Dark angell
05-02-10, 12:34
Heloo, dupa cum vedeti sunt nou venita. Si o sa dau tot ce am mai bun ca sa fac un fic cat se poate de special.
II pup pe toti care imi dau multe comentari si putine critici ( pana la urma e parerea voastra despre ficul meu) .
Diclameir: Nu detin nici -un personaj din manga-ul Naruto (doar cele create de mine).
Cap 1:
Au trecut 3 ani de la plecarea mea din sat. Mi-am lasat cei mai buni prieteni in urma, fara a le zice “La revedere”. Am plecat ca sa desvin mai puternica, sa ii arat lui ca nu mai sunt o fetita care plange din ori-si-ce. Imi este tare dor de mama si tata care m-au crescut, iar eu i-am lasat balta. In acesti 3 ani care au trecut pe nesimtite am inceput sa ma antrenez cu Itachi, iar acum sunt un ninja ANBU. Am devenit o domnisoara in toata firea.
Stiu ca el s-a intors si crede ca am ramas o plangacioasa. S-a intors sa isi ceara iertare de la toti. Chiar daca ei l-au iertat , eu nu il voi ierta. Mi-a sfasiat inima cand a plecat, cand m-a lasat sa traiesc singura fara a iubi. Itachi zice ca inca il mai iubesc si ca ar trebui sa intorc inapoi in sat pentru a fi fericita, dare eu cred ca aici sunt fericita si ca nu-l mai iubesc deloc. E adevarat ca nu pot uita acel chp angelic, acea privire indiferenta plina de ura si razbunare, care acum nu mai e asa. Stiu asta de la Itachi care si-a reglat conturile cu Sasuke. Acum au devenit din nou frati, din nou prieteni. Din cand in cand Sasuke vine sa il viziteze pe Itachi, cand vine eu dispar imediat. Mi se pare ca ma port ca un copil mic care crede in toata lumea. Dar eu nu mai cred in nimeni, nu mai sunt fetita care crede in toate miciunile si care spera ca Sasuke o va remarca.
Dupa ce v-am povestit trecutul meu sa incep sa spun si prezentul….
Stau pe banca rece de afara asteptandu-l pe Itachi sa intram in sediul ANBU. Il vad cum vine linistit si increzator in propriile forte. Se aseaza langa mine pe banca si ma invita inauntru.
-Stiai ca azi o sa avem o misiune?
-Nu.. dart u de unde sti?
-Ieri , cand tu ai plecat au mai am ramas sa ajut si asa am aflat.
Dupa aflarea vesti am mai mers putin si am ajuns in biroul lui Lady Tsunade care venise in satul luminii pentru a ne zice misiunea. Eu eram asa nedumerita despre misiune, iar Itachi parka stia totul.
-Ati ajuns in sfarsit, luati loc!
-Multumim Lady Tsunade, dar ce misiune avem?
-Vad ca Itachi n-a rezistat si ti-a spus, zice Tsunade uitandu-se spre Itachi.
-Maine la ora 5:15 AM trebuie sa plecti in Konoha cu mine. Si v-a trebui sa ramaneti acolo timp de 1 an.
Ma uit spre Tsunade cu gura cascata, ce sa cautam timp de 1 an, adika e prea mult timp.
-Dar de ce atata timp?
-Aici, in satul lumini va veni o ceata ce va ingheta totul, de aceea trebuie sa plecam cat mai repede..
-Pai si satenii? Cu ei cum ramane?
-Ei vor fi luati de celelalte trupe ANBU.
-Am intels, La revedere Lady Tsunade!
Am iesit pe usa val- vartej, nu stiu din ce motiv inima mea batea cu o putere nemarginita. Dupa ce am iesit afara din sediu am ridicat capul si ma uitam la soarele care spunea “La revedere” tuturor vietuitoarelor lasand locul lunii arginti pe cer. Cam duap un minut au inceput sa apara si micutele fice ale luni, stelutele. Totul pare magic, de nedescris, luat dintr-o poveste cu printi si printese.
Intr-un sfarsit am ajuns si acasa , am vazut ca cineva era inauntru. M-am speriat de moarte. Stiu ca Itachi nu are cum sa fie pentru ca a ramas cu Tsunada-sama. Asta inseamna ca e un hot !!
Am intrat cu pasi lenti in casa, ca nu cumva sa afle acel sau acea cineva ca sunt in casa.
M-am uitat sa vad cine era, si mi-am dat seama ca era …….
