Rena
12-06-08, 23:04
Okay, o sa-l postez si aici, pentru ca sunt nerabdatoare sa primesc "O critica buna" :emosion046:
Avertisment: Am scris in word...Sper sa nu fie atatea greseli, cat cred eu ca sunt:
Prolog
Vise , sperante , idealuri , teluri , toate au pornit de la o scurta si neinsemnata legenda . Desi samburele de adevar al acesteia a fost deseori pus la indoiala , legenda a razbatut prin nenumarate secole , a infruntat povara imensa a timpului si acum straluceste precum o pasare Phoenix , care tocmai a reinviat din propriai cenusa .
Se spune ca acum 279 de ani , exista o tanara numita Miranda - femeia fara chip . Aceasta porecla se datora mastilor purtate de aceasta zilnic! Miranda nu purta niciodata aceeasi masca . Culorile variau , la fel si forma , dar intotdeauna chipul ei reflecta fericirea . Era apreciata de oameni si foarte indragita pentru ca , oriunde se afla , dainuia veselia , distractia si zilele lipsite de griji . Faptul ca nu-si arata niciodata chipul, starnea curiozitatea si incuraja afirmatiile rautacioase . Cu timpul , oamenii au facut o adevarata obsesie din chipul Mirandei , iar intrebarile fara raspuns ii chinuiau pe toti . Nevoia , lacomia , egoismul au patruns in sufletele acestora , facandu-i sa ia o decizie nechibzuita : Demascarea Mirandei . Pentru a-si duce planul la sfarsit , oamenii au apelat la o piesa de teatru cunoscuta : Romeo si Julieta . Rolurile principale erau destinate celui mai frumos tanar din sat si Mirandei . Cei doi erau nevoiti sa poarte masti in piesa , dar trebuiau sa renunte la ele , la sfarsitul ultimului act .
Miranda a avut la dispozitie o singura zi ca sa-si memoreze replicile , iar a doua zi a avut loc piesa . Pe toti spectatorii ii astepta o surpriza . Tanara si-a interpretat rolul cum nu se putea mai bine , singurul amanunt deranjant fiind halatul, pe care il purta . Nu venise costumata si acest lucru afecta estetica piesei . La sfarsitul ultimului act , toti asteptau nerabdatori demascarea Mirandei , insa au primit ceva total diferit ... . Tanara isi dadu halatul jos , expunandu-si pielea alba , catifelata si cele mai intime parti ale corpului ei , apoi se adresa oamenilor :
- Ati vrut sa ma cunoasteti , sa-mi vedeti adevaratul chip , iar eu v-am ajutat considerabil . Sper ca acum sunteti multumiti . V-am satisfacut curiozitatea si am facut totul asa cum am stiut eu mai bine .
Din pacate , acestea au fost ultimele cuvinte ale Mirandei . Orbit de manie , tanarul care il interpreta pe Romeo s-a apropiat de fata si i-a smuls masca de pe chip , dezvaluind tuturor ... nimic. Odata cu indepartarea mastii , trupul Mirandei disparu fara urma . De atunci ,nimeni nu a mai vazut-o , insa nimeni nu a putut sa o uite ... . In inimile tuturor zacea o vechie amintire a celei mai frumoase piese de teatru vazute : Romeo si Julieta . De asemenea , zvonul ca rolul Julietei a fost interpretat de catre o Zeita mascata a dainuit si a fost purtat de vantul schimbator al viitorului , pana in zilele noastre .
Multe fete naive , ale caror inimi au fost frante de atatea ori ... viseaza la rolul Marii Zeite . Dorinta arzatoare izvoraste in sufletul fiecarui om , insa puterea si frumusetea se afla in creatia , pe care nu multi o infaptuiesc . Dupa atatia ani , vechia legenda este evocata de o faimoasa trupa de teatru . Ocazia mult asteptata de toti este mai aproape ca niciodata , insa cine se va dovedi apt sa interpreteze rolul Julietei? Va fi umbrit viitorul de trecut? Oare dragostea adevarata va impresiona Zeita si o va determina sa-si arate adevaratul chip? Raspunsul acestor intrebari nu se afla printre noi. Curiosii ce vor sa afle si insetatii de descoperiri miraculoase sunt indemnati sa-si incerce norocul in teatru . O noua fila din istoria omenirii este dezvaluita , iar aceasta infatiseaza cel mai umil si lipsit de importanta subiect : Viata de artist .
Capitolul I
Un carnaval ireal
Se spune ca o masca este deseori folosita pentru a acoperi un chip trist. Cristalele fluide din ochii fiecarui om pot fi inlocuite de obiecte stralucitoare , acoperite cu stelute aurii si sclipici , care reusesc cu usurinta sa aduca fericirea . Deseori, un costum asortat este mai mult decat bine-venit si completeaza armonia culorilor , adaugand un strop de eleganta . Daca aceasta reteta este respectata , rezultatul va fi unul minunat: Un carnaval al zambetelor. Dupa mai mult de doua secole , cineva a descoperit miraculoasa reteta si a incercat-o , obtinand un rezultat multumitor. Dorind sa reinvie legenda Mirandei , Daniel Crowford , directorul trupei de teatru Grand ,a organizat cel mai mare carnaval din Oklahoma . Scopul acestui eveniment important era descoperirea unor talente vii , demne sa interpreteze rolul Julietei , dar si angajarea unor noi actori .
In centrul multimii , pierduta printre miile de chipuri zambitoare , se afla o tanara fata care isi cauta cu disperare prietena. Tara Hatciyns era o adolescenta de saptesprezece ani , dornica de noi aventuri si extrem de deschisa oportunitatilor . Parul ei lung si blond ii depasea talia subtirica si suvite aurii ii acopereau obrajii imbujorati . Avea ochi albastri , stralucitori si un zambet angelic , care completa cu succes imaginea perfectiunii. Tara sosise in acea dimineata in Oklahoma , dupa ce zburase timp de doua zile cu avionul ! Era extrem de obosita , iar gandul ca nu-si va mai revedea niciodata prietena o teroriza . Curand , tanara nu mai suporta caldura si cazu prada somnului . Se aseza intr-un colt ferit de razele Soarelui , isi rezema capul de peretele unei cladiri si adormi . In mintea ei , amintiri din trecut se derulau precum un film vechi , de proasta calitate si ii cauzau neplaceri. Visele ei au fost tulburate de durere , nesiguranta si tristete , in timp ce imagini de mult uitate ii apareau in fata ochilor .
* Doua fetite mici stateau ghemuite in fata unui semineu . Amandoua aveau in mana cani cu ciocolata calda , spuneau povesti si radeau. Pareau asa de fericite ... . *
Imaginea disparu , facand loc alteia : * O fetita de sase ani tinea o telegrama in mana . Chipul ei devenea din ce in ce mai palid , cu cat citea mai mult si intr-un final , aceasta izbucni in lacrimi . Arunca telegrama si fugi cat putu de repede , indepartandu-se ... *
Ultima imagine era cea mai trista : *O gara abandonata si un tren de culoare cenusie formau peisajul sumbru. In ultimul vagon , cineva deschise geamul si scoase capul , apoi rosti cateva cuvinte . O alta fetita striga de pe peron , insa glasul ei se pierdea printre lacrimi . Vocile celor doua erau estompate de sunetul scos de locomotiva . In final , trenul incepu sa prinda viteza si parasi gara , lasand cu mult in urma o faptura vioaie ce-si exterioriza sentimentele triste . O prietenie a fost zdrobita sub greutatea insuportabila a distantei . Totul parea pierdut in acel moment ... *
Mirosul mancarii delicioase inunda narile Tarei si o trezi pe fata , aducand-o rapid cu picioarele pe Pamant . Cum deschise larg ochii , tanara observa cu stupoare ca nu se mai afla afara . Era intinsa intr-un pat cu asternuturi albe , din bumbac si inconjurata de patru pereti albastri, impodobiti cu diverse desene si tablouri . Deasupra patului era suspendata o mica vitrina cu geamuri din cristal, prin care Tara putea admira cateva masti superbe. Cea care ii atrase atentia in mod special , era o masca albastra, impodobita cu diverse nestemate stralucitoare . Fata de celelalte, aceasta nu zambea , ci plangea . Un safir sub forma unei lacrimi se afla in coltul stang al mastii si parea sa fie de o importanta majora. Fara sa se gandeasca la consecinte, tanara deschise vitrina si isi puse masca, acoperindu-si frumosul chip, apoi se indrepta spre micuta oglinda ce atarna neglijent , langa fereastra.
- Ma bucur ca iti place noua mea creatie , sopti cineva in spatele ei.
Pe neasteptate , strainul se apropie si inconjura talia fetei cu bratele lui puternice, impiedicand-o sa se miste . O stranse cat putu de tare, in ciuda protestelor ei . Cand simti respiratia acestuia atat de aproape de ea, Tara tresari , tremurand de placere . Cand realiza ca se lasase purtata de vant, il respinse cat putu de repede si se indeparta ingrozita . Cand era la o distanta destul de mare, se intoarse si privi chipul strainului. Din pacate nu putu sa vada nimic, cu exceptia ochilor negrii, scanteietori si parului castaniu, rebel .
