funky_angel
26-04-10, 21:52
este prima mea incercare de acest gen, pana acum m-am limitat decat la un fan-fic inspirat din anime-uri...am decis sa incerc si ceva original, mai ales ca ma tot sacaia o idee si nu am putut sa scap de ea pana nu am scris ceva
sper sa nu fie prea slaba si astept pareri si critici pentru a scrie mai bine
as vrea sa-mi spuneti daca merita continuata sau ar trebui sa o las balta:seile:
nu va mai retin...spor la citit
Varsta minima: -
Gen: romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata
1. Prima privire, primul dans
Am aruncat o ultimă privire în oglindă înainte de a apărăsi camera de hotel. Părul era prins și tapat excesiv, iar la baza gâtului atârnau niște bucle negre făcute cu mare îndemânare. Nu-i de mirare că am stat jumătate de zi pentru o coafură ca asta. Fața îmi era fardată astfel încât să par foarte îmbujorată, iar buzele îmi erau de un roșu strident.
Toate acestea, însă, ar fi în zadar dacă nu aș avea rochia. A trebuit să mă conformez de la început cu tema balului – o petrecere regală din secolul XVIII – așa că mi-am făcut pe comandă, din timp, o rochie care să se potrivească. Deși nu sunt o mare fană a istoriei și mi se pare că femeile de atunci se chinuiau în zadar strângându-se cu corsete pentru a le accentua talia, nu pot să spun că nu m-am îndrăgostit de rochie. Era de un vișiniu superb ce îmi scotea în evidență ochii verzi, strâmtă până la talie, după care se înfoia până jos. Bine-nțeles că era lungă până la podea și dacă nu aș avut pe dedesubt cercurile care să o facă și mai înfoiată probabil m-aș fi împiedicat ca o idioată în ea. Pe partea superioară a ei se aflau modele complicate de culoare aurie, care se potriveau perfect cu materialul de bază și care erau realizate manual, după cum am aflat când am primit-o. Modelele se continuau și de la talie în jos, însă nu la fel de bogate, pierzându-se spre marginea inferioară a rochiei.
În picioare aveam un fel de ghetuțe asortate cu rochia, deși ar fi putut fi și roz bombon pentru că nu s-ar fi văzut pe sub rochie. Am făcut o piruetă în oglindă pentru a mă admira din nou, mi-am pus cerceii asortați, mi-am luat evantaiul și masca obligatorie și am pășit pe ușă.
Era chiar amuzant să cobor cu liftul îmbrăcată așa. Îmi intrasem într-un fel în pielea personajului și mi se părea ciudat că încă mai sunt înconjurată de tehnologie. Deja mă vedeam într-un castel imens, cu tavane înalte si arcade masive, înconjurată de alte curtezane. Mă imaginam plimbându-mă pe o pajiște imensă, având o umbreluță care să mă protejeze de soare, însoțită de un conte bogat și atrăgător.
M-a adus la realitate sunetul liftului care mă anunța că am ajuns la etajul unde se ținea balul în sine. Am ieșit din lift și mi-am îndreptat spatele încercând să am un aer cât mai distins. Am mers până la intrare unde doi băieți de vreo 14-15 ani mi-au deschis ușile, apoi am pășit înăuntru. Am rămas surprinsă de decor. Era aproape identic cu castelul imaginat de mine. Am chicotit ușor și m-am îndreptat spre gazdă, care era o bună prietenă de-a mea.
- Te-ai întrecut pe tine, Alice, am spus în timp ce ne-am îmbrațișat.
- Mer, mă bucur că ai venit. Nu e mare lucru. Am vrut să iasă totul cum trebuie. Nu am exagerat, nu-i așa?
- Nu, absolut deloc. Totul este perfect.
M-am uitat la ea și i-am zâmbit încurajator, văzând cât se stresează. Alice purta o rochie argintie, fiind destul de decoltată. Părul ei blond, pe care de obicei îl purta desfăcut, acum era prins într-o coafură asemănătoare cu a mea, deși buclele ei era ceva mai elaborate. Încerca să zâmbească către toată lumea și puteai vedea pe fața ei că deja se săturase de asta și seara de-abia începuse.
M-am așezat plictisită la o masă oarecare după ce am dat un tur al sălii admirând detaliile cu care decorarea sălii fusese realizată. De câteva ori m-am întins ca să pot atinge diferite lucruri, cum ar fi o coloană de marmură, niște trandafiri roșii, un suport pentru lumânări ce părea din argint. Eram fascinată de cât de autentic părea totul și nu îmi părea rău acum că am venit.
