Adri
16-08-09, 02:10
Hello again :hi:
am revenit deci in sfarsit si cu continuarea de la fan ficul meu A Lord's Love, o poveste cu sesshoumaru din Inuyasha...[sper ca astfel am eliminat orice banuiala de plagiat :"> ]
sper sa va placa si continuarea, desi sa stiti ca si aceasta si prima parte sunt povesti mai vechi (de acum 2 ani...) ....
Capitolul 1- Inceput.Vechi cunostinte
Erau deja pe drum de ceva vreme. La inceput, Kayaka era foarte entuziasmata si vioaie, cu fata mereu senina si incantata, asemanatoare lui Rin. Apoi insa constientiza ca asa va fi de acum incolo si ca trebuia sa se obijnuiasca, asa ca incepu de acum. Devenise mai linistita si mai serioasa, copiindu-l pe el aproape in tot, in comportament si in mimica, in felul de a merge, de a vorbi si gesturi. Devenise o adevarata Lady, cu adevarat vrednica de Sesshoumaru, desi lui nu i-ar mai fi pasat cu adevarat de asa cvea. O avea pe ea, pe femeia care l-a schimbat si stia ca este a lui si numai a lui si nici ea nu si-ar fi dorit sa fie altcumva.
Mergeau inspre munti. Kayaka mergea langa Sesshoumaru, la fel de drepti si de eleganti amandoi, la fel de tacuti si de seriosi. Rin era pe A-Uh si Jaken il tinea de ham. Era cu moralul cazut de cateva zile si tot timpul incerca sa scoata raspunsuri de la Sesshoumaru, referitoare la locul unde se duceau. Desigur ca nu-i raspunse; nici nu-l baga in seama. La un moment dat, Jaken o intreba si pe Kayaka incotro se duc, invingandu-si frica si rusinea. Nici ea nu-i raspunse, la fel ca si Sesshoumaru, asa ca, oftand, sa dadu batut. Devenise si Kayaka mai rabdatoare, imuna la intrebarile frecvente si enervante.
La un moment dat, vantul se intetise, sufland mai puternic in coamele copacilor si in parul lor. Sesshoumaru se incrunta usor.
“Vantul si-a schimbat mireasma. Vine cineva…”, gandi el si se opri, la fel ca ceilalti.
Kayaka se uita la el, apoi mirosi si ea aerul, doar ca sa descoper un miros vag, oarecum familiar. Vantul aspru se transforma din nou in soapta fina de di-nainte.
-Se pare ca trucul asta mai tine inca, nu, Sesshoumaru?
S-au intors toti si au vazut o figura cunoscuta, o batranica zbarcita, in haine inchise la culoare, cu un toiag in mana de care se sprijinea. Parul alb ca hartia era prins intr-un coc, iar ochii aurii straluceau alaturi de un zambet nostalgic, care forma si mai multe riduri pe fata ei.
-Ma gandeam eu ca tu trebuie sa fi, Sayaka!, zise Sesshoumaru serios.
Kayaka tresarii la auzul numelui, amintindu-si totul ca prin vis. Aceasta batranica ii salvase viata. Isi aminti acum, ca-i spusese atunci ca nu a facut-o pentru ea si ca a bucurat-o mult acea afirmatie.
Sayaka pasi spre ei.
-Voiam sa ma conving, sa vad cu ochii mei batrani, zise ea si se indrepta spre Sesshoumaru, fara ca macar sa se uite la ceilalti, nici macar la Kayaka.
Sesshoumaru, parca ghicind ce avea de gand, intinse mana stanga, radicand-o incet si elegant de langa corp.
Sayaka o apucase de incheietura si a inceput sa o “controleze”, pipaind incheietura si toata suprafata bratului pana ce, ridicandu-se un pic in sus, vru sa atinga umarul, dar se opri si se retrase. Toti erau nedumeriti.
-Deci asa a reusit ea ceea ce eu nu am reusit, oricat de mult am incercat! E o forta si o magie mult mai mare si mai puternica decat orice as fi incercat eu..., zise ea, apoi se intoarse spre Kayaka si lasa mana lui Sesshoumaru.