- Cine esti ? De ce m-ai adus aici ? Esti cumva un criminal? De ce porti o masca?
- Haha ... , rase baiatul ,rautacios . Trebuie sa fii o straina , altfel nu ai fi asa de surprinsa de o simpla masca . Astazi e ziua marelui carnaval din Oklahoma . Toti purtam o masca, daca nu ai observat inca . Priveste pe geam, o sfatui acesta , gesticuland cu mana stanga. Oricum , nu sunt nici un criminal si e periculos sa adormi pe strada . Sunt multi hoti ... in timpul evenimentelor importante . Ar fi fost pacat sa patesti ceva rau, de aceea te-am adus aici . Te afli in comfortabilele camere ale Teatrului Grand si ar trebui sa-mi fii recunoscatoare pentru asta , nu sa ma acuzi . De asemenea, as vrea sa aud si niste explicatii !
- Ai ghicit . Sunt o straina . Am venit in Oklahoma pentru a-mi intalni vechia prietena din copilarie . Nu intentionez sa te deranjez prea mult. De fapt, as vrea sa-ti cer doar o mica favoare . Condu-ma , te rog , la aeroport . Ma voi intoarce acasa ... .
Fara sa puna nicio intrebare , tanarul o asculta . In scurt timp, Tara se afla iar afara si se strecura prin multimea imensa , urmandu-l pe baiat. Carnavalul o incanta si ar fi dat orice ca sa il vada , insa era constienta ca nu avea timp de pierdut . Cu fiecare clipa care trecea , gandurile fetei o luau razna , facand-o pe aceasta sa-si piarda concentratia . Curand , pierdu urma baiatului si se rataci pentru a doua oara , in carnaval . Neatenta , se impiedica de cineva si cazu pe pamantul rece , murdarindu-se din cap pana in picioare . Impactul a fost dureros , insa nu mai dureros ca amintirile ce o invalmaseau . Ar fi vrut sa planga ,ar fi vrut sa poata striga dupa ajutor , dar glasul ii era estompat de rasetele zgomotoase ale oamenilor .
- Of ... . Ai patit ceva ? Imi pare rau ... . Trebuia sa fiu mai atenta, sopti persoana de care se lovise Tara, in timp ce ingenunchia langa tanara, oferindu- i ajutor .
Tara privi uimita spre o fata frumoasa , cu parul roscat si lung , prins intr-o panglica verde si cu ochi verzi, plini de viata. Cand realiza cine era persoana din fata ei, timpul se opri in loc si totul in jurul lor, inceta sa mai existe . Nimic nu mai parea real , cu exceptia acelui chip cunoscut. Strigase dupa ajutor si il primise . Pentru prima oara, cineva ii auzise strigatele ...
- April ! April , sunt eu , Tara! Mi-ai lipsit atat de mult ! exclama tanara, apoi izbucni in lacrimi .
O imbratisa cu putere pe April, apucandu-se cu disperare de ultima ei speranta, strangand-o la piept cu egoism si eliberandu-se de cele mai triste sentimente, descarcandu-se pentru prima oara dupa atatia ani ...
Capitolul II
Casa amintirilor
Dupa ce Tara s-a calmat si s-a prezentat asa cum se cuvine , April a reusit sa-si aminteasca de vechea ei prietena . Cele doua tinere pareau mai fericite ca oricand . Fara sa puna si alte intrebari , April isi ghida prietena prin Oklahoma . Era extrem de nerabdatoare sa-i arate Tarei casa , in care si-a petrecut cei unsprezece ani din viata . Mare a fost surprinderea fetei , cand a realizat ca "micuta casa" a prietenei ei era, de fapt, o vila luxoasa, cu trei etaje si cu piscina . O poarta inalta, din fier separa viata umila a locuitorilor din Oklahoma , de Taramul Placerilor . Odata ce Tara a pasit dincolo de ea , tanara a fost complet desprinsa de realitate si s-a lasat purtata de undele hipnotizante ale bogatiei si prosperitatii . Mirosul intepator al crinilor amplifica transa , iar frumusetea lor nemarginita ii captura sufletul, transformand-o intr-o sclava a perfectiunii . Cu pasi mici , grabiti , o urma pe April in interiorul casei . Holuri lungi , covoare brodate cu fir de aur , mobilier de calitate , tablouri extrem de scumpe au intampinat-o pe Tara inca de la intrare ! Totul ii era strain in acea vila , iar asta o speria ingrozitor . Trecutul disparuse in totalitate si fusese inlocuit de obiecte stralucitoare . Fara sa isi dea seama , in sufletul tinerei incolti un nou sentiment : furia . Vroia sa o dezlantuie , sa o atace pe April , sperand ca apoi se va simti mai bine , insa sufletul o durea asa de mult , incat nu putea reactiona . Se simtea tradata ... . Spera sa gaseasca acolo vechi amintiri , poze , oracole , dar se inselase . April o apuca de mana si o trase spre scarile din marmura alba , ce duceau la etaj . Nu parea sa observe frustrarea Tarei si tristetea din ochii acesteia sau ..., poate o ignora ... . La etajul trei , ultima camera dinspre rasarit ii apartinea lui April. Era cea mai mica si mai frumoasa incapere din intreaga vila , iar de pe balcon puteai privi cel mai stralucitor Soare si cel mai luminos cer !
- Vin in fiecare seara aici , pentru a privi cerul si stelele , ii explica April , prietenei ei . Cateodata ma simt singura , insa ea imi tine intotdeauna companie , sopti aceasta si ii arata o mica vitrina , suspendata deasupra unei banci .
Era o veche vitrina din lemn de cires , ale carei geamuri straluceau precum cristalul . In ea , Tara observa extrem de multe poze , asezate in frumoase rame . Din toate fotografiile , doua fetite de sase ani zambeau fericite .
- Am pastrat aceste poze timp indelungat si nu am incetat sa sper ca ne vom revedea . Am avut atat de multe sa-ti spun in ziua despartirii noastre , insa m-am temut sa realizez ca te voi pierde . Am preferat sa-ti trimit o telegrama , sperand ca voi pleca inainte ca tu sa o primesti . Nu am avut curajul sa te privesc in ochi si sa-ti spun ce simt ... . Imi pare rau ! striga April , in timp ce lacrimile ei ii invadau chipul . Ma bucur atat de mult ca esti aici ! Desi , as vrea sa aflu si motivul vizitei tale neasteptate .
Se opri din vorbit si o privi pe Tara cu seriozitate . Ar fi vrut sa nu aduca niciodata vorba despre motiv ..., dar era nevoita . Trebuia sa afle de ce prietena ei se hotarase sa o viziteze tocmai atunci! Coincidenta era mult prea mare , iar suspiciunea isi facu loc in sufletul lui April . Tara ofta , apoi se aseza pe banca , indemnandu-si prietena sa ia loc . Se pregatea sa-i dea explicatiile necesare , dar era destul de nesigura. Realiza , in scurt timp , scopurile ei egoiste si se rusina . Ar fi putut sa vina sa o vada pe April mai devreme, dar ea a asteptat pana cand nevoile au indrumat-o spre Oklahoma . Se simtea groaznic si era constienta ca nu putea sa afirme asa ceva . Pastra cateva momente de tacere , apoi vorbi .
- Parintii mei vor sa se desparta . Acum un an , micile certuri au aparut si in familia mea . La inceput , le-am ignorat , crezand ca asa era normal sa se intample , din cand in cand . Totusi , se pare ca s-au agravat . Mama a hotarat sa divorteze de tata si a angajat si un avocat ... . Certurile au continuat , pana cand eu nu am mai putut sa le suport. Le-am spus parintilor ca plec in tabara , o saptamana , insa adevarul este ca nu mai vreau sa ma intorc niciodata acasa! Ma simt vinovata ... . Cred ca ar fi fost mult mai fericiti, daca eu nu as fi existat . De fapt, cred ca toata lumea ar fi.
Pe neasteptate , April se ridica de pe banca si o plesni pe Tara , apoi o fulgera cu privirea . Tanara parea extrem de furioasa . Ochii ei verzi erau acum rosii de la atata plans , iar trasaturile fetei ei se inaspreau cu fiecare secunda ,care trecea . Inspira adanc , apoi se tranti neputincioasa pe jos , asezandu-se cat mai comfortabil .
- M-am saturat sa-ti ascult plangerile de doi bani ! Nu am nicio problema daca vei ramane aici , insa doar pentru o saptamana , apoi va trebui sa te descurci . Nu am nevoie de cineva ca tine , ca sa ma tina pe loc . Nu te mai recunosc ! Tu nu esti prietena mea ! Esti doar copia ei patetica . Tara ar fi luptat pentru un viitor mai bun , ar fi facut fata acestor evenimente triste si nu s-ar lasa calcata in picioare . De asemenea , Tara nu ar fi apelat niciodata la mine pentru ajutor ! Ai venit sa ma vezi doar pentru a-ti duce la capat interesele egoiste ! Nu te voi ierta niciodata pentru asta , Tara ! striga April , apoi iesi de pe balcon ,trantind usa in urma ei .