După puțin timp au început să servească mâncarea. Pentru a fi în ton cu petrecerea au fost alese rețete din acea perioadă. Nu am recunoscut aromele și nici nu am stat să le analizez prea mult. Nu era genul meu să fac chestia asta, așa că m-am mulțumit să le savurez.
După felul principal, orchestra special chemată de Alice a început să umple camera cu acorduri de vioară și pian. Cupluri au început să se formeze din loc in loc, mai timid la început, după care au renunțat la inhibiții și au pornit cu pași hotărâți spre centrul sălii, unde se afla ringul de dans. Au început să danseze un dans specific acelei perioade rotindu-se și schimbând partenerii între ei. Am oftat ușor deoarece regretam că nu am fost cu Alice, când m-a rugat, la lecții de dans. Ea și logodnicul ei, Mark, dansau cel mai bine dintre toți. Orchestra a cântat ultimele acorduri ale melodiei și toată lumea a aplaudat dansatorii după ce s-a terminat.
A început o nouă melodie, mai ritmată decât precedenta, iar cuplurile au pornit din nou la dans. M-am uitat la ei vrăjită de mișcarile pe care le făceau, de piruetele realizate cu atâta grație de fete și de cum totul părea să fie atât de natural pentru ei. Majoritatea erau în viața de zi cu zi medici, avocați, funcționari la diverse bănci.
Am stat pe scaun mult timp și m-am uitat aiurea prin sală, după care m-am ridicat și m-am îndreptat spre terasă. Atmosfera devea din ce în ce mai înnăbușitoare pentru mine și începuse să mă prinsă și somnul. Dacă nu făceam ceva să mă trezesc urma să adorm acolo. M-am bucurat când vântul răcoros mi-a mângâiat fața. M-am trezit aproape instantaneu și m-am dus să mă sprijin de balustrada de fier forjat. Am închis ochii și am inspirat adânc aerul curat și rece.
- Nu te distrezi prea bine, nu-i așa? m-a întrebat Alice, care parcă se materializase în spatele meu.
- Ba da, cum să nu. Doar că voiam să iau o gură de aer. Du-te înăuntru. Nu e nevoie să stai cu mine, știi că pot fii foarte plictisitoare și, în plus, cred că Mark nu te va lăsa să stai prea mult, am spus în timp ce îi arătam lui Alice cum Mark se îndrepta rapid spre noi.
- Ai pățit ceva, Mer? mă întrebă Mark.
- Nu, sunt bine. Voiam să iau o gură de aer, am spus și i-am zâmbit.
- Suntem înăuntru dacă ai nevoie de noi, îmi spuse în timp ce o trăgea pe Alice după el.
Ea îmi aruncă o privire disperată, dar se lăsă trasă de Mark.
Am mai stat încă zece minute afară, după care a trebuit să intru înăuntru pentru că începusem să tremur ușor. M-am îndreptat cu pași grăbiți spre masa mea și mi-am reluat activitatea de înainte. Pentru a mă amuza mi-am pus masca pe față, deși nu era deloc confortabilă. A început o nouă melodie și am rămas șocată. Era valsul meu preferat. Mereu visasem că voi dansa pe acordurile sale cu ”Făt-Frumos” al meu. Am zâmbit ușor și am început să bat ușor cu piciorul sub masă, ținând ritmul.
Nu am fost foarte atentă la ce se întâmpla în jurul meu pentru că eram cu mintea aiurea, așa că nu l-am văzut când a ajuns în fața mea. Am auzit niște sunete ce acopereau muzica și i-am văzut buzele mișcându-se, dar nu am înțeles nimic.
- Poftim? am întrebat ca o idioată.
- Ați dori să-mi acordați acest dans? a întrebat din nou.
- Da, sigur, am spus înainte de a realiza ce se întâmplă.
M-a apucat de mână și m-a tras spre celelalte cupluri care dansau. Și-a trecut mâna în jurul taliei mele și m-a strâns aproape de el. Am simțit cum mă înroșesc de jenă și m-am bucurat că încă aveam masca pe față. Mi-am trecut mâna peste umărul său și am început să ne mișcăm în ritmul muzicii.
- Să știi că nu sunt o dansatoare foarte bună, m-am scuzat eu pentru orice viitoare ”accidente”.
- Nu-i nimic, mi-a răspuns. Contează mai mult cine și cum conduce.
Mi-a zâmbit încurajator și i-am răspuns și eu cu un zâmbet timid. Mi-am ridicat privirea și m-am uitat la el pentru prima oară cum trebuie. Avea părul șaten închis, spre cărămiziu și ochii albaștrii, cu tente de gri. Nu puteam să îl văd cum trebuie pentru că purta o mască venețiană de culoare arginitie, pe care se aflau mii și mii de împletituri și linii curbe de culoare albastră.
