yukieirilove
07-08-09, 12:47
buna acesta este un noufic inspirat din animeul Fish in the trap
Capitolul 1
Incercase de atatea ori sa ingroape trecutul dar niciodata nu reusise, deoarece intotdeauna existau motive. Mereu ceva trebuia sa-I aminteasca de ceea ce se intamplase, mai ales bunicul lui. Nu era vina lui. Era doar un copil atunci cand totul se intamplase, dar bunicul lui il va considera mereu vinovat de ceea ce facuse tatal sau. De aceea devenise mai rebel, incercand sa-si creeze propia lume.Inotul pentru el era o relaxare dupa ore de munca la firma. Practica acest sport din placere.
***
Era o zi normala de toamna. Majoritatea elevilor se indreptau spre liceu, incercand sa se distreze cat de mult puteau inainte de a intra in curtea liceelor. La fel facea si un baiat, care se indrepta deasemenea spre liceu, spre liceul “Fusumaky”, un liceu de baieti. Era destul de ametit, avea atatea ganduri care ii dadeau batai de cap. Dorea sa intre in clubul de innot, doar de dragul lui. Chiar daca trecuse 10 ani de cand l-a vazut prima data, tot isi amintea de el. Avea 10 ani cand il intalnise prima data. El il salvase de la inec.Aflase ca practica innotul de multi ani si banuia ca este foarte bun. Pe atunci aceea persoana avea 17 ani. El a fost primul care l-a invatat sa innoate. Acum cand era in anul 3 de studio I se oferise sansa sa intre in echipa de inot a liceului.
Continuand sa mearga pe drumul obisnuit spre liceu, a simtit cum cineva se urcase in spatele lui. Era Miyaki, singurul lui prieten pe care il avea. Se cunosteau inca din copilarie, atunci cand parinti lui murise. El nu avea prea multi prieteni, de aceea Miyaki era unul deosebit.Insa era uneori destul de posesiv. Nu-l lasa prea mult timp singur si il suna chiar si-n timpul nopti. Chiar putea deveni obositor sa ai un Miyaki pe cap toata ziua.
-De ce nu mai asteptat de dimineata? A trebuit sa alerg dupa tine tot drumul.-avea o voce alintata de copil mic care era suparat ca nu I se daduse acadeaua dorita. Mereu facea acea fata doar pentru al face sa-si ceara iertare. Era foarte suparacios si stia sa profite de situatie pentru a obtine ce dorea si cand dorea.
- Kein, esti copilaros. Scuza-ma ca nu te-am asteptat dar ma grabesc. Azi dau proba pentru a intra in clubul de inot.
-Deci te-ai hotarat in sfarziu sa intri intr-un club? Asta e bine,dar de ce ai ales tocmai innotul? Ai vrun motiv anume?
Miyaki nu-mi cunoaste trecutul. Nu stie despre el, despre cel ce mi-a schimbat viata. A fost ca un professor pentru mine. Pe el nu-l voi uita niciodata. Reprezinta o persoana speciala pentru mine, el m-a facut sa i-au aceasta decizie.
Nu credea ca-I bine ca Miyaki sa afle despre el. Dorea sa pastreze acele amintiri doar pentru el. Era ceva sacru, special. Simtea ca profaneaza amintirea acelor zile. Spera ca intr-o zi sa-l poata reveda, dar oare el il va recunoaste?
-Shou, trezirea! Intarziem la ore. Grabeste-te!
Ziua decurse fara prea multa oboseala, mai ales ca era vineri si era o zi destul de libera. Shou statea si privea pe geam pierdut in ganduri. Avea un presentiment straniu. Simtea ca urma sa se intample ceva, sa revada pe cineva. Spera ca acest sentiment sa treaca repede. Auzea vorbele profesorului dar nu era atent de loc. Din tot discursul lui intelesese un singur lucru: urmau sa aiba un nou professor de desen.
Scartaitul usi ii atrase atentia. Toti baieti din clasa erau socati de frumusetea barbatului care tocmai intrase in clasa. Ii multumeau lui Dumnezeu ca sunt la o scola de baieti si nu sunt fete in clasa, astfel ar fi iesit o nebunie totala. Shou si-a indreptat lenes privirea spre aceea persoana, dar in momentul in care a vazut cine e a ramas socat. Presentimentul acela ciudat se adeverise.