Tanara ramasese acum singura . Cuvintele prietenei ei erau asa de dureroase ,incat nu le putea indura. April pastrase amintirea lor vie , ii dusese dorul si isi pastrase intotdeauna speranta , iar acest lucru era de admirat . In schimb , Tara se agatase cu disperare de o ultima speranta , iar acum o pierduse si pe aceasta. Nu mai avea puterea sa se ridice din prapastia cea adanca , iar razele Soarelui nu mai strabateau prin intuneric . Universul ei era inecat in tristete si in lacrimi amare . Fara sa mai stea pe ganduri , Tara deschise usa balconului , parasi camera lui April si se grabi spre iesire . Locul ei nu era in acea casa plina de amintiri ... Nu merita sa mai ramana acolo nici macar pentru un minut ! Deschise usa mare din holul principal , pregatindu-se sa iasa in gradina. Mireasma crinilor devenise ,si aceasta , insuportabila . Inchise ochii si inspira adanc, lasand doua lacrimi sa se prelinga pe obrajii ei palizi . Pe neasteptate, cineva ii atinse chipul , stergand lacrima fierbinte si alintand-o duios. Cand deschise ochii, Tara vazu un tanar inalt , cu par castaniu si cu ochi negri , tulburatori . Acesta ii intinse o batista catifelata si o privi cu seriozitate , pentru cateva secunde , apoi se indeparta si intra in casa, lasand-o pe Tara ravasita. Fara sa isi dea seama , tanara izbucni in lacrimi, apoi se prabusi neputincioasa, la pamant. Inchise ochii si se lasa purtata de vise si de parfumul imbatator al crinilor. O ultima dorinta mai strabatu intunericul, ajungand in prapastia cea adanca: "Vreau sa raman aici pentru totdeauna! Te rog, permite-mi sa mai stau aici, macar pentru cateva secunde ..."
Capitolul III
Povestea lui April
- Tara , Tara , trezeste-te chiar acum!
Strigatele disperate ale unei tinere o trezira pe fata la realitate . Nu ii trebui prea mult timp sa realizeze ca era intinsa pe iarba proaspata ,din gradina lui April si ca prietena ei parea destul de ingrijorata . Se ridica incet , incercand sa-si mentina echilibrul. Drumul , aventurile din acea zi, caldura,parfumul crinilor , tot ce o inconjura momentan o aducea intr-o stare de oboseala si ii consuma intreaga energie. Privi un pic spre cer si tresari surprinsa , cand observa ca Soarele apunea . Se sfarsise a treia zi de cand plecase de acasa , iar ea nici macar nu isi gasise o locuinta, in care sa stea. Se simtea neputincioasa , neajutorata , insa mandria nu ii permitea sa se umileasca in fata lui April . Ii multumi politicos fetei , apoi se indrepta in graba spre poarta din fier.
- Stai , sopti April , in timp ce-si aseza mana pe umarul Tarei . De ce nu ramai aici , in seara asta?
- Nu pot . M-am cazat deja la un hotel , minti Tara . Imi pare rau . Ne mai vedem maine , inainte sa plec spre aeroport. M-am hotarat sa ma intorc acasa.
Fara sa astepte un raspuns , tanara se indeparta. Obrajii ei erau rosii si fierbinti , avertizand-o pe aceasta ca <,> constiintei ei nu ii placeau minciunile. Da... Isi mintise adevarata prietena , insa , de data asta , nu se simtea deloc vinovata . Era mai ingrijorata de locul in care va dormi si de faptul ca nu mancase nimic, de cand sosise in Oklahoma! Se indeparta cat putu de mult , apoi se strecura incet printre blocurile turn , urmand carari necunoscute . Se opri intr-un parc mic , extrem de frumos . Copacii desi , iarba moale formau locul perfect pentru dormit . Tara se aseza sub cel mai des copac si se rezema cu capul de trunchiul acestuia , apoi isi indrepta privirea spre stele si adormi rapid , avand imaginea lor in minte.
A doua zi , se trezi dezorientata si extrem de speriata. Observa cu stupoare ca trupul ei era acoperit de o patura pufoasa si ca langa ea se afla o tava cu mancare! Tarei ii era asa de foame , incat manca totul , fara sa se gandeasca la consecinte... . Nu mai mancase de o zi , iar stomacul ei ravnea dupa acel deliciu tactil , asezat pe o tava din argint. Dupa ce termina micul-dejun , tanara incepu sa-si puna intrebari , privind mancarea extraordinar de buna si patura cea pufoasa. Se pare ca raspunsurile nu au intarziat sa vina:
- Observ ca ti-a placut mancarea , insa nu ma asteptam sa o termini atat de repede . Recunosc ca aparentele insala .
Aceste cuvinte si tonul provocator cu care erau rostite , o facura pe Tara sa tresara si sa priveasca in spatele ei. Un baiat blond , cu parul lung si cu ochi mari , caprui ii zambea prietenos . Era imbracat intr-un tricou negru , care ii scotea in evidenta abdomenul plat si in blugi , rupti in jurul genunchilor. Avea aspectul unui tanar rebel , cu mult prea multe prejudecati , care traia in propria lui lume perfecta si era ,intotdeauna ,in cautare de noi aventuri.
- Cine esti tu ? intreba Tara , fara sa ezite. Multumesc pentru mancare... , completa ea , rosind.
La vederea chipului rusinat al fetei , tanarul izbucni in hohote de ras. In cateva secunde , fata remarca zambetul lui placut si chipul luminos , inocent. Se pare ca aparentele chiar inselau ... . Daca inainte parea un infumurat , acum , cand radea , era doar un copil. Dupa ce isi reveni din ras, baiatul o fixa cu privirea pe Tara si raspunse cu seriozitate.
- Ma numesc Samuel Jackson , am nouasprezece ani si sunt student in anul I la facultatea de design vestimentar. Oricum , nu trebuie sa imi multumesti pentru mancare , ci trebuie sa o platesti. Am verificat ca nu ai niciun ban. Singura modalitate prin care te-ai putea achita ,este munca.
- Ce? Stai o clipa! Adica ai cumparat mancarea intentionat , stiind ca nu mi-o voi permite , apoi imi ceri banii pentru ea? Mi se pare cel mai ingrozitor lucru! striga Tara, revoltata.
- Eu nu sunt de aceeasi parere. Ti-am facut un serviciu . Ar fi fost de neiertat sa las o frumusete ca tine sa moara de foame. Consider ca m-am purtat precum un adevarat cavaler si nu cred ca e nimic rau in a-mi cere rasplata. Desigur , daca imi vei refuza oferta , putem rezolva problemele si la sectia de politie , unde vei fi acuzata pentru furt .
Cuvintele lui se invarteau acum in mintea fetei , creind o adevarata avalansa de intrebari. Ce se petrecea acolo? In ce problema a mai intrat Tara , de data asta ? Ce dorea acel tanar de la ea si ...cand spunea munca ... , la ce se referea ? Hotari sa il urmeze in tacere , abia dupa ce acesta o asigurase de nenumarate ori, ca totul va fi bine. Incerca din rasputeri sa inlature gandurile negative si sa vada partea pozitiva: Isi va gasi o slujba si va putea ramane in Oklahoma . Asta era tot ceea ce isi dorea si ,totodata, spera sa se intample . Gandurile o impiedicara sa mai fie atenta , asa ca , fara sa isi dea seama , ajunsese in fata locuintei lui April! La vederea prietenei ei , Tara a tresarit si si-a plecat , neputincioasa, privirea.
- Samuel , mi-ai spus azi dimineata ca ai gasit candidata perfecta pentru rol. Eram extrem de incantata , insa nu ma asteptam sa fie vorba despre o veche prietena , spuse April , ironic , in timp ce o privea pe Tara cu superioritate . Poti pleca si sa ne lasi o clipa singure ? Te voi suna eu , mai tarziu.
- Dar ..., credeam ca avem afaceri de discutat , riposta baiatul , descumpanit . Si unde este Daniel?
- Soseste in seara asta acasa . Vom discuta atunci , raspunse April , apoi inchise poarta din fier si se indrepta spre Tara. Ai vrea sa ma insotesti in casa? Cred ca avem multe de discutat ...
Fara sa mai spuna nimic , tanara isi urma , supusa , prietena . Era speriata de tacerea rasunatoare , era ingrozita de intrebarile pe care urma sa le primeasca si nu stia cum sa raspunda . Cand usa din lemn de cires , de la intrare se inchisese in urma ei , Tara se simti incoltita. Spre marea ei bucurie , April nu ii pusese nicio intrebare. Fata se multumi sa inspire adanc , apoi se aseza pe unul din fotoliile negre , din piele , invitand-o si pe Tara sa ia loc.
- Se pare ca am multe explicatii de dat . As vrea sa te rog sa pastrezi linistea cateva minute , iar dupa ce termin de povestit sunt dispusa sa-ti raspund la orice intrebare.
