Maria
27-03-10, 20:49
Nu este o poveste 100% serioasa, nici 100% parodie. Totul a pornit de la idee de acum vreo cativa ani - care mi s-a parut amuzanta.
Folosesc personajele din Naruto NUMAI ca nume si eventual putin ca personalitate. Nimic din acest fic in afara de nume nu va avea legatura cu povestea din anime-ul Naruto. Puteti foarte bine sa va imaginati povestea si fara numele respective.
Actul 1 – Moştenirea<o:p></o:p>
Toc-toc-toc.<o:p></o:p>
Sunet de tocuri. Tocuri īnalte, elegante, lovind dalele de marmură ale coridorului. Trei perechi de ochi se īntorc curioase si intrucātva nerăbdătoare spre uşă. Apoi nimic. Zgomotul īncetează şi preţ de o bătaie de inimă nu se aude musca.<o:p></o:p>
-Itachi, du-te la uşă. Ar putea fi notarul.<o:p></o:p>
Stop cadru.<o:p></o:p>
Itachi. Fiul cel mare, oaia neagră a familiei. 25 de ani, necăsătorit. Īn momentul de faţă īşi ciufuleşte cu o mānă părul negru, lung pānă la umăr şi se īntreabă de ce privirea maică-sii se oprise fix asupra lui. Cu un oftat prelung, dovadă a lipsei profunde de chef, se ridică din scaun şi se duce spre uşă. Cămaşa neagă, scoasă neglijent din pantaloni şi deschisă la primii trei nasturi o face pe Mikoto Uchiha să ridice uşor din sprāncenele perfecte.<o:p></o:p>
Pe scaunul din dreapta ei, Sasuke. Fiul mai mic, īmbrăcat cu cel mai impecabil costum imaginabil. Părul uşor ciufulit, numai atat cāt să-i stea bine, īi dă un aer boem, contrazis de privirea ce trădează plictisul. Īşi urmăreşte lipsit de interes fratele īn drumul lui spre uşă şi oftează la rāndul lui. Impresia generală? Se afla īn ultimul loc īn care avea chef să se afle.<o:p></o:p>
Māna lui Itachi se īndreaptă spre clanţa care se mişcă uşor. Un pas īn spate şi reuşeşte să o evite la milimetru pe femeia care tocmai intră cu un vraf de dosare īn braţe.<o:p></o:p>
Picioare interminabile, fustă deasupra genunchilor şi un decolteu generos. Privirea lui Itachi o scanează atent şi se opreşte īn dreptul pieptului. Este pe punctul să fluiere admirativ cānd vocea maică-sii sparge tăcerea.<o:p></o:p>
-Putem īncepe?<o:p></o:p>
-Sigur. Doamna Uchiha, bănuiesc. Haruno Sakura.<o:p></o:p>
Un zāmbet din partea ei, urmat de un gest al lui Itachi care sugera că tocmai fusese străpuns īn inimă. Sasuke dă ochii peste cap. Nici măcar n-o priveşte.<o:p></o:p>
-După cum ştiţi, soţul dumneavoastră a lăsat testament.<o:p></o:p>
Mikoto Uchiha aprobă scurt din cap. Ştie.<o:p></o:p>
-Eu sunt notarul lui, şi īn acelaşi timp executorul testamentar. Iar testamentul se află... aici.<o:p></o:p>
Cu o mişcare demnă de un prestidigitator, femeia scoate dintre coperţile unuia dintre dosarele din braţe un plic sigilat.<o:p></o:p>
-Pot lăsa dosarele pe masă?<o:p></o:p>
-Te rog.<o:p></o:p>
O bufnitură scurtă şi un oftat de uşurare, apoi Itachi se poate holba īn voie īn decolteul ei. Şi are ce vedea.<o:p></o:p>
-O să... trec direct la citirea testamentului. Dacă aveţi īntrebări, le puteţi pune după ce termin.<o:p></o:p>
Sasuke scoate un sunet exasperat. Femeia asta parcă nu observa īncordarea din cameră. Īn plus, trebuia să fie la cursuri. De vreo doua ore, de fapt.<o:p></o:p>
-Subsemnatul... <o:p></o:p>
-Puteţi trece peste astea, o īntrerupe Mikoto. Sasuke aprobă.<o:p></o:p>
-Prea bine. Las casa de vacanţă din Okinawa soţiei mele Mikoto. Apartamentul din Tokyo şi sera – soţiei mele.<o:p></o:p>
Şi lista continuă. Şi tot continuă. Case, apartamente, maşini, grădini, un pavilion de ceai, un lanţ de magazine de cosmetice, două hoteluri. Totul īmpărţit īn mod egal īntre Mikoto şi, surpriza surprizelor, Itachi.<o:p></o:p>
Nimic pentru Sasuke.<o:p></o:p>
Pānă spre final...<o:p></o:p>
Apoi, bomba.<o:p></o:p>
-Las fiului meu Sasuke toate drepturile de proprietate şi de editare a revistei Icha-Icha Magazine.<o:p></o:p>
Linişte profundă, apoi hohotul isteric de rās al lui Itachi.<o:p></o:p>
Sasuke, studentul la arhitectură, veşnic sobru şi lipsit de haz, moştenise revista pentru adulţi a familiei.<o:p></o:p>
Folosesc personajele din Naruto NUMAI ca nume si eventual putin ca personalitate. Nimic din acest fic in afara de nume nu va avea legatura cu povestea din anime-ul Naruto. Puteti foarte bine sa va imaginati povestea si fara numele respective.