Se duse la ea si o apuca de barbie, se uita atenta la fata ei, apoi o apuca de solduri si o invarti sa o vada din toate partile. Ii apuca apoi si ei mainile si se uita in palmele ei. Kayaka, un pic rusinata de ceea ce se intampla, s-a uitat repede la Sesshoumaru si l-a vazut serios, fara nici o expresie pe fata. Acum insa ea ii intelegea fiecare gest si mimica si se linisti, stiind ca Sesshoumaru are incredere in Sayaka, asa ca avea si ea si se lasa examinata.
-Foarte interesant! Am mai auzit odata demult, cand eram si eu mai tanara de o asemenea intamplare, dar atunci nu i-am dat crezare si iata ca acum vad cu proprii mei ochii obositi: o muritoare devenita youkai pe deplin!, zise ea cu adevarat uimita. Kayaka afisa un zambet la aceasta remarca si Sesshoumaru la fel.
-Ei bine, hai sa megem, ca ajungem imediat la cabana mea, ca doar acolo va indreptati, nu? De aceea am si hotarat sa va intampin!, le zise ea si incepu sa rada; era ca o bunicuta care-si primeste nepotii plecati demult.
“Deci acolo meregem!”, gandi Jaken, bucuros ca in sfarsit a dezlegat misterul.
Mai tarziu, erau toti la Sayaka, dar inauntru intrara doar Sesshoumaru si Kayaka. Rin a ramas cu A-Uh, iar Jaken trebuia sa o pazeasca. Sesshoumaru statea pe treapta ce delimita intrarea de restul incaperii, cu piciorul indoit si cu mana dreapta sprijinita de genunchi, sprijinindu-si trupul pe mana stanga. Statea mai cu spatele la Sayaka si Kayaka, care statea fata in fata cu Sayaka, la foc.
-Oracolul meu mi-a aratat cele intamplate, dar, desi stiam ca nu greseste niciodata, am crezut, pana in momentul de fata, ca trebuie sa aiba o alta insemnare, zise batrana, dupa ce o servise si pe Kayaka cu ceai. Ei, bine, am o singura intrebare pentru tine: cum ai facut-o?
Se referea desigur la vindecare bratului lui Sesshoumaru. Ea simtise puterea imensa atunci si avea banuielie ei destul de sigure, dar vroia sa auda. Kayaka o privi sceptica.
Cum ar fi putut sa- explice? Regretul ei? Plansul ei a facut sa-i creasca bratul la loc? Ce sa-i zica? Atunci insa Sesshoumaru s-a ridicat si s-a dus si el langa ele la foc. S-a asezat astfel incat sa aiba mana stanga spre Sayaka si a inceput sa-si desfaca camasa si lasa sa i se arate umarul stanga. Avea doua urme, doua puncte violete pe umar. Era locul unde cazusera primele lacrimi ale lui Kayaka. Sayaka le privi cu atentie, apoi ramase ingandurata, in timp ce Sesshoumaru se imbaca la loc.
-Exact cum banuiam!, si o privi pe Kayaka printre gene, care astepta si ea un raspuns. Puterile de youkai pe care le ai de la Yura sunt foarte complexe. Dupa cum amandoi stiti, Yura nu prea era o adepta a luptei corp la corp, a puterii fizice, ci, la fel ca mine, sa axase mai mult pe puterile ei spirituale, care crescusera intr-adevar foarte mari. Tu le ai de la ea, dar, nu ma intelge gresit, nu le ai....completa, sa zic asa, ci acum sunt combinate cu proprile tale pueri interioare, caci si tu ai proprile puteri, sa zic asa! La momentul acela s-au contopit in intregime cu puterea ta si cu multe sentimente de-ale tale, la fel de puternice si astfel cred ca ai reusit. Totusi….sa ai grija! Nu cred, nu iti recomand defapt, sa mai incerci sau sa te bazezi pe trucul asta si a doua oara, caci…., facuse o pauza, …nu vei mai reusi si a doua oara, cel putin nu la fel….
Ii privi apoi pe amandoi, in tacerea care le absorbea fiecare suflu de aer.