Dupa ce Tara aproba propunerea ei , April continua :
- Dupa cum stii , acum unsprezece ani m-am mutat din Los Angeles , aici . Motivul a fost despartirea parintilor mei. Tata era un om de afaceri extrem de cunoscut , asa ca el a luat custodia mea. De cand m-am mutat , locuiesc in aceasta casa , in timp ce tatal meu calatoreste in jurul lumii si castiga bani. M-am simtit singura , deseori si am sperat mereu ca , intr-o zi , ma vei vizita ... . Acum doi ani , l-am cunoscut pe Daniel Crowford si trupa lui de teatru. M-au inveselit enorm si au dat un sens vietii mele. Am hotarat sa-i sponsorizez , cu conditia ca ei sa-mi permita sa lucrez in culise si sa ii indrum pe incepatori. Am devenit , curand , parte din Teatrul Grand si eram mandra de asta. Acum doua luni , cand am implinit optsprezece ani , Daniel m-a cerut in casatorie . Am acceptat sa devin logodnica lui si am hotarat ,impreuna , sa ne casatorim cand eu voi avea douazeci de ani. Pana atunci , el locuieste cu mine si imi tine deseori companie . I-am povestit multe despre tine si este nerabdator sa te cunoasca . Chiar in seara asta se va intoarce aici , la vila. Imi vei face onoarea sa il intampini ? De asemenea , daca mai ai si alte intrebari de pus,le ascult .
Capitolul IV
O propunere interesanta
Cuvintele lui April o facura pe Tara sa incremeneasca. Tanara nu se astepta sa afle asemenea vesti si nu-i venea sa creada ,ca cea mai buna prietena a ei s-a logodit! Pastra un moment de tacere jenanta , in timp ce privi cu curiozitate trupul zvelt al lui April. Aceasta avea o talie de invidiat, insa pieptul nu i se dezvoltase foarte mult , dandu-i aspectul unei fetite inocente. Inspira adanc , apoi isi exprima toate grijile , fara nici cea mai mica ezitare:
- Nu stiu cine este Daniel Crowford , insa consider ca este un pervers! Cum poate sa ceara in casatorie o fata care abia a ajuns la majorat? Nu imi vine sa cred ca i-ai acceptat oferta! Nu te mai recunosc ... . Logodna este un eveniment important, nu o joaca, iar faptul ca locuiti impreuna mi se pare o nebunie!
- Asteapta o clipa! striga April, furioasa. Nu cred ca ai dreptul sa ma critici. Tu esti cea care a fugit de acasa. Tu esti fata imatura, care s-a lasat pacalita de un baietel si a intrat in mari probleme! Ar trebui sa iti masori cuvintele. Chiar vreau sa te ajut..., daca imi permiti.
Linistea se instala in cateva momente si nimeni nu arata vreun semn ,ca ar vrea sa reinceapa discutia. April inspira adanc si se indrepta spre bucatarie, in timp ce Tara statea ,neputincioasa, in fotoliul din piele neagra. Anii trecusera atat de repede si totul se schimbase in jurul ei. Teama de necunoscut o ingrozea pe tanara, insa cel mai grav lucru era schimbarea subita a persoanelor dragi ei. Si-ar fi dorit sa faca ceva , sa dea timpul inapoi cu unsprezece ani si sa o regaseasca pe vechea April , dar stia ca asta era imposibil. Tristetea o coplesea , impiedicand-o sa mai gandeasca logic si lacrimi mici, cristaline se formara in jurul ochilor albastri , iar acum se revarsau precum un parau. Sunetul usii de la intrare o facu sa tresara. Incerca sa-si stearga lacrimile si sa se calmeze , insa nu reusi. In ultima clipa, isi ascunse chipul palid in palme , sperand ca nimeni nu ii va observa prezenta.
April deschise usa in graba si privi spre cei trei barbati , care asteptau in prag. Unul dintre ei era Samuel , iar tanarul cu parul brunet, prins intr-o coada lunga la spate , cu ochi albastri si cu un zambet larg era Daniel. Cel de-al treilea baiat avea parul castaniu si ochii negrii , scanteietori , iar Tara il recunoscu rapid. Aceasta se inrosi precum un rac , cand realiza ca baiatul era cel care ii oferise batista alba ... . Reusi , in cele din urma, sa-si stearga lacrimile , insa ochii rosii , umflati de plans o dadura de gol. Cei trei baieti s-au asezat pe o canapea din piele neagra si o privira pe April, descumpaniti.
- De ce ai plans? intreba tanarul cu par castaniu, spargand linistea. Ochii tai limpezi sunt rosii ..., completa acesta.
Cuvintele baiatului si privirea lui preocupata o facura pe Tara sa tresara si sa se inroseasca din cap pana in picioare. Incerca sa raspunda, dar glasul ei era inecat in emotii. Intelegand situatia jenanta in care se afla prietena ei , April interveni:
- Este doar obosita... . Nu a dormit ieri seara , deloc. Samuel mi-a spus ca a gasit-o in parc, raspunse aceasta, apoi o fixa pe Tara. Ar fi prea mult daca te-as ruga sa-mi dai niste explicatii? Am fost extrem de ingrijorata, cand am realizat ca tu erai fata de care vorbea Samuel!
O alta intrebare , la care tanara nu putea raspunde. Se simtea neputincioasa in fata lor si cu fiecare secunda , zbuciumul ei sufletesc se intensifica. Mii de temeri se ivira in mintea Tarei , coplesind-o , impiedicand-o sa scape din stransoarea lor sufocanta. Vroia cu orice pret sa scoata capul la suprafata si sa strige dupa ajutor , insa era convinsa ca nimeni nu o mai asculta. Atunci au aparut si gandurile disperate, care de mult se luptau sa iasa la iveala: " Vreau sa scap de aici! Trebuie sa parasesc aceasta casa cat mai repede... . Locul meu este pe strazile Oklahomei, nu intr-o colivie de aur! Daca mai raman mult timp aici , April imi va suna , cu siguranta, parintii , iar ei vor sti ca am fugit... . Nu pot permite asa ceva!"
- Sunt sigur ca nu a vrut sa te ingrijoreze , draga mea . Fii un pic mai intelegatoare... . Nu tuturor le place sa depinda de cineva. Majoritatea ravnesc dupa libertate! raspunse Daniel , intrerupand sirul gandurilor. De asemenea , prietena ta nu mai este un copil. Din cate mi-ai povestit , intr-o luna va deveni majora. Permite-i , te rog, sa ia anumite decizii singura.
- Multumesc , insa nu am nevoie de sustinerea ta , raspunse Tara , pe un ton pe care nici ea nu il recunostea! Esti cel mai josnic om! Nu imi vine sa cred ca te-ai logodit cu o fata care abia a ajuns la majorat! Ce urmaresti prin asta? Vrei sa o manipulezi si sa ii furi banii lasati de tatal ei? Ca om , nu te cunosc , insa , dupa faptele tale , realizez ca esti un ratat!
April se ridica subit, pentru a doua oara in acea zi , si o plesni pe Tara. Furia din ochii ei era asa de usor de citit, incat il tulbura si pe cel mai calm om de pe Pamant. Se duse in spatele prietenei ei si isi aseza ambele maini pe umerii acesteia , fortand-o sa ia loc pe fotoliu. Inspira adanc si vorbi:
- Daca nu ma insel , ne-am adunat in seara asta pentru a pune in aplicare o idee veche, insa extrem de importanta. Daniel , ai spus ca ai nevoie de o noua interpreta, in trupa de teatru , iar tu , Samuel , ai spus ca ai gasit candidata perfecta. Sa inteleg , ca te refereai la Tara. Ai putea, te rog, sa ii faci aceasta propunere prietenei mele si sa ii dai explicatiile de rigoare?
Vocea lui April rasuna in intreaga camera. Toti o ascultau cu seriozitate si meditau la cuvintele ei. Ultima sugestie facuta de aceasta era destul de clara , iar Samuel stia cum va trebui sa procedeze. Baiatul isi drese vocea , apoi vorbi , in timp ce o fixa pe Tara :
- Asa cum spune si April , vreau sa-ti fac o propunere. Ai fi interesata sa interpretezi un rol sau poate chiar mai multe? Teatrul Grand are mare nevoie de actori noi , iar tu pari perfecta. Din cate am auzit in aceasta seara , ai fugit de acasa si nu ai bani la tine. Cred ca o slujba si un acoperis deasupra capului este tot ce iti trebuie , acum. Ce spui, accepti?
Propunerea era tentanta, insa Tara nu mai se concentra. Gandurile ei zburau spre Los Angeles , spre familia ei. Se temea ingrozitor de certurile lor , insa prefera sa fie acasa , decat inconjurata de straini ciudati! Tresari , cand April isi aseza mana pe umarul ei ,incercand sa o faca atenta , apoi isi ceru scuze ,rosind.
- Nu cred ca voi accepta propunerea voastra. Maine dimineata , la prima ora , ma intorc acasa. Locul meu nu este in Oklahoma....Imi pare rau , dar promit sa ma gandesc serios la ce ati spus , raspunse Tara ,cu politete.
- V-am spus eu ca ne pierdem timpul , sopti tanarul cu par castaniu , in timp ce se ridica de pe canapea. Este doar o fetita rasfatata, care nu isi cunoaste sensul in viata. Eu nu mai am ce cauta aici, completa el , apoi iesi , trantind usa in urma lui si calcand nemilos pe sufletul Tarei , frangandu-l in mii de bucati.