Va las in suspans dragi cititori. Bye Bye.
Sper ca va placut ficul meu..
II pup pe toti care imi dau multe comentari si putine critici ( pana la urma e parerea voastra despre ficul meu) .
Diclameir: Nu detin nici -un personaj din manga-ul Naruto (doar cele create de mine).
Cap 1:
Au trecut 3 ani de la plecarea mea din sat. Mi-am lasat cei mai buni prieteni in urma, fara a le zice “La revedere”. Am plecat ca sa desvin mai puternica, sa ii arat lui ca nu mai sunt o fetita care plange din ori-si-ce. Imi este tare dor de mama si tata care m-au crescut, iar eu i-am lasat balta. In acesti 3 ani care au trecut pe nesimtite am inceput sa ma antrenez cu Itachi, iar acum sunt un ninja ANBU. Am devenit o domnisoara in toata firea.
Stiu ca el s-a intors si crede ca am ramas o plangacioasa. S-a intors sa isi ceara iertare de la toti. Chiar daca ei l-au iertat , eu nu il voi ierta. Mi-a sfasiat inima cand a plecat, cand m-a lasat sa traiesc singura fara a iubi. Itachi zice ca inca il mai iubesc si ca ar trebui sa intorc inapoi in sat pentru a fi fericita, dare eu cred ca aici sunt fericita si ca nu-l mai iubesc deloc. E adevarat ca nu pot uita acel chp angelic, acea privire indiferenta plina de ura si razbunare, care acum nu mai e asa. Stiu asta de la Itachi care si-a reglat conturile cu Sasuke. Acum au devenit din nou frati, din nou prieteni. Din cand in cand Sasuke vine sa il viziteze pe Itachi, cand vine eu dispar imediat. Mi se pare ca ma port ca un copil mic care crede in toata lumea. Dar eu nu mai cred in nimeni, nu mai sunt fetita care crede in toate miciunile si care spera ca Sasuke o va remarca.
Dupa ce v-am povestit trecutul meu sa incep sa spun si prezentul….
Stau pe banca rece de afara asteptandu-l pe Itachi sa intram in sediul ANBU. Il vad cum vine linistit si increzator in propriile forte. Se aseaza langa mine pe banca si ma invita inauntru.
-Stiai ca azi o sa avem o misiune?
-Nu.. dart u de unde sti?
-Ieri , cand tu ai plecat au mai am ramas sa ajut si asa am aflat.
Dupa aflarea vesti am mai mers putin si am ajuns in biroul lui Lady Tsunade care venise in satul luminii pentru a ne zice misiunea. Eu eram asa nedumerita despre misiune, iar Itachi parka stia totul.
-Ati ajuns in sfarsit, luati loc!
-Multumim Lady Tsunade, dar ce misiune avem?
-Vad ca Itachi n-a rezistat si ti-a spus, zice Tsunade uitandu-se spre Itachi.
-Maine la ora 5:15 AM trebuie sa plecti in Konoha cu mine. Si v-a trebui sa ramaneti acolo timp de 1 an.
Ma uit spre Tsunade cu gura cascata, ce sa cautam timp de 1 an, adika e prea mult timp.
-Dar de ce atata timp?
-Aici, in satul lumini va veni o ceata ce va ingheta totul, de aceea trebuie sa plecam cat mai repede..
-Pai si satenii? Cu ei cum ramane?
-Ei vor fi luati de celelalte trupe ANBU.
-Am intels, La revedere Lady Tsunade!
Am iesit pe usa val- vartej, nu stiu din ce motiv inima mea batea cu o putere nemarginita. Dupa ce am iesit afara din sediu am ridicat capul si ma uitam la soarele care spunea “La revedere” tuturor vietuitoarelor lasand locul lunii arginti pe cer. Cam duap un minut au inceput sa apara si micutele fice ale luni, stelutele. Totul pare magic, de nedescris, luat dintr-o poveste cu printi si printese.
Intr-un sfarsit am ajuns si acasa , am vazut ca cineva era inauntru. M-am speriat de moarte. Stiu ca Itachi nu are cum sa fie pentru ca a ramas cu Tsunada-sama. Asta inseamna ca e un hot !!
Am intrat cu pasi lenti in casa, ca nu cumva sa afle acel sau acea cineva ca sunt in casa.
M-am uitat sa vad cine era, si mi-am dat seama ca era …….
Va las in suspans dragi cititori. Bye Bye.
Sper ca va placut ficul meu..