediat ce simtea frictiunea, raceala o invada iar.
Ametita si congelata, Alora deschise in cele din urma ochii pentru a vedea in fata sa un barbat vag cunoscut.
"Domnisoara Alora Shay!!!" Tipa barbatul, miscandu-se intr-un mod ciudat prin fata ei, in timp ce arata cu degetul spre ea. Stai. Barbatul plutea?
"Nu sunt surda..." Tipa inapoi Alora, regretand imediat gestul prostesc, in timp ce incerca sa se miste.
"As fi jurat contrariul"
"Amuzant. Nick? Sir Nicholas?" Si intrebarea veni aproape soptita. Nu pentru ca tinea neaparat sa stie daca barbatul era cu adevarat Sir Nicholas de Mimsy Porpington, ci pentru ca tocmai realizase de ce nu se putea misc.
Uitandu-se in jos, spre corpul ei, cu groaza Alora baga de seama ca era goala, uda si prinsa de un sarpe imens care continua sa se miste in jurul ei in timp ce se uita amenintator la Nearly Headless Nick care parea sa nu-si poata muta pirivirea de pe sanii ei expusi.
"AH! Aaahhhh!! AAAAaaaaahhhh!!!
Da-te de pe mine, spirit prost!" Tipa iar Alora in plina criza de amintiri care o bombardau cu o viteza care-i facea capul sa plesneasca de durere. Resimtind starea ei de iritare, sarpele ii parasi trupul prin miscari bruste si disparu in intunericul coridorului, lasand-o pe Alora la fel de uda si goala in compania unei alte stafii la fel de enervante.
"Hogwarts? Sunt in Hogwarts?"
O voce blanda pe care o auzise de atatea ori inainte. Inainte de adevarata moarte a Serenei Shay. Inainte ca Tsubaki sa-si faca aparitia in viata ei.
Fusese singura voce care mai putea sa-i linisteasca starea de spirit si de care asculta cand nimeni altcineva nu reusea s-o faca sa asculte.
Pacat c-a murit odata cu timpul, inainte ca promisiunea sa fie indeplinita.
Al dracu' mincinos!
Stia ca trebuia sa-i multumeasca pentru lunile in care se ingrijise de ea, dar cum ramanea cu noaptea aceea. Singura noapte in care indraznise sa coboare din camera ei ca sa-l vada, dupa o absenta de cateva saptamani.
Adevarul era ca ii simtise lipsa atat de mult incat se gandise ca poate murise si el ca tatal ei. Trebuia sa coboare ca sa-l vada. Sa stie ca e in regula.
Coborand scarile, treapta dupa treapta, in picioarele goale. Ascultandu-i pantofii cum se loveau de pardoseala in pasi grabiti. Simtindu-i agitatia ca pe o amenintare de cutit. Nu se gandise sa fuga, pe atunci. Nu se gandise ca ceva rau avea sa se intample. Nu se gandise ca avea sa-i faca rau.
Nu se gandise ca al dracu' nenorocit putea sa incerce s-o omoare.
Dar dupa ceea nu se mai gandise la adevaratul motiv pentru care fusese trimisa la Hogwarts. Simtise rusine pentru faptul ca indraznise sa coboare in living. Se simtise responsabila pentru faptul ca incercase s-o omoare.
Undeva in mintea ei, credea ca era numai vina ei. Ca facuse ceva care sa-l supere. Trebuia sa fi facut ceva care sa-l faca sa stea 6 ani departe de ea.
Sa-l ia dracu' de inger cazut!
"Alora..." Ii era frig. Foarte frig. Si ceva o tinea intr-o pozitie inconfortabila.
"....Alora Shay." Se simtea incolacita si ceva rece se tot misca pe pielea ei, parca incercand sa-i puna sangele in miscare. Nu stia cum dracului putea sa reuseasca asta, din moment ce imediat ce simtea frictiunea, raceala o invada iar.
Ametita si congelata, Alora deschise in cele din urma ochii pentru a vedea in fata sa un barbat vag cunoscut.
"Domnisoara Alora Shay!!!" Tipa barbatul, miscandu-se intr-un mod ciudat prin fata ei, in timp ce arata cu degetul spre ea. Stai. Barbatul plutea?
"Nu sunt surda..." Tipa inapoi Alora, regretand imediat gestul prostesc, in timp ce incerca sa se miste.
"As fi jurat contrariul"
"Amuzant. Nick? Sir Nicholas?" Si intrebarea veni aproape soptita. Nu pentru ca tinea neaparat sa stie daca barbatul era cu adevarat Sir Nicholas de Mimsy Porpington, ci pentru ca tocmai realizase de ce nu se putea misc.
Uitandu-se in jos, spre corpul ei, cu groaza Alora baga de seama ca era goala, uda si prinsa de un sarpe imens care continua sa se miste in jurul ei in timp ce se uita amenintator la Nearly Headless Nick care parea sa nu-si poata muta pirivirea de pe sanii ei expusi.
"AH! Aaahhhh!! AAAAaaaaahhhh!!!
Da-te de pe mine, spirit prost!" Tipa iar Alora in plina criza de amintiri care o bombardau cu o viteza care-i facea capul sa plesneasca de durere. Resimtind starea ei de iritare, sarpele ii parasi trupul prin miscari bruste si disparu in intunericul coridorului, lasand-o pe Alora la fel de uda si goala in compania unei alte stafii la fel de enervante.
"Hogwarts? Sunt in Hogwarts?"