Actul 1 – Moştenirea<o:p></o:p>
Toc-toc-toc.<o:p></o:p>
Sunet de tocuri. Tocuri īnalte, elegante, lovind dalele de marmură ale coridorului. Trei perechi de ochi se īntorc curioase si intrucātva nerăbdătoare spre uşă. Apoi nimic. Zgomotul īncetează şi preţ de o bătaie de inimă nu se aude musca.<o:p></o:p>
-Itachi, du-te la uşă. Ar putea fi notarul.<o:p></o:p>
Stop cadru.<o:p></o:p>
Itachi. Fiul cel mare, oaia neagră a familiei. 25 de ani, necăsătorit. Īn momentul de faţă īşi ciufuleşte cu o mānă părul negru, lung pānă la umăr şi se īntreabă de ce privirea maică-sii se oprise fix asupra lui. Cu un oftat prelung, dovadă a lipsei profunde de chef, se ridică din scaun şi se duce spre uşă. Cămaşa neagă, scoasă neglijent din pantaloni şi deschisă la primii trei nasturi o face pe Mikoto Uchiha să ridice uşor din sprāncenele perfecte.<o:p></o:p>
Pe scaunul din dreapta ei, Sasuke. Fiul mai mic, īmbrăcat cu cel mai impecabil costum imaginabil. Părul uşor ciufulit, numai atat cāt să-i stea bine, īi dă un aer boem, contrazis de privirea ce trădează plictisul. Īşi urmăreşte lipsit de interes fratele īn drumul lui spre uşă şi oftează la rāndul lui. Impresia generală? Se afla īn ultimul loc īn care avea chef să se afle.<o:p></o:p>
Māna lui Itachi se īndreaptă spre clanţa care se mişcă uşor. Un pas īn spate şi reuşeşte să o evite la milimetru pe femeia care tocmai intră cu un vraf de dosare īn braţe.<o:p></o:p>
Picioare interminabile, fustă deasupra genunchilor şi un decolteu generos. Privirea lui Itachi o scanează atent şi se opreşte īn dreptul pieptului. Este pe punctul să fluiere admirativ cānd vocea maică-sii sparge tăcerea.<o:p></o:p>
-Putem īncepe?<o:p></o:p>
-Sigur. Doamna Uchiha, bănuiesc. Haruno Sakura.<o:p></o:p>
Un zāmbet din partea ei, urmat de un gest al lui Itachi care sugera că tocmai fusese străpuns īn inimă. Sasuke dă ochii peste cap. Nici măcar n-o priveşte.<o:p></o:p>
-După cum ştiţi, soţul dumneavoastră a lăsat testament.<o:p></o:p>
Mikoto Uchiha aprobă scurt din cap. Ştie.<o:p></o:p>
-Eu sunt notarul lui, şi īn acelaşi timp executorul testamentar. Iar testamentul se află... aici.<o:p></o:p>
Cu o mişcare demnă de un prestidigitator, femeia scoate dintre coperţile unuia dintre dosarele din braţe un plic sigilat.<o:p></o:p>
-Pot lăsa dosarele pe masă?<o:p></o:p>
-Te rog.<o:p></o:p>
O bufnitură scurtă şi un oftat de uşurare, apoi Itachi se poate holba īn voie īn decolteul ei. Şi are ce vedea.<o:p></o:p>
-O să... trec direct la citirea testamentului. Dacă aveţi īntrebări, le puteţi pune după ce termin.<o:p></o:p>
Sasuke scoate un sunet exasperat. Femeia asta parcă nu observa īncordarea din cameră. Īn plus, trebuia să fie la cursuri. De vreo doua ore, de fapt.<o:p></o:p>
-Subsemnatul... <o:p></o:p>
-Puteţi trece peste astea, o īntrerupe Mikoto. Sasuke aprobă.<o:p></o:p>
-Prea bine. Las casa de vacanţă din Okinawa soţiei mele Mikoto. Apartamentul din Tokyo şi sera – soţiei mele.<o:p></o:p>
Şi lista continuă. Şi tot continuă. Case, apartamente, maşini, grădini, un pavilion de ceai, un lanţ de magazine de cosmetice, două hoteluri. Totul īmpărţit īn mod egal īntre Mikoto şi, surpriza surprizelor, Itachi.<o:p></o:p>
Nimic pentru Sasuke.<o:p></o:p>
Pānă spre final...<o:p></o:p>
Apoi, bomba.<o:p></o:p>
-Las fiului meu Sasuke toate drepturile de proprietate şi de editare a revistei Icha-Icha Magazine.<o:p></o:p>
Linişte profundă, apoi hohotul isteric de rās al lui Itachi.<o:p></o:p>
Sasuke, studentul la arhitectură, veşnic sobru şi lipsit de haz, moştenise revista pentru adulţi a familiei.<o:p></o:p>