-Dar, nu lasati asta sa va demoralizeze. Am stiut eu ca era ceva intre voi de atunci, dar acum sunt mai mult decat sigura, zise Sayaka, apoi incepu sa rada. Se ridica si iesi afara.
“Acum pare mult mai diferita decat cum era inainte”, gandi Kayaka, uitandu-se in urma batranei.
Sesshoumaru isi puse mana peste a ei, iar ea tresari scurt, trezita din visare, din amintiri. Ii intalni privirea si se bucura nespus, vazand-o din nou asa cum ii placea: buna, cu un zambet seducator. Ii zambi si ea inapoi, parca lasand asa deoparte toate grijile si nelamuririle ce o macinau inainte. Cum reusea? Cum reusea ca printr-o simpla privire, un singur zambet si o gingasa atingere, sa o faca sa se simta asa usurata si in singuranta, fara vreo alta grija?
Apoi Sesshoumaru se ridica si ii intinse mana sa o ajute sa se ridice.
-Sa mergem!
Au iesit afara de brat si s-au indrptat spre Jaken si Rin. Sayaka aparu si ea in spatele lor, iar ei s-au intors spre ea.
-Sayaka, arigatou! Pentru tot!, ii spuse Sesshoumaru lui Sayaka, de parca nu o va mai vedea niciodata.
-Arigatou, Sayaka-sama!, ii spuse si Kayaka, dar de data asta stand dreapta, langa el.
Nu se mai simtea obligate sa faca o plecaciune. Sayaka inchise ochii pentru o clipa si zambi, apoi se intoarse si intra in casa.
-Noroc!, le mai zise ea pana sa dispara inauntru, iar ei au plecat, de data asta in zbor, Sesshoumaru cu Kayaka, iar Rin si Jaken cu A-Uh.
“O sa aveti nevoie!”, gandi Sayaka dupa ce-i vazu plecand. “Mai aveti de infruntat si de depasit unele obstacole....“
primul capitol e mai scurt, asa pt a reintra in atmosfera povestii :D
astept comments....
*chuu*
am revenit deci in sfarsit si cu continuarea de la fan ficul meu A Lord's Love, o poveste cu sesshoumaru din Inuyasha...[sper ca astfel am eliminat orice banuiala de plagiat :"> ]
sper sa va placa si continuarea, desi sa stiti ca si aceasta si prima parte sunt povesti mai vechi (de acum 2 ani...) ....
Capitolul 1- Inceput.Vechi cunostinte
Erau deja pe drum de ceva vreme. La inceput, Kayaka era foarte entuziasmata si vioaie, cu fata mereu senina si incantata, asemanatoare lui Rin. Apoi insa constientiza ca asa va fi de acum incolo si ca trebuia sa se obijnuiasca, asa ca incepu de acum. Devenise mai linistita si mai serioasa, copiindu-l pe el aproape in tot, in comportament si in mimica, in felul de a merge, de a vorbi si gesturi. Devenise o adevarata Lady, cu adevarat vrednica de Sesshoumaru, desi lui nu i-ar mai fi pasat cu adevarat de asa cvea. O avea pe ea, pe femeia care l-a schimbat si stia ca este a lui si numai a lui si nici ea nu si-ar fi dorit sa fie altcumva.
Mergeau inspre munti. Kayaka mergea langa Sesshoumaru, la fel de drepti si de eleganti amandoi, la fel de tacuti si de seriosi. Rin era pe A-Uh si Jaken il tinea de ham. Era cu moralul cazut de cateva zile si tot timpul incerca sa scoata raspunsuri de la Sesshoumaru, referitoare la locul unde se duceau. Desigur ca nu-i raspunse; nici nu-l baga in seama. La un moment dat, Jaken o intreba si pe Kayaka incotro se duc, invingandu-si frica si rusinea. Nici ea nu-i raspunse, la fel ca si Sesshoumaru, asa ca, oftand, sa dadu batut. Devenise si Kayaka mai rabdatoare, imuna la intrebarile frecvente si enervante.