Avertisment: Am scris in word...Sper sa nu fie atatea greseli, cat cred eu ca sunt:
Prolog
Vise , sperante , idealuri , teluri , toate au pornit de la o scurta si neinsemnata legenda . Desi samburele de adevar al acesteia a fost deseori pus la indoiala , legenda a razbatut prin nenumarate secole , a infruntat povara imensa a timpului si acum straluceste precum o pasare Phoenix , care tocmai a reinviat din propriai cenusa .
Se spune ca acum 279 de ani , exista o tanara numita Miranda - femeia fara chip . Aceasta porecla se datora mastilor purtate de aceasta zilnic! Miranda nu purta niciodata aceeasi masca . Culorile variau , la fel si forma , dar intotdeauna chipul ei reflecta fericirea . Era apreciata de oameni si foarte indragita pentru ca , oriunde se afla , dainuia veselia , distractia si zilele lipsite de griji . Faptul ca nu-si arata niciodata chipul, starnea curiozitatea si incuraja afirmatiile rautacioase . Cu timpul , oamenii au facut o adevarata obsesie din chipul Mirandei , iar intrebarile fara raspuns ii chinuiau pe toti . Nevoia , lacomia , egoismul au patruns in sufletele acestora , facandu-i sa ia o decizie nechibzuita : Demascarea Mirandei . Pentru a-si duce planul la sfarsit , oamenii au apelat la o piesa de teatru cunoscuta : Romeo si Julieta . Rolurile principale erau destinate celui mai frumos tanar din sat si Mirandei . Cei doi erau nevoiti sa poarte masti in piesa , dar trebuiau sa renunte la ele , la sfarsitul ultimului act .
Miranda a avut la dispozitie o singura zi ca sa-si memoreze replicile , iar a doua zi a avut loc piesa . Pe toti spectatorii ii astepta o surpriza . Tanara si-a interpretat rolul cum nu se putea mai bine , singurul amanunt deranjant fiind halatul, pe care il purta . Nu venise costumata si acest lucru afecta estetica piesei . La sfarsitul ultimului act , toti asteptau nerabdatori demascarea Mirandei , insa au primit ceva total diferit ... . Tanara isi dadu halatul jos , expunandu-si pielea alba , catifelata si cele mai intime parti ale corpului ei , apoi se adresa oamenilor :
- Ati vrut sa ma cunoasteti , sa-mi vedeti adevaratul chip , iar eu v-am ajutat considerabil . Sper ca acum sunteti multumiti . V-am satisfacut curiozitatea si am facut totul asa cum am stiut eu mai bine .
Din pacate , acestea au fost ultimele cuvinte ale Mirandei . Orbit de manie , tanarul care il interpreta pe Romeo s-a apropiat de fata si i-a smuls masca de pe chip , dezvaluind tuturor ... nimic. Odata cu indepartarea mastii , trupul Mirandei disparu fara urma . De atunci ,nimeni nu a mai vazut-o , insa nimeni nu a putut sa o uite ... . In inimile tuturor zacea o vechie amintire a celei mai frumoase piese de teatru vazute : Romeo si Julieta . De asemenea , zvonul ca rolul Julietei a fost interpretat de catre o Zeita mascata a dainuit si a fost purtat de vantul schimbator al viitorului , pana in zilele noastre .
Multe fete naive , ale caror inimi au fost frante de atatea ori ... viseaza la rolul Marii Zeite . Dorinta arzatoare izvoraste in sufletul fiecarui om , insa puterea si frumusetea se afla in creatia , pe care nu multi o infaptuiesc . Dupa atatia ani , vechia legenda este evocata de o faimoasa trupa de teatru . Ocazia mult asteptata de toti este mai aproape ca niciodata , insa cine se va dovedi apt sa interpreteze rolul Julietei? Va fi umbrit viitorul de trecut? Oare dragostea adevarata va impresiona Zeita si o va determina sa-si arate adevaratul chip? Raspunsul acestor intrebari nu se afla printre noi. Curiosii ce vor sa afle si insetatii de descoperiri miraculoase sunt indemnati sa-si incerce norocul in teatru . O noua fila din istoria omenirii este dezvaluita , iar aceasta infatiseaza cel mai umil si lipsit de importanta subiect : Viata de artist .
Capitolul I
Un carnaval ireal
Se spune ca o masca este deseori folosita pentru a acoperi un chip trist. Cristalele fluide din ochii fiecarui om pot fi inlocuite de obiecte stralucitoare , acoperite cu stelute aurii si sclipici , care reusesc cu usurinta sa aduca fericirea . Deseori, un costum asortat este mai mult decat bine-venit si completeaza armonia culorilor , adaugand un strop de eleganta . Daca aceasta reteta este respectata , rezultatul va fi unul minunat: Un carnaval al zambetelor. Dupa mai mult de doua secole , cineva a descoperit miraculoasa reteta si a incercat-o , obtinand un rezultat multumitor. Dorind sa reinvie legenda Mirandei , Daniel Crowford , directorul trupei de teatru Grand ,a organizat cel mai mare carnaval din Oklahoma . Scopul acestui eveniment important era descoperirea unor talente vii , demne sa interpreteze rolul Julietei , dar si angajarea unor noi actori .
In centrul multimii , pierduta printre miile de chipuri zambitoare , se afla o tanara fata care isi cauta cu disperare prietena. Tara Hatciyns era o adolescenta de saptesprezece ani , dornica de noi aventuri si extrem de deschisa oportunitatilor . Parul ei lung si blond ii depasea talia subtirica si suvite aurii ii acopereau obrajii imbujorati . Avea ochi albastri , stralucitori si un zambet angelic , care completa cu succes imaginea perfectiunii. Tara sosise in acea dimineata in Oklahoma , dupa ce zburase timp de doua zile cu avionul ! Era extrem de obosita , iar gandul ca nu-si va mai revedea niciodata prietena o teroriza . Curand , tanara nu mai suporta caldura si cazu prada somnului . Se aseza intr-un colt ferit de razele Soarelui , isi rezema capul de peretele unei cladiri si adormi . In mintea ei , amintiri din trecut se derulau precum un film vechi , de proasta calitate si ii cauzau neplaceri. Visele ei au fost tulburate de durere , nesiguranta si tristete , in timp ce imagini de mult uitate ii apareau in fata ochilor .
* Doua fetite mici stateau ghemuite in fata unui semineu . Amandoua aveau in mana cani cu ciocolata calda , spuneau povesti si radeau. Pareau asa de fericite ... . *
Imaginea disparu , facand loc alteia : * O fetita de sase ani tinea o telegrama in mana . Chipul ei devenea din ce in ce mai palid , cu cat citea mai mult si intr-un final , aceasta izbucni in lacrimi . Arunca telegrama si fugi cat putu de repede , indepartandu-se ... *
Ultima imagine era cea mai trista : *O gara abandonata si un tren de culoare cenusie formau peisajul sumbru. In ultimul vagon , cineva deschise geamul si scoase capul , apoi rosti cateva cuvinte . O alta fetita striga de pe peron , insa glasul ei se pierdea printre lacrimi . Vocile celor doua erau estompate de sunetul scos de locomotiva . In final , trenul incepu sa prinda viteza si parasi gara , lasand cu mult in urma o faptura vioaie ce-si exterioriza sentimentele triste . O prietenie a fost zdrobita sub greutatea insuportabila a distantei . Totul parea pierdut in acel moment ... *
Mirosul mancarii delicioase inunda narile Tarei si o trezi pe fata , aducand-o rapid cu picioarele pe Pamant . Cum deschise larg ochii , tanara observa cu stupoare ca nu se mai afla afara . Era intinsa intr-un pat cu asternuturi albe , din bumbac si inconjurata de patru pereti albastri, impodobiti cu diverse desene si tablouri . Deasupra patului era suspendata o mica vitrina cu geamuri din cristal, prin care Tara putea admira cateva masti superbe. Cea care ii atrase atentia in mod special , era o masca albastra, impodobita cu diverse nestemate stralucitoare . Fata de celelalte, aceasta nu zambea , ci plangea . Un safir sub forma unei lacrimi se afla in coltul stang al mastii si parea sa fie de o importanta majora. Fara sa se gandeasca la consecinte, tanara deschise vitrina si isi puse masca, acoperindu-si frumosul chip, apoi se indrepta spre micuta oglinda ce atarna neglijent , langa fereastra.
- Ma bucur ca iti place noua mea creatie , sopti cineva in spatele ei.
Pe neasteptate , strainul se apropie si inconjura talia fetei cu bratele lui puternice, impiedicand-o sa se miste . O stranse cat putu de tare, in ciuda protestelor ei . Cand simti respiratia acestuia atat de aproape de ea, Tara tresari , tremurand de placere . Cand realiza ca se lasase purtata de vant, il respinse cat putu de repede si se indeparta ingrozita . Cand era la o distanta destul de mare, se intoarse si privi chipul strainului. Din pacate nu putu sa vada nimic, cu exceptia ochilor negrii, scanteietori si parului castaniu, rebel .
