Dark angell
01-02-10, 03:17
So, m-am gandit sa fac si eu un fic. Sunt noua pe forum deci nu fiti rai cu mine.
Sper sa va placa !! PS: Am 12 anisori,deci sunt mica si nu stiu prea moolte:hi:
CAP 1:
Alerg pe strada aglomerata incercand sa ajung "acasa". Cand aud acest cuvant in minte picioarele mele parca vror sa mearga in alta parte. "Acasa pentru mine inseamna iadul. Defapt nici nu stau intr-o casa, stau intr-un orfelinat darapanat, plin cu copii care sufera neincetat. Toti pereti orfelinatului sunt scrisi cu rosu sau alte culori care sa iti sara in ochi. Sunt cuvinte care ar sfasia orice inima blanda.
Pe acei pereti se afla si scrisul meu : Unde esti mami? De ce m-ai lasat aici?, aceste cuvinte sfasietoare au fost scrse de o fetita de 5 ani cu lacrimi cristaline in ochisori ei mici si verzi. Aceste intrebari stau scrise si acum in amintirile mele triste si lipsite de dragoste. Intr-un sfarsit ajung la orfelinat. Dau " Buna ziua" directoarei si urc scarile din lemn uscat. Intru in camera mea, imi salut asa zisele mele surori si ncep sa imi pregatesc bagajul.
Cat de neatenta am putut fi ! Cred ca deja v-am plictisit povestind despre mine. Am uitat sa ma preznt. Ma numesc Sakura Haruno , am 18 ani si ma pregatesc sa plec din locul asta deprisos. Parul meu este de marime medie si culoarea lui este roz deschis ca florile de cires, ochi au culoarea smaraldului si pielea ca smula laptelui.
-Sakura..te rog fa-ne si pe noi sa intelegem !
-Ce sa intelegeti fetelor?
-De ce trebuie sa pleci si sa ne lasi singure?
-In prumul rand nu va las singure, in al doilea rand am 18 ani si stiti si voi regulile ~ Atunci cand devi major ai plecat de aici.~
-Nu e asa?
-Ai dreptate, o sa ne fie dor de tine.
Dupa discutia care mi-a rupt inima in bucatele imi imbratisez cele mai bune prietene si le spun sa nu-si faca griji in privinta mea. Imi era greu sa le las singure dar stiam ca o sa se descurce si fara mine. Aceste doua prietene ale mele erau surori gemene si se numea Ayame si Noah. Aveau ochi ca cerul senin pe care nu l-am vazut de mult timp si parul ca nori ce predestinau ploaia.
Am plecat cu lacrimile in ochi si am iesit pe usa orfelinatului indreptanduma spre o noua viata. Merg linistita pe drum strangand colierul gasit in gentuta mea cand aveam 8 ani. Colierul acela mi-a purtat mereu noroc in toate momentele grele si de fiecare data cand ma simteam singura strangeam acel colier. Mereu am crezut si o sa cred ca acel colier are ceva special.
Am ridicat capul si m-am uitat la cerul ce statea sa planga , parca imi asculta gandurile, dar soarele stralucitor nu l-a lasat sa faca asta parca spunandui sa nu imi aduca aminte de viata grea pe care am avuto si sa il lase pe el sa-mi lumineze calea.
Am mers asa gandinduma multa vreme , neobservand ca am lovit pe cineva..
-Imi cer scuze, nu am vrut sa dau peste dmv.
-Ai si tu grija pe unde mergi fetito!
Dupa micul accidesnt petrcut cu catva timp in urma am pornit spre facultatea unde aveam sa locuiesc timp de 4 ani.
Poate ca acolo imi gaseam si eu iubirea. Cred ca cuvantul iubire inseamna a tine la cineva mai mult ca la propria viata. A crede in el si a nul trada.