La un moment dat, vantul se intetise, sufland mai puternic in coamele copacilor si in parul lor. Sesshoumaru se incrunta usor.
“Vantul si-a schimbat mireasma. Vine cineva…”, gandi el si se opri, la fel ca ceilalti.
Kayaka se uita la el, apoi mirosi si ea aerul, doar ca sa descoper un miros vag, oarecum familiar. Vantul aspru se transforma din nou in soapta fina de di-nainte.
-Se pare ca trucul asta mai tine inca, nu, Sesshoumaru?
S-au intors toti si au vazut o figura cunoscuta, o batranica zbarcita, in haine inchise la culoare, cu un toiag in mana de care se sprijinea. Parul alb ca hartia era prins intr-un coc, iar ochii aurii straluceau alaturi de un zambet nostalgic, care forma si mai multe riduri pe fata ei.
-Ma gandeam eu ca tu trebuie sa fi, Sayaka!, zise Sesshoumaru serios.
Kayaka tresarii la auzul numelui, amintindu-si totul ca prin vis. Aceasta batranica ii salvase viata. Isi aminti acum, ca-i spusese atunci ca nu a facut-o pentru ea si ca a bucurat-o mult acea afirmatie.
Sayaka pasi spre ei.
-Voiam sa ma conving, sa vad cu ochii mei batrani, zise ea si se indrepta spre Sesshoumaru, fara ca macar sa se uite la ceilalti, nici macar la Kayaka.
Sesshoumaru, parca ghicind ce avea de gand, intinse mana stanga, radicand-o incet si elegant de langa corp.
Sayaka o apucase de incheietura si a inceput sa o “controleze”, pipaind incheietura si toata suprafata bratului pana ce, ridicandu-se un pic in sus, vru sa atinga umarul, dar se opri si se retrase. Toti erau nedumeriti.
-Deci asa a reusit ea ceea ce eu nu am reusit, oricat de mult am incercat! E o forta si o magie mult mai mare si mai puternica decat orice as fi incercat eu..., zise ea, apoi se intoarse spre Kayaka si lasa mana lui Sesshoumaru.
Se duse la ea si o apuca de barbie, se uita atenta la fata ei, apoi o apuca de solduri si o invarti sa o vada din toate partile. Ii apuca apoi si ei mainile si se uita in palmele ei. Kayaka, un pic rusinata de ceea ce se intampla, s-a uitat repede la Sesshoumaru si l-a vazut serios, fara nici o expresie pe fata. Acum insa ea ii intelegea fiecare gest si mimica si se linisti, stiind ca Sesshoumaru are incredere in Sayaka, asa ca avea si ea si se lasa examinata.
-Foarte interesant! Am mai auzit odata demult, cand eram si eu mai tanara de o asemenea intamplare, dar atunci nu i-am dat crezare si iata ca acum vad cu proprii mei ochii obositi: o muritoare devenita youkai pe deplin!, zise ea cu adevarat uimita. Kayaka afisa un zambet la aceasta remarca si Sesshoumaru la fel.
-Ei bine, hai sa megem, ca ajungem imediat la cabana mea, ca doar acolo va indreptati, nu? De aceea am si hotarat sa va intampin!, le zise ea si incepu sa rada; era ca o bunicuta care-si primeste nepotii plecati demult.
“Deci acolo meregem!”, gandi Jaken, bucuros ca in sfarsit a dezlegat misterul.
Mai tarziu, erau toti la Sayaka, dar inauntru intrara doar Sesshoumaru si Kayaka. Rin a ramas cu A-Uh, iar Jaken trebuia sa o pazeasca. Sesshoumaru statea pe treapta ce delimita intrarea de restul incaperii, cu piciorul indoit si cu mana dreapta sprijinita de genunchi, sprijinindu-si trupul pe mana stanga. Statea mai cu spatele la Sayaka si Kayaka, care statea fata in fata cu Sayaka, la foc.
-Oracolul meu mi-a aratat cele intamplate, dar, desi stiam ca nu greseste niciodata, am crezut, pana in momentul de fata, ca trebuie sa aiba o alta insemnare, zise batrana, dupa ce o servise si pe Kayaka cu ceai. Ei, bine, am o singura intrebare pentru tine: cum ai facut-o?