- Cine esti ? De ce m-ai adus aici ? Esti cumva un criminal? De ce porti o masca?
- Haha ... , rase baiatul ,rautacios . Trebuie sa fii o straina , altfel nu ai fi asa de surprinsa de o simpla masca . Astazi e ziua marelui carnaval din Oklahoma . Toti purtam o masca, daca nu ai observat inca . Priveste pe geam, o sfatui acesta , gesticuland cu mana stanga. Oricum , nu sunt nici un criminal si e periculos sa adormi pe strada . Sunt multi hoti ... in timpul evenimentelor importante . Ar fi fost pacat sa patesti ceva rau, de aceea te-am adus aici . Te afli in comfortabilele camere ale Teatrului Grand si ar trebui sa-mi fii recunoscatoare pentru asta , nu sa ma acuzi . De asemenea, as vrea sa aud si niste explicatii !
- Ai ghicit . Sunt o straina . Am venit in Oklahoma pentru a-mi intalni vechia prietena din copilarie . Nu intentionez sa te deranjez prea mult. De fapt, as vrea sa-ti cer doar o mica favoare . Condu-ma , te rog , la aeroport . Ma voi intoarce acasa ... .
Fara sa puna nicio intrebare , tanarul o asculta . In scurt timp, Tara se afla iar afara si se strecura prin multimea imensa , urmandu-l pe baiat. Carnavalul o incanta si ar fi dat orice ca sa il vada , insa era constienta ca nu avea timp de pierdut . Cu fiecare clipa care trecea , gandurile fetei o luau razna , facand-o pe aceasta sa-si piarda concentratia . Curand , pierdu urma baiatului si se rataci pentru a doua oara , in carnaval . Neatenta , se impiedica de cineva si cazu pe pamantul rece , murdarindu-se din cap pana in picioare . Impactul a fost dureros , insa nu mai dureros ca amintirile ce o invalmaseau . Ar fi vrut sa planga ,ar fi vrut sa poata striga dupa ajutor , dar glasul ii era estompat de rasetele zgomotoase ale oamenilor .
- Of ... . Ai patit ceva ? Imi pare rau ... . Trebuia sa fiu mai atenta, sopti persoana de care se lovise Tara, in timp ce ingenunchia langa tanara, oferindu- i ajutor .
Tara privi uimita spre o fata frumoasa , cu parul roscat si lung , prins intr-o panglica verde si cu ochi verzi, plini de viata. Cand realiza cine era persoana din fata ei, timpul se opri in loc si totul in jurul lor, inceta sa mai existe . Nimic nu mai parea real , cu exceptia acelui chip cunoscut. Strigase dupa ajutor si il primise . Pentru prima oara, cineva ii auzise strigatele ...
- April ! April , sunt eu , Tara! Mi-ai lipsit atat de mult ! exclama tanara, apoi izbucni in lacrimi .
O imbratisa cu putere pe April, apucandu-se cu disperare de ultima ei speranta, strangand-o la piept cu egoism si eliberandu-se de cele mai triste sentimente, descarcandu-se pentru prima oara dupa atatia ani ...
Capitolul II
Casa amintirilor
Dupa ce Tara s-a calmat si s-a prezentat asa cum se cuvine , April a reusit sa-si aminteasca de vechea ei prietena . Cele doua tinere pareau mai fericite ca oricand . Fara sa puna si alte intrebari , April isi ghida prietena prin Oklahoma . Era extrem de nerabdatoare sa-i arate Tarei casa , in care si-a petrecut cei unsprezece ani din viata . Mare a fost surprinderea fetei , cand a realizat ca "micuta casa" a prietenei ei era, de fapt, o vila luxoasa, cu trei etaje si cu piscina . O poarta inalta, din fier separa viata umila a locuitorilor din Oklahoma , de Taramul Placerilor . Odata ce Tara a pasit dincolo de ea , tanara a fost complet desprinsa de realitate si s-a lasat purtata de undele hipnotizante ale bogatiei si prosperitatii . Mirosul intepator al crinilor amplifica transa , iar frumusetea lor nemarginita ii captura sufletul, transformand-o intr-o sclava a perfectiunii . Cu pasi mici , grabiti , o urma pe April in interiorul casei . Holuri lungi , covoare brodate cu fir de aur , mobilier de calitate , tablouri extrem de scumpe au intampinat-o pe Tara inca de la intrare ! Totul ii era strain in acea vila , iar asta o speria ingrozitor . Trecutul disparuse in totalitate si fusese inlocuit de obiecte stralucitoare . Fara sa isi dea seama , in sufletul tinerei incolti un nou sentiment : furia . Vroia sa o dezlantuie , sa o atace pe April , sperand ca apoi se va simti mai bine , insa sufletul o durea asa de mult , incat nu putea reactiona . Se simtea tradata ... . Spera sa gaseasca acolo vechi amintiri , poze , oracole , dar se inselase . April o apuca de mana si o trase spre scarile din marmura alba , ce duceau la etaj . Nu parea sa observe frustrarea Tarei si tristetea din ochii acesteia sau ..., poate o ignora ... . La etajul trei , ultima camera dinspre rasarit ii apartinea lui April. Era cea mai mica si mai frumoasa incapere din intreaga vila , iar de pe balcon puteai privi cel mai stralucitor Soare si cel mai luminos cer !
- Vin in fiecare seara aici , pentru a privi cerul si stelele , ii explica April , prietenei ei . Cateodata ma simt singura , insa ea imi tine intotdeauna companie , sopti aceasta si ii arata o mica vitrina , suspendata deasupra unei banci .
Era o veche vitrina din lemn de cires , ale carei geamuri straluceau precum cristalul . In ea , Tara observa extrem de multe poze , asezate in frumoase rame . Din toate fotografiile , doua fetite de sase ani zambeau fericite .
- Am pastrat aceste poze timp indelungat si nu am incetat sa sper ca ne vom revedea . Am avut atat de multe sa-ti spun in ziua despartirii noastre , insa m-am temut sa realizez ca te voi pierde . Am preferat sa-ti trimit o telegrama , sperand ca voi pleca inainte ca tu sa o primesti . Nu am avut curajul sa te privesc in ochi si sa-ti spun ce simt ... . Imi pare rau ! striga April , in timp ce lacrimile ei ii invadau chipul . Ma bucur atat de mult ca esti aici ! Desi , as vrea sa aflu si motivul vizitei tale neasteptate .
Se opri din vorbit si o privi pe Tara cu seriozitate . Ar fi vrut sa nu aduca niciodata vorba despre motiv ..., dar era nevoita . Trebuia sa afle de ce prietena ei se hotarase sa o viziteze tocmai atunci! Coincidenta era mult prea mare , iar suspiciunea isi facu loc in sufletul lui April . Tara ofta , apoi se aseza pe banca , indemnandu-si prietena sa ia loc . Se pregatea sa-i dea explicatiile necesare , dar era destul de nesigura. Realiza , in scurt timp , scopurile ei egoiste si se rusina . Ar fi putut sa vina sa o vada pe April mai devreme, dar ea a asteptat pana cand nevoile au indrumat-o spre Oklahoma . Se simtea groaznic si era constienta ca nu putea sa afirme asa ceva . Pastra cateva momente de tacere , apoi vorbi .
- Parintii mei vor sa se desparta . Acum un an , micile certuri au aparut si in familia mea . La inceput , le-am ignorat , crezand ca asa era normal sa se intample , din cand in cand . Totusi , se pare ca s-au agravat . Mama a hotarat sa divorteze de tata si a angajat si un avocat ... . Certurile au continuat , pana cand eu nu am mai putut sa le suport. Le-am spus parintilor ca plec in tabara , o saptamana , insa adevarul este ca nu mai vreau sa ma intorc niciodata acasa! Ma simt vinovata ... . Cred ca ar fi fost mult mai fericiti, daca eu nu as fi existat . De fapt, cred ca toata lumea ar fi.
Pe neasteptate , April se ridica de pe banca si o plesni pe Tara , apoi o fulgera cu privirea . Tanara parea extrem de furioasa . Ochii ei verzi erau acum rosii de la atata plans , iar trasaturile fetei ei se inaspreau cu fiecare secunda ,care trecea . Inspira adanc , apoi se tranti neputincioasa pe jos , asezandu-se cat mai comfortabil .
- M-am saturat sa-ti ascult plangerile de doi bani ! Nu am nicio problema daca vei ramane aici , insa doar pentru o saptamana , apoi va trebui sa te descurci . Nu am nevoie de cineva ca tine , ca sa ma tina pe loc . Nu te mai recunosc ! Tu nu esti prietena mea ! Esti doar copia ei patetica . Tara ar fi luptat pentru un viitor mai bun , ar fi facut fata acestor evenimente triste si nu s-ar lasa calcata in picioare . De asemenea , Tara nu ar fi apelat niciodata la mine pentru ajutor ! Ai venit sa ma vezi doar pentru a-ti duce la capat interesele egoiste ! Nu te voi ierta niciodata pentru asta , Tara ! striga April , apoi iesi de pe balcon ,trantind usa in urma ei .