-Copii, el este Akira Tsumoki . Noul vostru professor de desen si dirigintele vostru. Stiu ca-I deja jumatea anului scolar dar stiti situatia. Acum va las cu el.
Venirea lui aici putea fi o multumire de la Dumnezeu. Au trecut 7 ani de cand nu-l mai vazuse. Era ciudat ca tocmai el devenise professor. Era mana destinului. Baiatu care ura scola , familia era profesor.Insa nu mai contau motivele ci faptul ca el era aici.Dar oare isi amintea de el. Crescuse si poate pentru el nu era important ceea ce fusese demult.Disparuse chiar in momentul cand avea nevoie de spijin.Spera ca totul sa fie bine de acum inainte.
Chiar daca ani trecusera atatia ani, el nu se schimbase chiar atat de mult. Ochii sai albastri precum laguna unei mari erau dusi departe, parca incercand sa-si aduca aminte un anumit moment din viata lui, asta facandu-l pa Shou sa creda ca se gandeste la el. Buzele lui rosi si moi parca te invitau sa le gusti, iar parul lui era negru precum noptile cele mai intunecate de iarna.
-Dupa cum ati aflat deja eu sunt noul professor de desen si dirigintele vostru.Sper ca ne vom intelege bine, foarte bine.
Dupa ce a terminat micul lui discurs de bun venit, s-a indreptat spre catedra si s-a asezat. Imediat ce si-a ridicat ochii m-a fixat cu privirea.Se uita la mine atat de intens incat parca imi citea in suflet.Il facea sa se simta agitate, dar era si fericit pe de-o parte. Simteam ca-si aminteste de mine.
-Aveti sa-mi puneti intrebari sau pot incepe ora?-glasul lui era gros dar destul de bland. Se intreba de ce el a devenit professor sau cum a ajuns sa fie la aceasi scola ca si el.Era ceva ce-l facea sa fie nelinistit dar nu bagsa in seama acel sentiment. Prefera sa il ignore. Multumea tuturor sfintilor ca in sfarsit a reusit sa-l reintalneasca dupa atatia ani. Era un vis? Daca da, nu dorea sa se mai trezeasca niciodata.
********
Pentru ziua aceea scola se termina. Shou era ultimul care ramase in clasa, deoarece azi era ziua in care trebuia sa faca curat in clasa.Nu observa cum cineva il privea din usa. Era chiar Akira.
-Azi e ziua in care trebuie sa faci curatenie? Dar de ce esti doar tu aici?
Shou era surprins, credea ca toata lumea era plecata din scola la fel si dirigintele lui. Si in plus de ce venise aici ?
-Miyaki a avut ceva de rezolvat si a trebuit sa plece. A spus ca ramane el in alta zi.
-Te intelegi bine cu baiatul ala, Miyaki? Am vazut ca sunteti mereu impreuna.
“De ce il intereseaza daca ma inteleg bine cu Miyaki? Oare chiar nu-si aminteste de mine?Chiar atat de insemnificat am fost pentru el?”
-Da, ma inteleg bine cu el.Suntem prieteni de mult, iar el mereu m-a ajutat.
-Care e numele tau?
“Ce? Numele meu? Mi s-au spulberat toate sansele de a-si aduce aminte de mine.Poate trecutul pentru el nu inseamna nimic.”
-Sasura Shou.
-Sasu.Chiar nu te-ai schimbat de cand erai mic. Chiar daca au trecut multi ani ai ramas acelasi. Din prima clipa in care am intrat in clasa te-am zarit.Imi pare bine sa te revad.
Akira la luat in brate si la sarutat pe frunte. Shou credea ca are parte de cele mai frumoase vise. Era in al noulea cer. Nu dorea ca aceste momente sa se termine.
-S-a inserat destul de mult.Cel mai bine ar fi sa te duc acasa ca sa fiu sigur ca nu patesti ceva.Ia-ti geaca si sa merge.
A urcat in masina lui Kira si intr-un sfert de ora a ajuns acasa. Apartamentul lui Shou era situate intr-o zona selecta a orasului Tokia. Mostenise apartamentul de la parinti lui, astfel cum mostenise si firma dar care era condusa momentan de unchiul sau.