Se referea desigur la vindecare bratului lui Sesshoumaru. Ea simtise puterea imensa atunci si avea banuielie ei destul de sigure, dar vroia sa auda. Kayaka o privi sceptica.
Cum ar fi putut sa- explice? Regretul ei? Plansul ei a facut sa-i creasca bratul la loc? Ce sa-i zica? Atunci insa Sesshoumaru s-a ridicat si s-a dus si el langa ele la foc. S-a asezat astfel incat sa aiba mana stanga spre Sayaka si a inceput sa-si desfaca camasa si lasa sa i se arate umarul stanga. Avea doua urme, doua puncte violete pe umar. Era locul unde cazusera primele lacrimi ale lui Kayaka. Sayaka le privi cu atentie, apoi ramase ingandurata, in timp ce Sesshoumaru se imbaca la loc.
-Exact cum banuiam!, si o privi pe Kayaka printre gene, care astepta si ea un raspuns. Puterile de youkai pe care le ai de la Yura sunt foarte complexe. Dupa cum amandoi stiti, Yura nu prea era o adepta a luptei corp la corp, a puterii fizice, ci, la fel ca mine, sa axase mai mult pe puterile ei spirituale, care crescusera intr-adevar foarte mari. Tu le ai de la ea, dar, nu ma intelge gresit, nu le ai....completa, sa zic asa, ci acum sunt combinate cu proprile tale pueri interioare, caci si tu ai proprile puteri, sa zic asa! La momentul acela s-au contopit in intregime cu puterea ta si cu multe sentimente de-ale tale, la fel de puternice si astfel cred ca ai reusit. Totusi….sa ai grija! Nu cred, nu iti recomand defapt, sa mai incerci sau sa te bazezi pe trucul asta si a doua oara, caci…., facuse o pauza, …nu vei mai reusi si a doua oara, cel putin nu la fel….
Ii privi apoi pe amandoi, in tacerea care le absorbea fiecare suflu de aer.
-Dar, nu lasati asta sa va demoralizeze. Am stiut eu ca era ceva intre voi de atunci, dar acum sunt mai mult decat sigura, zise Sayaka, apoi incepu sa rada. Se ridica si iesi afara.
“Acum pare mult mai diferita decat cum era inainte”, gandi Kayaka, uitandu-se in urma batranei.
Sesshoumaru isi puse mana peste a ei, iar ea tresari scurt, trezita din visare, din amintiri. Ii intalni privirea si se bucura nespus, vazand-o din nou asa cum ii placea: buna, cu un zambet seducator. Ii zambi si ea inapoi, parca lasand asa deoparte toate grijile si nelamuririle ce o macinau inainte. Cum reusea? Cum reusea ca printr-o simpla privire, un singur zambet si o gingasa atingere, sa o faca sa se simta asa usurata si in singuranta, fara vreo alta grija?
Apoi Sesshoumaru se ridica si ii intinse mana sa o ajute sa se ridice.
-Sa mergem!
Au iesit afara de brat si s-au indrptat spre Jaken si Rin. Sayaka aparu si ea in spatele lor, iar ei s-au intors spre ea.
-Sayaka, arigatou! Pentru tot!, ii spuse Sesshoumaru lui Sayaka, de parca nu o va mai vedea niciodata.
-Arigatou, Sayaka-sama!, ii spuse si Kayaka, dar de data asta stand dreapta, langa el.
Nu se mai simtea obligate sa faca o plecaciune. Sayaka inchise ochii pentru o clipa si zambi, apoi se intoarse si intra in casa.
-Noroc!, le mai zise ea pana sa dispara inauntru, iar ei au plecat, de data asta in zbor, Sesshoumaru cu Kayaka, iar Rin si Jaken cu A-Uh.
“O sa aveti nevoie!”, gandi Sayaka dupa ce-i vazu plecand. “Mai aveti de infruntat si de depasit unele obstacole....“
primul capitol e mai scurt, asa pt a reintra in atmosfera povestii :D
astept comments....
*chuu*