Tanara ramasese acum singura . Cuvintele prietenei ei erau asa de dureroase ,incat nu le putea indura. April pastrase amintirea lor vie , ii dusese dorul si isi pastrase intotdeauna speranta , iar acest lucru era de admirat . In schimb , Tara se agatase cu disperare de o ultima speranta , iar acum o pierduse si pe aceasta. Nu mai avea puterea sa se ridice din prapastia cea adanca , iar razele Soarelui nu mai strabateau prin intuneric . Universul ei era inecat in tristete si in lacrimi amare . Fara sa mai stea pe ganduri , Tara deschise usa balconului , parasi camera lui April si se grabi spre iesire . Locul ei nu era in acea casa plina de amintiri ... Nu merita sa mai ramana acolo nici macar pentru un minut ! Deschise usa mare din holul principal , pregatindu-se sa iasa in gradina. Mireasma crinilor devenise ,si aceasta , insuportabila . Inchise ochii si inspira adanc, lasand doua lacrimi sa se prelinga pe obrajii ei palizi . Pe neasteptate, cineva ii atinse chipul , stergand lacrima fierbinte si alintand-o duios. Cand deschise ochii, Tara vazu un tanar inalt , cu par castaniu si cu ochi negri , tulburatori . Acesta ii intinse o batista catifelata si o privi cu seriozitate , pentru cateva secunde , apoi se indeparta si intra in casa, lasand-o pe Tara ravasita. Fara sa isi dea seama , tanara izbucni in lacrimi, apoi se prabusi neputincioasa, la pamant. Inchise ochii si se lasa purtata de vise si de parfumul imbatator al crinilor. O ultima dorinta mai strabatu intunericul, ajungand in prapastia cea adanca: "Vreau sa raman aici pentru totdeauna! Te rog, permite-mi sa mai stau aici, macar pentru cateva secunde ..."
Capitolul III
Povestea lui April
- Tara , Tara , trezeste-te chiar acum!
Strigatele disperate ale unei tinere o trezira pe fata la realitate . Nu ii trebui prea mult timp sa realizeze ca era intinsa pe iarba proaspata ,din gradina lui April si ca prietena ei parea destul de ingrijorata . Se ridica incet , incercand sa-si mentina echilibrul. Drumul , aventurile din acea zi, caldura,parfumul crinilor , tot ce o inconjura momentan o aducea intr-o stare de oboseala si ii consuma intreaga energie. Privi un pic spre cer si tresari surprinsa , cand observa ca Soarele apunea . Se sfarsise a treia zi de cand plecase de acasa , iar ea nici macar nu isi gasise o locuinta, in care sa stea. Se simtea neputincioasa , neajutorata , insa mandria nu ii permitea sa se umileasca in fata lui April . Ii multumi politicos fetei , apoi se indrepta in graba spre poarta din fier.
- Stai , sopti April , in timp ce-si aseza mana pe umarul Tarei . De ce nu ramai aici , in seara asta?
- Nu pot . M-am cazat deja la un hotel , minti Tara . Imi pare rau . Ne mai vedem maine , inainte sa plec spre aeroport. M-am hotarat sa ma intorc acasa.
Fara sa astepte un raspuns , tanara se indeparta. Obrajii ei erau rosii si fierbinti , avertizand-o pe aceasta ca <,> constiintei ei nu ii placeau minciunile. Da... Isi mintise adevarata prietena , insa , de data asta , nu se simtea deloc vinovata . Era mai ingrijorata de locul in care va dormi si de faptul ca nu mancase nimic, de cand sosise in Oklahoma! Se indeparta cat putu de mult , apoi se strecura incet printre blocurile turn , urmand carari necunoscute . Se opri intr-un parc mic , extrem de frumos . Copacii desi , iarba moale formau locul perfect pentru dormit . Tara se aseza sub cel mai des copac si se rezema cu capul de trunchiul acestuia , apoi isi indrepta privirea spre stele si adormi rapid , avand imaginea lor in minte.
A doua zi , se trezi dezorientata si extrem de speriata. Observa cu stupoare ca trupul ei era acoperit de o patura pufoasa si ca langa ea se afla o tava cu mancare! Tarei ii era asa de foame , incat manca totul , fara sa se gandeasca la consecinte... . Nu mai mancase de o zi , iar stomacul ei ravnea dupa acel deliciu tactil , asezat pe o tava din argint. Dupa ce termina micul-dejun , tanara incepu sa-si puna intrebari , privind mancarea extraordinar de buna si patura cea pufoasa. Se pare ca raspunsurile nu au intarziat sa vina:
- Observ ca ti-a placut mancarea , insa nu ma asteptam sa o termini atat de repede . Recunosc ca aparentele insala .
Aceste cuvinte si tonul provocator cu care erau rostite , o facura pe Tara sa tresara si sa priveasca in spatele ei. Un baiat blond , cu parul lung si cu ochi mari , caprui ii zambea prietenos . Era imbracat intr-un tricou negru , care ii scotea in evidenta abdomenul plat si in blugi , rupti in jurul genunchilor. Avea aspectul unui tanar rebel , cu mult prea multe prejudecati , care traia in propria lui lume perfecta si era ,intotdeauna ,in cautare de noi aventuri.
- Cine esti tu ? intreba Tara , fara sa ezite. Multumesc pentru mancare... , completa ea , rosind.
La vederea chipului rusinat al fetei , tanarul izbucni in hohote de ras. In cateva secunde , fata remarca zambetul lui placut si chipul luminos , inocent. Se pare ca aparentele chiar inselau ... . Daca inainte parea un infumurat , acum , cand radea , era doar un copil. Dupa ce isi reveni din ras, baiatul o fixa cu privirea pe Tara si raspunse cu seriozitate.
- Ma numesc Samuel Jackson , am nouasprezece ani si sunt student in anul I la facultatea de design vestimentar. Oricum , nu trebuie sa imi multumesti pentru mancare , ci trebuie sa o platesti. Am verificat ca nu ai niciun ban. Singura modalitate prin care te-ai putea achita ,este munca.
- Ce? Stai o clipa! Adica ai cumparat mancarea intentionat , stiind ca nu mi-o voi permite , apoi imi ceri banii pentru ea? Mi se pare cel mai ingrozitor lucru! striga Tara, revoltata.
- Eu nu sunt de aceeasi parere. Ti-am facut un serviciu . Ar fi fost de neiertat sa las o frumusete ca tine sa moara de foame. Consider ca m-am purtat precum un adevarat cavaler si nu cred ca e nimic rau in a-mi cere rasplata. Desigur , daca imi vei refuza oferta , putem rezolva problemele si la sectia de politie , unde vei fi acuzata pentru furt .
Cuvintele lui se invarteau acum in mintea fetei , creind o adevarata avalansa de intrebari. Ce se petrecea acolo? In ce problema a mai intrat Tara , de data asta ? Ce dorea acel tanar de la ea si ...cand spunea munca ... , la ce se referea ? Hotari sa il urmeze in tacere , abia dupa ce acesta o asigurase de nenumarate ori, ca totul va fi bine. Incerca din rasputeri sa inlature gandurile negative si sa vada partea pozitiva: Isi va gasi o slujba si va putea ramane in Oklahoma . Asta era tot ceea ce isi dorea si ,totodata, spera sa se intample . Gandurile o impiedicara sa mai fie atenta , asa ca , fara sa isi dea seama , ajunsese in fata locuintei lui April! La vederea prietenei ei , Tara a tresarit si si-a plecat , neputincioasa, privirea.
- Samuel , mi-ai spus azi dimineata ca ai gasit candidata perfecta pentru rol. Eram extrem de incantata , insa nu ma asteptam sa fie vorba despre o veche prietena , spuse April , ironic , in timp ce o privea pe Tara cu superioritate . Poti pleca si sa ne lasi o clipa singure ? Te voi suna eu , mai tarziu.
- Dar ..., credeam ca avem afaceri de discutat , riposta baiatul , descumpanit . Si unde este Daniel?
- Soseste in seara asta acasa . Vom discuta atunci , raspunse April , apoi inchise poarta din fier si se indrepta spre Tara. Ai vrea sa ma insotesti in casa? Cred ca avem multe de discutat ...
Fara sa mai spuna nimic , tanara isi urma , supusa , prietena . Era speriata de tacerea rasunatoare , era ingrozita de intrebarile pe care urma sa le primeasca si nu stia cum sa raspunda . Cand usa din lemn de cires , de la intrare se inchisese in urma ei , Tara se simti incoltita. Spre marea ei bucurie , April nu ii pusese nicio intrebare. Fata se multumi sa inspire adanc , apoi se aseza pe unul din fotoliile negre , din piele , invitand-o si pe Tara sa ia loc.
- Se pare ca am multe explicatii de dat . As vrea sa te rog sa pastrezi linistea cateva minute , iar dupa ce termin de povestit sunt dispusa sa-ti raspund la orice intrebare.