Cam atat pe ziua asta ca mi-au expirat ideiile. Sper sa va placa:Kawaii:
II pupicesc pe cei care imi dau moolte comentari si putine crtici.:blush:
:*:*
Sper sa va placa !! PS: Am 12 anisori,deci sunt mica si nu stiu prea moolte:hi:
CAP 1:
Alerg pe strada aglomerata incercand sa ajung "acasa". Cand aud acest cuvant in minte picioarele mele parca vror sa mearga in alta parte. "Acasa pentru mine inseamna iadul. Defapt nici nu stau intr-o casa, stau intr-un orfelinat darapanat, plin cu copii care sufera neincetat. Toti pereti orfelinatului sunt scrisi cu rosu sau alte culori care sa iti sara in ochi. Sunt cuvinte care ar sfasia orice inima blanda.
Pe acei pereti se afla si scrisul meu : Unde esti mami? De ce m-ai lasat aici?, aceste cuvinte sfasietoare au fost scrse de o fetita de 5 ani cu lacrimi cristaline in ochisori ei mici si verzi. Aceste intrebari stau scrise si acum in amintirile mele triste si lipsite de dragoste. Intr-un sfarsit ajung la orfelinat. Dau " Buna ziua" directoarei si urc scarile din lemn uscat. Intru in camera mea, imi salut asa zisele mele surori si ncep sa imi pregatesc bagajul.
Cat de neatenta am putut fi ! Cred ca deja v-am plictisit povestind despre mine. Am uitat sa ma preznt. Ma numesc Sakura Haruno , am 18 ani si ma pregatesc sa plec din locul asta deprisos. Parul meu este de marime medie si culoarea lui este roz deschis ca florile de cires, ochi au culoarea smaraldului si pielea ca smula laptelui.
-Sakura..te rog fa-ne si pe noi sa intelegem !
-Ce sa intelegeti fetelor?
-De ce trebuie sa pleci si sa ne lasi singure?
-In prumul rand nu va las singure, in al doilea rand am 18 ani si stiti si voi regulile ~ Atunci cand devi major ai plecat de aici.~
-Nu e asa?
-Ai dreptate, o sa ne fie dor de tine.
Dupa discutia care mi-a rupt inima in bucatele imi imbratisez cele mai bune prietene si le spun sa nu-si faca griji in privinta mea. Imi era greu sa le las singure dar stiam ca o sa se descurce si fara mine. Aceste doua prietene ale mele erau surori gemene si se numea Ayame si Noah. Aveau ochi ca cerul senin pe care nu l-am vazut de mult timp si parul ca nori ce predestinau ploaia.
Am plecat cu lacrimile in ochi si am iesit pe usa orfelinatului indreptanduma spre o noua viata. Merg linistita pe drum strangand colierul gasit in gentuta mea cand aveam 8 ani. Colierul acela mi-a purtat mereu noroc in toate momentele grele si de fiecare data cand ma simteam singura strangeam acel colier. Mereu am crezut si o sa cred ca acel colier are ceva special.
Am ridicat capul si m-am uitat la cerul ce statea sa planga , parca imi asculta gandurile, dar soarele stralucitor nu l-a lasat sa faca asta parca spunandui sa nu imi aduca aminte de viata grea pe care am avuto si sa il lase pe el sa-mi lumineze calea.
Am mers asa gandinduma multa vreme , neobservand ca am lovit pe cineva..
-Imi cer scuze, nu am vrut sa dau peste dmv.
-Ai si tu grija pe unde mergi fetito!
Dupa micul accidesnt petrcut cu catva timp in urma am pornit spre facultatea unde aveam sa locuiesc timp de 4 ani.
Poate ca acolo imi gaseam si eu iubirea. Cred ca cuvantul iubire inseamna a tine la cineva mai mult ca la propria viata. A crede in el si a nul trada.
Cam atat pe ziua asta ca mi-au expirat ideiile. Sper sa va placa:Kawaii:
II pupicesc pe cei care imi dau moolte comentari si putine crtici.:blush:
:*:*