- E ceva în neregulă? m-a întrebat când a observat că mă holbam la el.
- Nu...scuze, am murmurat în timp ce mi-am mutat privirea.
- Apropo...Nu cred că m-am prezentat, mi-a spus pe un ton pe care își reproșa cât de nepoliticos a fost. Mă numesc Hugh Taylor, mi-a spus și am observat un ușor accent britanic.
- Meredith Kingsley, am răspuns. Încântată de cunoștiință.
Nu ne-am mai vorbit și m-am concentrat cum să îmi pășesc cum trebuie. 1-2-3, 1-2-3 îmi repetam în minte. Am începutsă ne învârtim în cercuri din ce în ce mai largi și îmi simțeam rochia foșnind ușor. Era plăcut dansul și am avut mereu zâmbetul pe buze. M-am întristat când s-a terminat deoarece fusese aproape de ceea ce-mi doream cu adevărat. Mi-a dat drumul și m-a prins de mâna dreaptă, iar eu m-am depărtat ușor.
- Vă mulțumesc pentru acest dans, a spus și mi-a sărutat mâna.
Am dat ușor din cap, după care m-am întors la masă. Nu am mai stat foarte mult pentru că se făcuse deja târziu, așa că am plecat spre camera mea. Eram la fel de amuzată în lift ca la începutul serii. Am intrat în cameră și m-am dus direct spre pat. M-am chinuit să-mi dau jos ghetuțele, apoi cu rochia imensă alcătuită din mai multe părți. Mai greu mi-a fost cu părul pentru că nu am reușit să-l descurc deloc. A trebuit să îmi fac un duș pentru a-mi putea băga peria în el. M-am băgat sub apa fierbinte și am simțit cum mă relaxez. Am stat nemișcată câteva minute, timp în care simțeam cum mi se întind mușchii, după care m-am spălat pe păr. Am ieșit aburindă din baie, într-un prosop moale de bumbac, m-am șters și mi-am uscat rapid părul, după care m-am îmbrăcat în pijamale. Era deja ora patru și jumătate când m-am băgat în pat, dar am adormit repede, fiind extenuată.
Am visat cât am dormit că valsam cu dansatorul meu misterios. Ne învârteam în cercuri largi pe un ring de dans unde eram numai noi doi, în timp ce pe fundal se auzeau acordurile valsului meu preferat. M-am trezit târziu, era amiaza deja, și am făcut-o numai pentru că Alice bătea disperată la ușă. M-am ridicat somnoroasă din pat și i-am deschis ușa.
- De ce nu răspunzi mai repede? a cerut ea să știe.
- Pentru că dormeam, am răspuns și am căscat o dată.
- Scuze. Nu știam că încă mai dormi. E ora cinci deja și mă așteptam să fii trează.
- Mda...Probabil că trebuia, dar am fost extenuată după bal.
- Te las să te îmbraci și să împachetezi. Ne vedem jos în 20 de minute.
- Bine. Mersi că mă duci acasă, am adăugat înainte să iasă pe ușă.
M-am îndreptat spre șifonier și am deschis larg ușile. Apoi am început să mă uit la el murmurând cuvinte fără înțeles. Aveam mereu probleme cu îmbrăcatul pentru că mă hotăram greu. În cele din urmă mi-am ales un tricou roșu cu imprimeu floral și niște pantaloni scurți din denim. În picioare mi-am luat o pereche de șlapi negrii, după care am început să pun restul hainelor în troller. M-am luptat de-a dreptul cu rochia de bal pentru că nu voia sub niciun chip să stea în husa pentru ea. M-am enervat, am facut-o ghemotoc și am îndesat-o în husă.
Am ieșit din cameră și m-am îndreptat spre lift. Am văzut că se închideau ușile așa că am strigat să mă aștepte. Am alergat spre el și am urcat. Am mulțumit celui care a ținut liftul fără să mă uit la el. Mi-am aranjat troller-ul cum trebuie, am pus rochia peste el și am apăsat butonul de parter. După aceea m-am întors la persoana aflată lângă mine și am rămas surprinsă când m-am uitat în ochii ei, sau mai bine spus lui. Erau identici cu cei ai lui Hugh Taylor – parcă așa îl chema.
- Mă scuzați, ne-am mai întâlnit? am întrebat curioasă.
- Se poate, mi-a răspuns pe un ton politicos și rezervat, într-un fel în care numai britanicii pot face asta.
