LoveKey
12-06-08, 21:08
+18.5 ...lol...[scene sexuale, limbaj vulgar, violenta]
Capitolul I - Partea I
Şi apoi? Întrebarea care îmi revine în mintea chinuită în fiecare seară pustie când mă întorc singur şi plictisit la sanctuarul meu secret. De ce nimic nu mă mai satisface în lumea asta? De ce mereu îmi revine în minte ceva mult mai fascinant, ceva care pare...neplictisitor, ceva care să facă sângele să fiarbă rostogolinduse prin venele mele reci şi ruginite ca un fior care să îmi spună...Landon îţi vine să crezi ce tocmai ai făcut?
Şi apoi? Este aceeaşi întrebare care îmi conduce viaţa făcându-mă să mai fac un pas şi încă unul. Ridic privirea din trotuarul umezit de ploaia scurtă de primăvară şi îmi observ zâmbetul forţat în vitrina unui magazin de bijuterii. Strâng pumnul în buzunarul blugilor albi şi tăiaţi rudimentar în câteva locuri, fiind nevoit să refuz chemarea strălucitoare care mă* ademeneşte dincolo de geamul incasabil. Nu, nu acum. M-am plictisit destul pe ziua de azi. Şi îmi aduce, iar aminte cât de mic este sensul vieţii mele. Singurul lucru care mi-l doresc e să îl prind pe ticălosul din cauza căreia a murit Angelle. Dacă nu aş fi aşa de hotărât că el va muri înainte ca eu să sărut moartea pe gură, un sport foarte extrem ce-i drept care ironic vorbind s-ar putea să îmi pună puţin sângele în mişcare, atunci probabil că aş atârna de mult într-o sfoară deasupra Niagarei sau poate altundeva...cu o privelişte mult mai frumoasă.
În faţa mea doi tineri pe o bancă mai lăturalnică au uitat că este abia ora 9:30 seara şi încep să îşi lingă mai mult decât limbile. Întorc capul pentru a înfrunta una din dorinţele mele de la care trebuie să mă abţin pentru a nu deveni acelaşi cu criminalul surorii mele. Poate ura care cloceşte în interiorul meu fiinţele răului a frământat toate aceste dorinţe, aceste viziuni care ma fac să tremur de ceea ce visez cu ochii deschişi şi chiar şi lucrurile pe care acum le fac fără nici o remuşcare.
Mâna mi se încleştează tot mai des pe mânerul pumnalului pe care îl ţin tot timpul asupra mea. Ştiu că ceea ce vreau să fac nu este bine, dar nu mă pot abţine. E altcineva în interiorul meu care mă controlează. Cu o voinţă de care nu mă credeam în stare înfing tăişul puternic în pulpă pentru a mă trezi din starea pe jumătate hipnotică. Ţip de durere şi cei doi tineri sar speriaţi de pe bancă şi fug cu mîinile la fermoarul blugilor. Respir cu uşurare dându-mi seama că toţi trei suntem salvaţi. Ei de mine, şi eu de ceea ce ar putea să îmi facă fiinţa din interiorul meu. NU MĂ VEI CONTROLA, tulbur eu liniştea serii cu un ţipăt pe jumătate poruncitor, pe jumătate disperat. Nu vreau, nu vreau...încep să plâng de fustrare căzând lângă o bancă şi întinzându-mă cu faţa spre cer. Privesc luna cu o furie nebună. Furios pe slăbiciunea mea. Nu vreau să mă controlezi. Vreau să îl prind pe ucigaşul surorii mele.
Şi apoi...?
Întrebarea răsare parcă batjocoritor din masca neagră a lunii care mă priveşte stăruitor.
Apoi...apoi poţi să faci orice din mine...
Va urma...Aştept comentarii.
Capitolul I - Partea I
Şi apoi? Întrebarea care îmi revine în mintea chinuită în fiecare seară pustie când mă întorc singur şi plictisit la sanctuarul meu secret. De ce nimic nu mă mai satisface în lumea asta? De ce mereu îmi revine în minte ceva mult mai fascinant, ceva care pare...neplictisitor, ceva care să facă sângele să fiarbă rostogolinduse prin venele mele reci şi ruginite ca un fior care să îmi spună...Landon îţi vine să crezi ce tocmai ai făcut?
Şi apoi? Este aceeaşi întrebare care îmi conduce viaţa făcându-mă să mai fac un pas şi încă unul. Ridic privirea din trotuarul umezit de ploaia scurtă de primăvară şi îmi observ zâmbetul forţat în vitrina unui magazin de bijuterii. Strâng pumnul în buzunarul blugilor albi şi tăiaţi rudimentar în câteva locuri, fiind nevoit să refuz chemarea strălucitoare care mă* ademeneşte dincolo de geamul incasabil. Nu, nu acum. M-am plictisit destul pe ziua de azi. Şi îmi aduce, iar aminte cât de mic este sensul vieţii mele. Singurul lucru care mi-l doresc e să îl prind pe ticălosul din cauza căreia a murit Angelle. Dacă nu aş fi aşa de hotărât că el va muri înainte ca eu să sărut moartea pe gură, un sport foarte extrem ce-i drept care ironic vorbind s-ar putea să îmi pună puţin sângele în mişcare, atunci probabil că aş atârna de mult într-o sfoară deasupra Niagarei sau poate altundeva...cu o privelişte mult mai frumoasă.
În faţa mea doi tineri pe o bancă mai lăturalnică au uitat că este abia ora 9:30 seara şi încep să îşi lingă mai mult decât limbile. Întorc capul pentru a înfrunta una din dorinţele mele de la care trebuie să mă abţin pentru a nu deveni acelaşi cu criminalul surorii mele. Poate ura care cloceşte în interiorul meu fiinţele răului a frământat toate aceste dorinţe, aceste viziuni care ma fac să tremur de ceea ce visez cu ochii deschişi şi chiar şi lucrurile pe care acum le fac fără nici o remuşcare.
Mâna mi se încleştează tot mai des pe mânerul pumnalului pe care îl ţin tot timpul asupra mea. Ştiu că ceea ce vreau să fac nu este bine, dar nu mă pot abţine. E altcineva în interiorul meu care mă controlează. Cu o voinţă de care nu mă credeam în stare înfing tăişul puternic în pulpă pentru a mă trezi din starea pe jumătate hipnotică. Ţip de durere şi cei doi tineri sar speriaţi de pe bancă şi fug cu mîinile la fermoarul blugilor. Respir cu uşurare dându-mi seama că toţi trei suntem salvaţi. Ei de mine, şi eu de ceea ce ar putea să îmi facă fiinţa din interiorul meu. NU MĂ VEI CONTROLA, tulbur eu liniştea serii cu un ţipăt pe jumătate poruncitor, pe jumătate disperat. Nu vreau, nu vreau...încep să plâng de fustrare căzând lângă o bancă şi întinzându-mă cu faţa spre cer. Privesc luna cu o furie nebună. Furios pe slăbiciunea mea. Nu vreau să mă controlezi. Vreau să îl prind pe ucigaşul surorii mele.
Şi apoi...?
Întrebarea răsare parcă batjocoritor din masca neagră a lunii care mă priveşte stăruitor.
Apoi...apoi poţi să faci orice din mine...
Va urma...Aştept comentarii.