Mara Jade
22-06-08, 00:33
Mara tipa.
Cei doi elevi cazusera la pamant. Sangele curgea din locul unde fusesera loviti.
Se uita la colegii ei de scoala, incremenita.
[hr]
Naucita din cauza ultimilor evenimente petrecute si a ultimilor lucruri aflate, Mara simti nevoia sa evadeze dintre cei patru pereti ai dormitorului, sau a camerei de zi.
Era o noapte superba.
Stelele straluceau pe cerul fara nori, iar vanticelul adia placut. Desi era toamna, parea mai degraba o noapte de primavara. Cu toate acestea pe ici pe colo se puteau zari frunzele care incepusera sa cada din copaci.
O lua de-a lungul lacului, intrand in padure. Zari in fata doi baieti care discutau despre ceva amuzant, din cate se parea.
Apoi acestia se intoarsera spre ea cu privirea. Aveau un zambet rautacios pe fata. Mara incerca sa nu-i bage in seama. Urmari jocul unor frunze, iar apoi privi in urma.
Era ciudat.
Acum cateva clipe locul fusese populat peste masura, in ciuda orei tarzii. Acum era pustiu.
"Ce faci papusico?"
Mara se intoarse spre cel care vorbise. Exact in acel timp cel de-al doilea baiat o prinsese de maini si i le duse la spate.
"Ce faci? Lasa-ma! Lasati-ma!"
Degeaba incerca ea sa se smuceasca in mainile lui parca de otel.
"Hei, nu face asa taraboi ca oricum nu te aude nimeni. Vrem doar sa ne jucam un pic cu tine!"
Mara speriata incerca sa protesteze, dar cum unul din ei o imobiliza nu putea sa gaca nimic. Disperata, le striga sa nu-i faca nimic rau, dar era ca si cum ai vorbi cu vantul. ( :devil: )
Dar, chiar in momentul acela ceva se intampla. Bucati de pamant se ridicasera in jurul ei si luara forma unor sulite, mai groase ce e drept si se indreptara cu viteza spre cei doi baieti.
Mara tipa.
Cei doi elevi cazusera la pamant. Sangele curgea din locul unde fusesera loviti.
Se uita la elevi, incremenita. Medalionul o ardea din nou.
Ii omorase!
Isi inclesta mainile in par. Nu, dar fusese un accident. Cum avea sa explice asa ceva?
Tremura toata. Nu avea cum sa explice, din moment ce nici ea nu prea stia ce se intamplase sau mai bine zis cum se intamplase.
[hr]
O femeie imbracata intr-o fusta scurta de piele neagra si un maieut extrem de decoltat, privea totul dintr-un copac din apropiere. Un suras ii aparu pe buze. Totul mergea conform planului.
Dar fata ezita in as folosi puterile. Bineinteles, ca i-ar fi placut sa stea sa priveasca totul fara sa intervina, dar mai avea si alte treburi de facut, asa ca accelera un pic treaba. Pocni din degete si bucatile de pamant se ridcasera luand forme ascutite, iar cu un alt pocnet se infipsera in trupurile baietilor posedati.
Urmari apoi reactia fetei cu mult interes. Disparu si reaparu in spatele ei.
"I-ai omorat!" exclama ea, privind trupurile nefericitilor.
Mara tresari.
"Nu... N-am fost eu. A fost... un accident!" se apara ea, intr-un mod disperat. Lacrimile ii curgeau si se uita inca socata la cei cazuti.
"Asta nu schimba ceea ce ai facut! Ce or sa zica familile lor?
Demonul pur si simplu se amuza pe seama fetei. Iar fi placut sa continue teatrul, dar nu avea prea mult timp la dispozitie. Se apleca usor si lua in mana una din acele arme create de ea din pamant si o studie cu atentie. Era destul de ascutita.
"Fetito, trebuie sa platesti pentru faptele tale. Ti-a sunat ceasul. E timpul sa mori din nou. Si asa ai trait prea mult de data asta. Si zicand aceasta se pregati sa-i strapunga pieptul.