- Sunteți Hugh Taylor, nu-i așa? am întrebat din nou, dornică să aflu facă aveam dreptate.
- Da, a confirmat precaut. Iar dumneavoastră...? a lăsat fraza neterminată.
- Meredith Kingsley, am răspuns și i-am zâmbit înainte de a mă putea abține.
Părea că își aduce aminte și mi-a răspuns la rândul său cu un zâmbet. M-am uitat la el din nou și l-am analizat amănunțit, lucru ce nu-mi stătea în fire. Cu o seară în urmă nu putusem să-i zăresc decât ochii gri-albăstrui, dar acum nu mai avea nicio mască. Pielea îi era albă, aproape translucidă, părând a fi o peliculă subțire ce îl proteja de mediul înconjurător. Avea sprîncene dese, însă nu foarte groase. Urmau perfect arcada, curbându-se deasupra ochilor săi mari și limpezi. Avea un nas drept, ușor acvilin, dar care se afla în perfectă armonie cu celelalte trăsături. Părul îi stătea ușor ciufulit, câteva șuvițe alunecându-i pe față. Și-a ridicat ușor mâna dreaptă și și-a trecut-o prin păr, încercând să își aranjeze șuvițele rebele.
M-am întors cu spatele la el, fiind jenată de ceea ce făcusem și nu ne-am mai adresat niciun cuvânt. Cât timp am coborât mi-am ținut privirea pe numerele afișate de ecranul din lift și eram nerăbdătoare să cobor. Când ușile s-au deschis, am văzut-o pe Alice așteptându-mă aproape de ieșire. Am apucat mânerul troller-ului și am vut să ies rapid din lift, dar Hugh m-a prins de mână.
- Sper să ne mai vedem, Meredith, mi-a spus ușor.
- Sigur, am spus încurcată.
Mi-a dat drumul la mână și am ieșit repede de-acolo. După zece pași m-am întors și l-am văzut că rămăsese în lift, iar acum ușile se închideau din nou. Am văzut cum liftul a început din nou să urce și am fost surprinsă – puțin spus – că nu coborâse mai devreme. Nu am dat prea multă importanță acestui lucru deoarece Alice se agita disperată să mă grăbesc. Urma să analizez cum trebuie ”incidentul” când voi ajunge acasă.
Am rămas tăcute aproape tot drumul. Se vedea că eram amândouă obosite, nu mai eram adolescentele ce pierdeau nopți întregi la concerte rock și la petreceri. Acum orice noapte nedormită ne afecta destul de mult și dura până să ne refăceam.
- Te-am văzut dansând cu cineva aseară, a spus Alice spărgând tăcerea. Sau mi s-a părut?
- Nu, chiar eram eu. M-am trezit cu el în fața mea și mi-a fost prea jenă să-l refuz.
- Cine era? m-a întrebat. Nu cred că l-am recunoscut.
- Hugh Taylor. Îl cunoști?
- Aaa! E prietenul lui Mark, mă lămuri ea. Când erau în liceu au participat la un program realizat cu scolile prin care trebuia să corespondeze unul cu altul. S-au înțeles atât de bine încât păstrează legătura și acum. Hugh s-a mutat de curând în oraș și Mark s-a oferit să-l ajute să se acomodeze. Este foarte diferit pentru el față de Anglia, cred că-ți imaginezi.
- Mda...Trebuie să-i fie greu.
- Nu chiar, m-a contrazis ea. Singurul lucru care îi pune probleme este șofatul, îmi spuse și râse ușor. Este destul de amuzant să-l vezi cum merge câteodată pe contrasens. Odată era să facă accident, dar a scăpat la mustață. Eram cu el în mașină atunci.
- Ce amuzant ar mai fi fost dacă ați fi făcut accident, am spus ironizând-o.
Ajunsesem în fața casei mele așa că am întrerupt discuția. M-a ajutat să îmi scot bagajele și să le duc până în sufragerie, după care a plecat. Urma să continuăm a doua zi, la o cafea, în pauza de masă de la prânz. Mi-a fost prea lene să-mi desfac bagajul așa că nu mi-am scos decât gelul de duș și șamponul, îndreptându-mă spre baie.
