undomiel
11-12-09, 01:30
ooc: doar eu si Ricky.
bic: Înfăşurată în pelerină, cu chipul ascuns de gluga cenuşie, tânăra vrăjitoare şedea ca pe ghimpi pe colţul valizei. Presimţea că dacă trenul avea să mai întârzie mult, avea să i se descopere lipsa, iar în momente ca acesta nu ştia de cine să se teamă mai mult, de bărbatul misterios care îi răpise inocenţa sau de tatăl absent care o tratase ca pe o bucată de carne?
"Stăpână, te implor, întoarce-te la castel.", susură Inocenţiu cu vocea mieroasă.
Melora îl ignoră vădit. Silueta care se materializase lângă cardinal îşi împreună braţele pe piept şi strânse nemulţumită din buze. Pupila ei continua să fie o dezamăgire, chiar şi după ce fusese îndepărtat şi motivul pentru care se ţinuse atât de băţoasă.
Melora, aici nu e loc de discuţii. Vii cu noi la castel. Totuşi, Elizabeth Bathory ştia că nu-i putea suci mâna stăpânei sale. Melora Mayfair nu era doar o simplă vrăjitoare, avea în spate un arbore genealogic format din magi şi vrăjitoare, cardinali şi înţelepţi ale căror existenţe fuseseră îndreptate în descoperirea genei care ar fi putut da naştere fiinţei perfecte. Melora venea direct în linie dreaptă şi ştiind pe ce drum apucase sora ei mai mare, Elizabeth era convinsă că eleva sa nu era prea departe de a-i îndeplini ambiţiile.
Tăceţi din gură, spirite spurcate!, ţipă tânăra sărind în picioare. Să fie clar, o dată pentru totdeauna, nu mă mai întorc în cuibul acela de viespi. Puteţi să veniţi cu mine şi să fiţi nişte spirite supuse, aşa cum ar trebui să fiţi, sau dispăreţi acum şi mă lăsaţi să-mi văd de nenorocita asta de viaţă!
bic: Înfăşurată în pelerină, cu chipul ascuns de gluga cenuşie, tânăra vrăjitoare şedea ca pe ghimpi pe colţul valizei. Presimţea că dacă trenul avea să mai întârzie mult, avea să i se descopere lipsa, iar în momente ca acesta nu ştia de cine să se teamă mai mult, de bărbatul misterios care îi răpise inocenţa sau de tatăl absent care o tratase ca pe o bucată de carne?
"Stăpână, te implor, întoarce-te la castel.", susură Inocenţiu cu vocea mieroasă.
Melora îl ignoră vădit. Silueta care se materializase lângă cardinal îşi împreună braţele pe piept şi strânse nemulţumită din buze. Pupila ei continua să fie o dezamăgire, chiar şi după ce fusese îndepărtat şi motivul pentru care se ţinuse atât de băţoasă.
Melora, aici nu e loc de discuţii. Vii cu noi la castel. Totuşi, Elizabeth Bathory ştia că nu-i putea suci mâna stăpânei sale. Melora Mayfair nu era doar o simplă vrăjitoare, avea în spate un arbore genealogic format din magi şi vrăjitoare, cardinali şi înţelepţi ale căror existenţe fuseseră îndreptate în descoperirea genei care ar fi putut da naştere fiinţei perfecte. Melora venea direct în linie dreaptă şi ştiind pe ce drum apucase sora ei mai mare, Elizabeth era convinsă că eleva sa nu era prea departe de a-i îndeplini ambiţiile.
Tăceţi din gură, spirite spurcate!, ţipă tânăra sărind în picioare. Să fie clar, o dată pentru totdeauna, nu mă mai întorc în cuibul acela de viespi. Puteţi să veniţi cu mine şi să fiţi nişte spirite supuse, aşa cum ar trebui să fiţi, sau dispăreţi acum şi mă lăsaţi să-mi văd de nenorocita asta de viaţă!