Dupa ce Tara aproba propunerea ei , April continua :
- Dupa cum stii , acum unsprezece ani m-am mutat din Los Angeles , aici . Motivul a fost despartirea parintilor mei. Tata era un om de afaceri extrem de cunoscut , asa ca el a luat custodia mea. De cand m-am mutat , locuiesc in aceasta casa , in timp ce tatal meu calatoreste in jurul lumii si castiga bani. M-am simtit singura , deseori si am sperat mereu ca , intr-o zi , ma vei vizita ... . Acum doi ani , l-am cunoscut pe Daniel Crowford si trupa lui de teatru. M-au inveselit enorm si au dat un sens vietii mele. Am hotarat sa-i sponsorizez , cu conditia ca ei sa-mi permita sa lucrez in culise si sa ii indrum pe incepatori. Am devenit , curand , parte din Teatrul Grand si eram mandra de asta. Acum doua luni , cand am implinit optsprezece ani , Daniel m-a cerut in casatorie . Am acceptat sa devin logodnica lui si am hotarat ,impreuna , sa ne casatorim cand eu voi avea douazeci de ani. Pana atunci , el locuieste cu mine si imi tine deseori companie . I-am povestit multe despre tine si este nerabdator sa te cunoasca . Chiar in seara asta se va intoarce aici , la vila. Imi vei face onoarea sa il intampini ? De asemenea , daca mai ai si alte intrebari de pus,le ascult .
Capitolul IV
O propunere interesanta
Cuvintele lui April o facura pe Tara sa incremeneasca. Tanara nu se astepta sa afle asemenea vesti si nu-i venea sa creada ,ca cea mai buna prietena a ei s-a logodit! Pastra un moment de tacere jenanta , in timp ce privi cu curiozitate trupul zvelt al lui April. Aceasta avea o talie de invidiat, insa pieptul nu i se dezvoltase foarte mult , dandu-i aspectul unei fetite inocente. Inspira adanc , apoi isi exprima toate grijile , fara nici cea mai mica ezitare:
- Nu stiu cine este Daniel Crowford , insa consider ca este un pervers! Cum poate sa ceara in casatorie o fata care abia a ajuns la majorat? Nu imi vine sa cred ca i-ai acceptat oferta! Nu te mai recunosc ... . Logodna este un eveniment important, nu o joaca, iar faptul ca locuiti impreuna mi se pare o nebunie!
- Asteapta o clipa! striga April, furioasa. Nu cred ca ai dreptul sa ma critici. Tu esti cea care a fugit de acasa. Tu esti fata imatura, care s-a lasat pacalita de un baietel si a intrat in mari probleme! Ar trebui sa iti masori cuvintele. Chiar vreau sa te ajut..., daca imi permiti.
Linistea se instala in cateva momente si nimeni nu arata vreun semn ,ca ar vrea sa reinceapa discutia. April inspira adanc si se indrepta spre bucatarie, in timp ce Tara statea ,neputincioasa, in fotoliul din piele neagra. Anii trecusera atat de repede si totul se schimbase in jurul ei. Teama de necunoscut o ingrozea pe tanara, insa cel mai grav lucru era schimbarea subita a persoanelor dragi ei. Si-ar fi dorit sa faca ceva , sa dea timpul inapoi cu unsprezece ani si sa o regaseasca pe vechea April , dar stia ca asta era imposibil. Tristetea o coplesea , impiedicand-o sa mai gandeasca logic si lacrimi mici, cristaline se formara in jurul ochilor albastri , iar acum se revarsau precum un parau. Sunetul usii de la intrare o facu sa tresara. Incerca sa-si stearga lacrimile si sa se calmeze , insa nu reusi. In ultima clipa, isi ascunse chipul palid in palme , sperand ca nimeni nu ii va observa prezenta.
April deschise usa in graba si privi spre cei trei barbati , care asteptau in prag. Unul dintre ei era Samuel , iar tanarul cu parul brunet, prins intr-o coada lunga la spate , cu ochi albastri si cu un zambet larg era Daniel. Cel de-al treilea baiat avea parul castaniu si ochii negrii , scanteietori , iar Tara il recunoscu rapid. Aceasta se inrosi precum un rac , cand realiza ca baiatul era cel care ii oferise batista alba ... . Reusi , in cele din urma, sa-si stearga lacrimile , insa ochii rosii , umflati de plans o dadura de gol. Cei trei baieti s-au asezat pe o canapea din piele neagra si o privira pe April, descumpaniti.
- De ce ai plans? intreba tanarul cu par castaniu, spargand linistea. Ochii tai limpezi sunt rosii ..., completa acesta.
Cuvintele baiatului si privirea lui preocupata o facura pe Tara sa tresara si sa se inroseasca din cap pana in picioare. Incerca sa raspunda, dar glasul ei era inecat in emotii. Intelegand situatia jenanta in care se afla prietena ei , April interveni:
- Este doar obosita... . Nu a dormit ieri seara , deloc. Samuel mi-a spus ca a gasit-o in parc, raspunse aceasta, apoi o fixa pe Tara. Ar fi prea mult daca te-as ruga sa-mi dai niste explicatii? Am fost extrem de ingrijorata, cand am realizat ca tu erai fata de care vorbea Samuel!
O alta intrebare , la care tanara nu putea raspunde. Se simtea neputincioasa in fata lor si cu fiecare secunda , zbuciumul ei sufletesc se intensifica. Mii de temeri se ivira in mintea Tarei , coplesind-o , impiedicand-o sa scape din stransoarea lor sufocanta. Vroia cu orice pret sa scoata capul la suprafata si sa strige dupa ajutor , insa era convinsa ca nimeni nu o mai asculta. Atunci au aparut si gandurile disperate, care de mult se luptau sa iasa la iveala: " Vreau sa scap de aici! Trebuie sa parasesc aceasta casa cat mai repede... . Locul meu este pe strazile Oklahomei, nu intr-o colivie de aur! Daca mai raman mult timp aici , April imi va suna , cu siguranta, parintii , iar ei vor sti ca am fugit... . Nu pot permite asa ceva!"
- Sunt sigur ca nu a vrut sa te ingrijoreze , draga mea . Fii un pic mai intelegatoare... . Nu tuturor le place sa depinda de cineva. Majoritatea ravnesc dupa libertate! raspunse Daniel , intrerupand sirul gandurilor. De asemenea , prietena ta nu mai este un copil. Din cate mi-ai povestit , intr-o luna va deveni majora. Permite-i , te rog, sa ia anumite decizii singura.
- Multumesc , insa nu am nevoie de sustinerea ta , raspunse Tara , pe un ton pe care nici ea nu il recunostea! Esti cel mai josnic om! Nu imi vine sa cred ca te-ai logodit cu o fata care abia a ajuns la majorat! Ce urmaresti prin asta? Vrei sa o manipulezi si sa ii furi banii lasati de tatal ei? Ca om , nu te cunosc , insa , dupa faptele tale , realizez ca esti un ratat!
April se ridica subit, pentru a doua oara in acea zi , si o plesni pe Tara. Furia din ochii ei era asa de usor de citit, incat il tulbura si pe cel mai calm om de pe Pamant. Se duse in spatele prietenei ei si isi aseza ambele maini pe umerii acesteia , fortand-o sa ia loc pe fotoliu. Inspira adanc si vorbi:
- Daca nu ma insel , ne-am adunat in seara asta pentru a pune in aplicare o idee veche, insa extrem de importanta. Daniel , ai spus ca ai nevoie de o noua interpreta, in trupa de teatru , iar tu , Samuel , ai spus ca ai gasit candidata perfecta. Sa inteleg , ca te refereai la Tara. Ai putea, te rog, sa ii faci aceasta propunere prietenei mele si sa ii dai explicatiile de rigoare?
Vocea lui April rasuna in intreaga camera. Toti o ascultau cu seriozitate si meditau la cuvintele ei. Ultima sugestie facuta de aceasta era destul de clara , iar Samuel stia cum va trebui sa procedeze. Baiatul isi drese vocea , apoi vorbi , in timp ce o fixa pe Tara :
- Asa cum spune si April , vreau sa-ti fac o propunere. Ai fi interesata sa interpretezi un rol sau poate chiar mai multe? Teatrul Grand are mare nevoie de actori noi , iar tu pari perfecta. Din cate am auzit in aceasta seara , ai fugit de acasa si nu ai bani la tine. Cred ca o slujba si un acoperis deasupra capului este tot ce iti trebuie , acum. Ce spui, accepti?
Propunerea era tentanta, insa Tara nu mai se concentra. Gandurile ei zburau spre Los Angeles , spre familia ei. Se temea ingrozitor de certurile lor , insa prefera sa fie acasa , decat inconjurata de straini ciudati! Tresari , cand April isi aseza mana pe umarul ei ,incercand sa o faca atenta , apoi isi ceru scuze ,rosind.
- Nu cred ca voi accepta propunerea voastra. Maine dimineata , la prima ora , ma intorc acasa. Locul meu nu este in Oklahoma....Imi pare rau , dar promit sa ma gandesc serios la ce ati spus , raspunse Tara ,cu politete.
- V-am spus eu ca ne pierdem timpul , sopti tanarul cu par castaniu , in timp ce se ridica de pe canapea. Este doar o fetita rasfatata, care nu isi cunoaste sensul in viata. Eu nu mai am ce cauta aici, completa el , apoi iesi , trantind usa in urma lui si calcand nemilos pe sufletul Tarei , frangandu-l in mii de bucati.