Am făcut un duș relaxant, după care m-am băgat în pat. Mă simțeam prea energică să adorm și nu era decât ora nouă seara. Mi-am luat cartea de pe noptieră și am deschis-o la pagina unde rămăsesem. M-am plictisit curând de citit și mă simțeam adormită așa că am pus cartea la loc și am adormit cu gândul că de mâine mă voi întoarce la rutină.
va rog inca o data sa-mi spuneti daca ar rtebui sa continui sau nu...si chiar vreau critici cat mai dure :thpayup:
see ya ^_^
sper sa nu fie prea slaba si astept pareri si critici pentru a scrie mai bine
as vrea sa-mi spuneti daca merita continuata sau ar trebui sa o las balta:seile:
nu va mai retin...spor la citit
Varsta minima: -
Gen: romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata
1. Prima privire, primul dans
Am aruncat o ultimă privire în oglindă înainte de a apărăsi camera de hotel. Părul era prins și tapat excesiv, iar la baza gâtului atârnau niște bucle negre făcute cu mare îndemânare. Nu-i de mirare că am stat jumătate de zi pentru o coafură ca asta. Fața îmi era fardată astfel încât să par foarte îmbujorată, iar buzele îmi erau de un roșu strident.
Toate acestea, însă, ar fi în zadar dacă nu aș avea rochia. A trebuit să mă conformez de la început cu tema balului – o petrecere regală din secolul XVIII – așa că mi-am făcut pe comandă, din timp, o rochie care să se potrivească. Deși nu sunt o mare fană a istoriei și mi se pare că femeile de atunci se chinuiau în zadar strângându-se cu corsete pentru a le accentua talia, nu pot să spun că nu m-am îndrăgostit de rochie. Era de un vișiniu superb ce îmi scotea în evidență ochii verzi, strâmtă până la talie, după care se înfoia până jos. Bine-nțeles că era lungă până la podea și dacă nu aș avut pe dedesubt cercurile care să o facă și mai înfoiată probabil m-aș fi împiedicat ca o idioată în ea. Pe partea superioară a ei se aflau modele complicate de culoare aurie, care se potriveau perfect cu materialul de bază și care erau realizate manual, după cum am aflat când am primit-o. Modelele se continuau și de la talie în jos, însă nu la fel de bogate, pierzându-se spre marginea inferioară a rochiei.
În picioare aveam un fel de ghetuțe asortate cu rochia, deși ar fi putut fi și roz bombon pentru că nu s-ar fi văzut pe sub rochie. Am făcut o piruetă în oglindă pentru a mă admira din nou, mi-am pus cerceii asortați, mi-am luat evantaiul și masca obligatorie și am pășit pe ușă.
Era chiar amuzant să cobor cu liftul îmbrăcată așa. Îmi intrasem într-un fel în pielea personajului și mi se părea ciudat că încă mai sunt înconjurată de tehnologie. Deja mă vedeam într-un castel imens, cu tavane înalte si arcade masive, înconjurată de alte curtezane. Mă imaginam plimbându-mă pe o pajiște imensă, având o umbreluță care să mă protejeze de soare, însoțită de un conte bogat și atrăgător.
M-a adus la realitate sunetul liftului care mă anunța că am ajuns la etajul unde se ținea balul în sine. Am ieșit din lift și mi-am îndreptat spatele încercând să am un aer cât mai distins. Am mers până la intrare unde doi băieți de vreo 14-15 ani mi-au deschis ușile, apoi am pășit înăuntru. Am rămas surprinsă de decor. Era aproape identic cu castelul imaginat de mine. Am chicotit ușor și m-am îndreptat spre gazdă, care era o bună prietenă de-a mea.
- Te-ai întrecut pe tine, Alice, am spus în timp ce ne-am îmbrațișat.
- Mer, mă bucur că ai venit. Nu e mare lucru. Am vrut să iasă totul cum trebuie. Nu am exagerat, nu-i așa?
- Nu, absolut deloc. Totul este perfect.
M-am uitat la ea și i-am zâmbit încurajator, văzând cât se stresează. Alice purta o rochie argintie, fiind destul de decoltată. Părul ei blond, pe care de obicei îl purta desfăcut, acum era prins într-o coafură asemănătoare cu a mea, deși buclele ei era ceva mai elaborate. Încerca să zâmbească către toată lumea și puteai vedea pe fața ei că deja se săturase de asta și seara de-abia începuse.
M-am așezat plictisită la o masă oarecare după ce am dat un tur al sălii admirând detaliile cu care decorarea sălii fusese realizată. De câteva ori m-am întins ca să pot atinge diferite lucruri, cum ar fi o coloană de marmură, niște trandafiri roșii, un suport pentru lumânări ce părea din argint. Eram fascinată de cât de autentic părea totul și nu îmi părea rău acum că am venit.
După puțin timp au început să servească mâncarea. Pentru a fi în ton cu petrecerea au fost alese rețete din acea perioadă. Nu am recunoscut aromele și nici nu am stat să le analizez prea mult. Nu era genul meu să fac chestia asta, așa că m-am mulțumit să le savurez.