Cei doi elevi cazusera la pamant. Sangele curgea din locul unde fusesera loviti.
Se uita la colegii ei de scoala, incremenita.
[hr]
Naucita din cauza ultimilor evenimente petrecute si a ultimilor lucruri aflate, Mara simti nevoia sa evadeze dintre cei patru pereti ai dormitorului, sau a camerei de zi.
Era o noapte superba.
Stelele straluceau pe cerul fara nori, iar vanticelul adia placut. Desi era toamna, parea mai degraba o noapte de primavara. Cu toate acestea pe ici pe colo se puteau zari frunzele care incepusera sa cada din copaci.
O lua de-a lungul lacului, intrand in padure. Zari in fata doi baieti care discutau despre ceva amuzant, din cate se parea.
Apoi acestia se intoarsera spre ea cu privirea. Aveau un zambet rautacios pe fata. Mara incerca sa nu-i bage in seama. Urmari jocul unor frunze, iar apoi privi in urma.
Era ciudat.
Acum cateva clipe locul fusese populat peste masura, in ciuda orei tarzii. Acum era pustiu.
"Ce faci papusico?"
Mara se intoarse spre cel care vorbise. Exact in acel timp cel de-al doilea baiat o prinsese de maini si i le duse la spate.
"Ce faci? Lasa-ma! Lasati-ma!"
Degeaba incerca ea sa se smuceasca in mainile lui parca de otel.
"Hei, nu face asa taraboi ca oricum nu te aude nimeni. Vrem doar sa ne jucam un pic cu tine!"
Mara speriata incerca sa protesteze, dar cum unul din ei o imobiliza nu putea sa gaca nimic. Disperata, le striga sa nu-i faca nimic rau, dar era ca si cum ai vorbi cu vantul. ( :devil: )
Dar, chiar in momentul acela ceva se intampla. Bucati de pamant se ridicasera in jurul ei si luara forma unor sulite, mai groase ce e drept si se indreptara cu viteza spre cei doi baieti.
Mara tipa.
Cei doi elevi cazusera la pamant. Sangele curgea din locul unde fusesera loviti.
Se uita la elevi, incremenita. Medalionul o ardea din nou.
Ii omorase!
Isi inclesta mainile in par. Nu, dar fusese un accident. Cum avea sa explice asa ceva?
Tremura toata. Nu avea cum sa explice, din moment ce nici ea nu prea stia ce se intamplase sau mai bine zis cum se intamplase.
[hr]
O femeie imbracata intr-o fusta scurta de piele neagra si un maieut extrem de decoltat, privea totul dintr-un copac din apropiere. Un suras ii aparu pe buze. Totul mergea conform planului.
Dar fata ezita in as folosi puterile. Bineinteles, ca i-ar fi placut sa stea sa priveasca totul fara sa intervina, dar mai avea si alte treburi de facut, asa ca accelera un pic treaba. Pocni din degete si bucatile de pamant se ridcasera luand forme ascutite, iar cu un alt pocnet se infipsera in trupurile baietilor posedati.
Urmari apoi reactia fetei cu mult interes. Disparu si reaparu in spatele ei.
"I-ai omorat!" exclama ea, privind trupurile nefericitilor.
Mara tresari.
"Nu... N-am fost eu. A fost... un accident!" se apara ea, intr-un mod disperat. Lacrimile ii curgeau si se uita inca socata la cei cazuti.
"Asta nu schimba ceea ce ai facut! Ce or sa zica familile lor?
Demonul pur si simplu se amuza pe seama fetei. Iar fi placut sa continue teatrul, dar nu avea prea mult timp la dispozitie. Se apleca usor si lua in mana una din acele arme create de ea din pamant si o studie cu atentie. Era destul de ascutita.
"Fetito, trebuie sa platesti pentru faptele tale. Ti-a sunat ceasul. E timpul sa mori din nou. Si asa ai trait prea mult de data asta. Si zicand aceasta se pregati sa-i strapunga pieptul.