Syryus
27-03-10, 23:19
Ultimile raze ale soarelui mangaiau varfurile copacilor din Padurea Interzisa. La marginea ei, in semiintuneric, Salathiel privea spre micul sat ce se profila in departare. Broderiile purpurii de pe roba neagra pe care o purta erau singurele care il deosebeau de intunericul padurii.
"Intuneric...pot sa iti dai..."
"Gluga jos" continua Salathiel spusele Sabinei, care aparuse langa el. "De cate ori am vorbit despre asta? Ma simt mai bine asa si oricum nu am nevoie sa imi recunoasca oricine chipul."
Sabina il privi mustrator, incercand sa ii gaseasca cu privirea ochii albastri.
"In modul asta n-o sa iti faci niciun prieten pe aici. Si nu, nu consider oamenii care te servesc pentru bani sau pentru ca le e teama ca fiind prieteni."
"Nu pentru prieteni am venit aici, ci pentru ca e locul cu cea mai mare densitate de temniteri din toata Anglia. Si pentru ca aici e cel mai probabil sa gasesc persoana pe care o caut." raspunse Salathiel, pornind incet spre luminile ce razbateau intunericul ce deja se lasase peste tinut.
"Sa recapitulam: cand nu te chem nu apari, cand te chem ne prefacem ca tu esti spiritul meu. Si te rog, nu imi mai opri vrajile."
"Doar daca nu le mai folosesti ca sa ucizi!" raspunse Sabina pe un ton poruncitor.
Salathiel ofta si isi roti ochii, dar nu mai spuse nimic. Ii era de ajuns si compromisul acesta, asta dupa ce Sabina ii defectase bagheta cand incercase sa foloseasca blestemul de ucis pe niste centauri care ii atacasera.
Peste o ora, Salathiel trecea pragul unei cladiri vechi din care iesea un miros greu de bere si friptura. "La Capul de Mistret" statea scris pe firmamentul cladirii, un loc aglomerat la acea ora si unde Sal spera sa gaseasca cel putin niste informatii.
Comanda o sticla de vin alb si se aseza singur la o masa, luand inghitituri mici din pahar si observand atent ceea ce se petrecea imprejur.
"Intuneric...pot sa iti dai..."
"Gluga jos" continua Salathiel spusele Sabinei, care aparuse langa el. "De cate ori am vorbit despre asta? Ma simt mai bine asa si oricum nu am nevoie sa imi recunoasca oricine chipul."
Sabina il privi mustrator, incercand sa ii gaseasca cu privirea ochii albastri.
"In modul asta n-o sa iti faci niciun prieten pe aici. Si nu, nu consider oamenii care te servesc pentru bani sau pentru ca le e teama ca fiind prieteni."
"Nu pentru prieteni am venit aici, ci pentru ca e locul cu cea mai mare densitate de temniteri din toata Anglia. Si pentru ca aici e cel mai probabil sa gasesc persoana pe care o caut." raspunse Salathiel, pornind incet spre luminile ce razbateau intunericul ce deja se lasase peste tinut.
"Sa recapitulam: cand nu te chem nu apari, cand te chem ne prefacem ca tu esti spiritul meu. Si te rog, nu imi mai opri vrajile."
"Doar daca nu le mai folosesti ca sa ucizi!" raspunse Sabina pe un ton poruncitor.
Salathiel ofta si isi roti ochii, dar nu mai spuse nimic. Ii era de ajuns si compromisul acesta, asta dupa ce Sabina ii defectase bagheta cand incercase sa foloseasca blestemul de ucis pe niste centauri care ii atacasera.
Peste o ora, Salathiel trecea pragul unei cladiri vechi din care iesea un miros greu de bere si friptura. "La Capul de Mistret" statea scris pe firmamentul cladirii, un loc aglomerat la acea ora si unde Sal spera sa gaseasca cel putin niste informatii.
Comanda o sticla de vin alb si se aseza singur la o masa, luand inghitituri mici din pahar si observand atent ceea ce se petrecea imprejur.