După felul principal, orchestra special chemată de Alice a început să umple camera cu acorduri de vioară și pian. Cupluri au început să se formeze din loc in loc, mai timid la început, după care au renunțat la inhibiții și au pornit cu pași hotărâți spre centrul sălii, unde se afla ringul de dans. Au început să danseze un dans specific acelei perioade rotindu-se și schimbând partenerii între ei. Am oftat ușor deoarece regretam că nu am fost cu Alice, când m-a rugat, la lecții de dans. Ea și logodnicul ei, Mark, dansau cel mai bine dintre toți. Orchestra a cântat ultimele acorduri ale melodiei și toată lumea a aplaudat dansatorii după ce s-a terminat.
A început o nouă melodie, mai ritmată decât precedenta, iar cuplurile au pornit din nou la dans. M-am uitat la ei vrăjită de mișcarile pe care le făceau, de piruetele realizate cu atâta grație de fete și de cum totul părea să fie atât de natural pentru ei. Majoritatea erau în viața de zi cu zi medici, avocați, funcționari la diverse bănci.
Am stat pe scaun mult timp și m-am uitat aiurea prin sală, după care m-am ridicat și m-am îndreptat spre terasă. Atmosfera devea din ce în ce mai înnăbușitoare pentru mine și începuse să mă prinsă și somnul. Dacă nu făceam ceva să mă trezesc urma să adorm acolo. M-am bucurat când vântul răcoros mi-a mângâiat fața. M-am trezit aproape instantaneu și m-am dus să mă sprijin de balustrada de fier forjat. Am închis ochii și am inspirat adânc aerul curat și rece.
- Nu te distrezi prea bine, nu-i așa? m-a întrebat Alice, care parcă se materializase în spatele meu.
- Ba da, cum să nu. Doar că voiam să iau o gură de aer. Du-te înăuntru. Nu e nevoie să stai cu mine, știi că pot fii foarte plictisitoare și, în plus, cred că Mark nu te va lăsa să stai prea mult, am spus în timp ce îi arătam lui Alice cum Mark se îndrepta rapid spre noi.
- Ai pățit ceva, Mer? mă întrebă Mark.
- Nu, sunt bine. Voiam să iau o gură de aer, am spus și i-am zâmbit.
- Suntem înăuntru dacă ai nevoie de noi, îmi spuse în timp ce o trăgea pe Alice după el.
Ea îmi aruncă o privire disperată, dar se lăsă trasă de Mark.
Am mai stat încă zece minute afară, după care a trebuit să intru înăuntru pentru că începusem să tremur ușor. M-am îndreptat cu pași grăbiți spre masa mea și mi-am reluat activitatea de înainte. Pentru a mă amuza mi-am pus masca pe față, deși nu era deloc confortabilă. A început o nouă melodie și am rămas șocată. Era valsul meu preferat. Mereu visasem că voi dansa pe acordurile sale cu ”Făt-Frumos” al meu. Am zâmbit ușor și am început să bat ușor cu piciorul sub masă, ținând ritmul.
Nu am fost foarte atentă la ce se întâmpla în jurul meu pentru că eram cu mintea aiurea, așa că nu l-am văzut când a ajuns în fața mea. Am auzit niște sunete ce acopereau muzica și i-am văzut buzele mișcându-se, dar nu am înțeles nimic.
- Poftim? am întrebat ca o idioată.
- Ați dori să-mi acordați acest dans? a întrebat din nou.
- Da, sigur, am spus înainte de a realiza ce se întâmplă.
M-a apucat de mână și m-a tras spre celelalte cupluri care dansau. Și-a trecut mâna în jurul taliei mele și m-a strâns aproape de el. Am simțit cum mă înroșesc de jenă și m-am bucurat că încă aveam masca pe față. Mi-am trecut mâna peste umărul său și am început să ne mișcăm în ritmul muzicii.
- Să știi că nu sunt o dansatoare foarte bună, m-am scuzat eu pentru orice viitoare ”accidente”.
- Nu-i nimic, mi-a răspuns. Contează mai mult cine și cum conduce.
Mi-a zâmbit încurajator și i-am răspuns și eu cu un zâmbet timid. Mi-am ridicat privirea și m-am uitat la el pentru prima oară cum trebuie. Avea părul șaten închis, spre cărămiziu și ochii albaștrii, cu tente de gri. Nu puteam să îl văd cum trebuie pentru că purta o mască venețiană de culoare arginitie, pe care se aflau mii și mii de împletituri și linii curbe de culoare albastră.
- E ceva în neregulă? m-a întrebat când a observat că mă holbam la el.
- Nu...scuze, am murmurat în timp ce mi-am mutat privirea.
- Apropo...Nu cred că m-am prezentat, mi-a spus pe un ton pe care își reproșa cât de nepoliticos a fost. Mă numesc Hugh Taylor, mi-a spus și am observat un ușor accent britanic.
- Meredith Kingsley, am răspuns. Încântată de cunoștiință.
Nu ne-am mai vorbit și m-am concentrat cum să îmi pășesc cum trebuie. 1-2-3, 1-2-3 îmi repetam în minte. Am începutsă ne învârtim în cercuri din ce în ce mai largi și îmi simțeam rochia foșnind ușor. Era plăcut dansul și am avut mereu zâmbetul pe buze. M-am întristat când s-a terminat deoarece fusese aproape de ceea ce-mi doream cu adevărat. Mi-a dat drumul și m-a prins de mâna dreaptă, iar eu m-am depărtat ușor.
- Vă mulțumesc pentru acest dans, a spus și mi-a sărutat mâna.
Am dat ușor din cap, după care m-am întors la masă. Nu am mai stat foarte mult pentru că se făcuse deja târziu, așa că am plecat spre camera mea. Eram la fel de amuzată în lift ca la începutul serii. Am intrat în cameră și m-am dus direct spre pat. M-am chinuit să-mi dau jos ghetuțele, apoi cu rochia imensă alcătuită din mai multe părți. Mai greu mi-a fost cu părul pentru că nu am reușit să-l descurc deloc. A trebuit să îmi fac un duș pentru a-mi putea băga peria în el. M-am băgat sub apa fierbinte și am simțit cum mă relaxez. Am stat nemișcată câteva minute, timp în care simțeam cum mi se întind mușchii, după care m-am spălat pe păr. Am ieșit aburindă din baie, într-un prosop moale de bumbac, m-am șters și mi-am uscat rapid părul, după care m-am îmbrăcat în pijamale. Era deja ora patru și jumătate când m-am băgat în pat, dar am adormit repede, fiind extenuată.
Am visat cât am dormit că valsam cu dansatorul meu misterios. Ne învârteam în cercuri largi pe un ring de dans unde eram numai noi doi, în timp ce pe fundal se auzeau acordurile valsului meu preferat. M-am trezit târziu, era amiaza deja, și am făcut-o numai pentru că Alice bătea disperată la ușă. M-am ridicat somnoroasă din pat și i-am deschis ușa.
- De ce nu răspunzi mai repede? a cerut ea să știe.
- Pentru că dormeam, am răspuns și am căscat o dată.
- Scuze. Nu știam că încă mai dormi. E ora cinci deja și mă așteptam să fii trează.
- Mda...Probabil că trebuia, dar am fost extenuată după bal.
- Te las să te îmbraci și să împachetezi. Ne vedem jos în 20 de minute.
- Bine. Mersi că mă duci acasă, am adăugat înainte să iasă pe ușă.
M-am îndreptat spre șifonier și am deschis larg ușile. Apoi am început să mă uit la el murmurând cuvinte fără înțeles. Aveam mereu probleme cu îmbrăcatul pentru că mă hotăram greu. În cele din urmă mi-am ales un tricou roșu cu imprimeu floral și niște pantaloni scurți din denim. În picioare mi-am luat o pereche de șlapi negrii, după care am început să pun restul hainelor în troller. M-am luptat de-a dreptul cu rochia de bal pentru că nu voia sub niciun chip să stea în husa pentru ea. M-am enervat, am facut-o ghemotoc și am îndesat-o în husă.
Am ieșit din cameră și m-am îndreptat spre lift. Am văzut că se închideau ușile așa că am strigat să mă aștepte. Am alergat spre el și am urcat. Am mulțumit celui care a ținut liftul fără să mă uit la el. Mi-am aranjat troller-ul cum trebuie, am pus rochia peste el și am apăsat butonul de parter. După aceea m-am întors la persoana aflată lângă mine și am rămas surprinsă când m-am uitat în ochii ei, sau mai bine spus lui. Erau identici cu cei ai lui Hugh Taylor – parcă așa îl chema.
- Mă scuzați, ne-am mai întâlnit? am întrebat curioasă.
- Se poate, mi-a răspuns pe un ton politicos și rezervat, într-un fel în care numai britanicii pot face asta.
- Sunteți Hugh Taylor, nu-i așa? am întrebat din nou, dornică să aflu facă aveam dreptate.
- Da, a confirmat precaut. Iar dumneavoastră...? a lăsat fraza neterminată.
- Meredith Kingsley, am răspuns și i-am zâmbit înainte de a mă putea abține.
Părea că își aduce aminte și mi-a răspuns la rândul său cu un zâmbet. M-am uitat la el din nou și l-am analizat amănunțit, lucru ce nu-mi stătea în fire. Cu o seară în urmă nu putusem să-i zăresc decât ochii gri-albăstrui, dar acum nu mai avea nicio mască. Pielea îi era albă, aproape translucidă, părând a fi o peliculă subțire ce îl proteja de mediul înconjurător. Avea sprîncene dese, însă nu foarte groase. Urmau perfect arcada, curbându-se deasupra ochilor săi mari și limpezi. Avea un nas drept, ușor acvilin, dar care se afla în perfectă armonie cu celelalte trăsături. Părul îi stătea ușor ciufulit, câteva șuvițe alunecându-i pe față. Și-a ridicat ușor mâna dreaptă și și-a trecut-o prin păr, încercând să își aranjeze șuvițele rebele.
M-am întors cu spatele la el, fiind jenată de ceea ce făcusem și nu ne-am mai adresat niciun cuvânt. Cât timp am coborât mi-am ținut privirea pe numerele afișate de ecranul din lift și eram nerăbdătoare să cobor. Când ușile s-au deschis, am văzut-o pe Alice așteptându-mă aproape de ieșire. Am apucat mânerul troller-ului și am vut să ies rapid din lift, dar Hugh m-a prins de mână.
- Sper să ne mai vedem, Meredith, mi-a spus ușor.
- Sigur, am spus încurcată.
Mi-a dat drumul la mână și am ieșit repede de-acolo. După zece pași m-am întors și l-am văzut că rămăsese în lift, iar acum ușile se închideau din nou. Am văzut cum liftul a început din nou să urce și am fost surprinsă – puțin spus – că nu coborâse mai devreme. Nu am dat prea multă importanță acestui lucru deoarece Alice se agita disperată să mă grăbesc. Urma să analizez cum trebuie ”incidentul” când voi ajunge acasă.
Am rămas tăcute aproape tot drumul. Se vedea că eram amândouă obosite, nu mai eram adolescentele ce pierdeau nopți întregi la concerte rock și la petreceri. Acum orice noapte nedormită ne afecta destul de mult și dura până să ne refăceam.
- Te-am văzut dansând cu cineva aseară, a spus Alice spărgând tăcerea. Sau mi s-a părut?
- Nu, chiar eram eu. M-am trezit cu el în fața mea și mi-a fost prea jenă să-l refuz.
- Cine era? m-a întrebat. Nu cred că l-am recunoscut.
- Hugh Taylor. Îl cunoști?
- Aaa! E prietenul lui Mark, mă lămuri ea. Când erau în liceu au participat la un program realizat cu scolile prin care trebuia să corespondeze unul cu altul. S-au înțeles atât de bine încât păstrează legătura și acum. Hugh s-a mutat de curând în oraș și Mark s-a oferit să-l ajute să se acomodeze. Este foarte diferit pentru el față de Anglia, cred că-ți imaginezi.
- Mda...Trebuie să-i fie greu.
- Nu chiar, m-a contrazis ea. Singurul lucru care îi pune probleme este șofatul, îmi spuse și râse ușor. Este destul de amuzant să-l vezi cum merge câteodată pe contrasens. Odată era să facă accident, dar a scăpat la mustață. Eram cu el în mașină atunci.
- Ce amuzant ar mai fi fost dacă ați fi făcut accident, am spus ironizând-o.
Ajunsesem în fața casei mele așa că am întrerupt discuția. M-a ajutat să îmi scot bagajele și să le duc până în sufragerie, după care a plecat. Urma să continuăm a doua zi, la o cafea, în pauza de masă de la prânz. Mi-a fost prea lene să-mi desfac bagajul așa că nu mi-am scos decât gelul de duș și șamponul, îndreptându-mă spre baie.
Am făcut un duș relaxant, după care m-am băgat în pat. Mă simțeam prea energică să adorm și nu era decât ora nouă seara. Mi-am luat cartea de pe noptieră și am deschis-o la pagina unde rămăsesem. M-am plictisit curând de citit și mă simțeam adormită așa că am pus cartea la loc și am adormit cu gândul că de mâine mă voi întoarce la rutină.
va rog inca o data sa-mi spuneti daca ar rtebui sa continui sau nu...si chiar vreau critici cat mai dure :thpayup:
see ya ^_^