Shou dorea sa-l invite inauntru dar nu stia cum sa o faca. Pana la urma si-a adunat tot curajul si l-a intrebat.
-Multumesc ca m-ai adus acasa.Vrei sa urici pana sus? Poate vrei sa bei ceva, sa mai vorbim si noi? -se facuse rosu din cap pana in picioare cand rostise acele cuvinte. Nu credea ca el va fi in stare vreodata sa faca asa ceva.
Aki i-a zimbit scur si ia spus ca poate alta data . Cu speranta ca alta data va avea ocazia de al invita la el ,intra in bloc.
*********
Era atat de bine sa stea dimineata in pat. Era cea mai mare placere a lui, mai ales ca azi era sambata. Ce bine era sa leneveasca. Se gandea la intanlirea care o avusese cu Aki. Credea ca inca viseaza acel moment. Nu dorea ca nimeni sa-I strice acele momente de placere, dar niciodata ce iti doresti nu se intampla. Bataile puternice din usa il enervau. A crezut ca daca nu o sa raspunda o sa renunta, dar vazand ca acea persoana este foarte insistenta si-a dat seama cine poate sa-l deranjeze la acea ora. Uitand de felul cum era imbracat, sau mai bine zis aproape imbracat, s-a indreptat spre usa. Imediat ce a deschis-o s-a trezit cu un Miyaki in brate si trantit pe jos. Usa era deschisa si oricine ar fi trecut si-ar fi facut o parere nu prea frumoasa despre ceea ce se intampla acolo. Mai ales ca Shou era imbracat doar cu o pereche de boxeri rosi . Si dezastrul sau teama lui Shou s-a produs: chiar atunci la usa a venit Akira. Baiatul se facuse rosu la fata si incerca sa-si indeparteze prietenul de pe el, dar fara reusita. Acesta nu dorea sa se deplasese nici un centimetru, sau macar sa simta ca nu sunt singuri in camara. Kira putea sa creda despre el ceva ce nu e adevarat si el nu dorea asta.Vazand ca nu are nici nici o scapare a inceput sa se zbata. Akira s-a indreptat spre cei doi si l-a ridicat pe Misaki in sus. Pricepuse ca imaginea ce I se prezenta nu era ceea ce parea.
-Scuzati-ma ca intru neinvitat, dar am vazut ca Shou nu mai putea sa respire de cat de tare il strangeai in brate.Banuiesc ca ti-a fost dor de el dupa felul cum il imbratisai. Spuse Akira zambind bland .
Dupa ce a terminat ce avea de spus a intors privirea spre Shou si tocmai atunci a observat felul in care era imbracat acesta.Se uita la el uimit, desi parea sa aiba un trup mic si firav, baiatul chiar arata sensational . Miyaki a observat cum Aki il dezbraca din priviri pe prietenu lui, doar boxeri ca alceva nu mai avea de dezbracat, s-a facut rosu de furie. Nimeni nu avea drept sa-l priveasca asa, nimeni in afara de el. Shou pentru el era propietate private. Inca nu-si pusese stampila pe el dar avea de gand sa o faca cat de curand.
Shou era in camera lui incercand sa gaseasca ceva de imbracat cat se poate de urgent.Stia ca e destul de periculos sa-l lase pe cei doi singuri in camera, spera doar sa nu iasa scandal. Observa faptul ca Miyaki se enervase si stia ca acesta era destul de periculos in astfel de situati. In plus nu stia de ce Akira era acolo. Faptul cel deranja cel mai mult era ca Miyaki ar putea incepe sa puna intrebari si s-ar putea sa afle adevarul ce el l-a ascuns. Ar fi un dezastru colossal.
In sufragerie, locul unde Shou ii lasase pe cei doi “pretendenti” ai lui atmosfera era destul de incinsa.Miyaki observase felul in care profesorul se iutase la baiatul lui. Trebuia sa-I stabileasca niste reguli clare, ca sa-l poata tine la distanta de comoara lui. Tensiunea crestea din moment in moment, dar nici unul dintre ei nu scotea nici un cuvant. Privirile lor duceau o lupta apriga, trimitandu-si fulgere ucigase. Nici unul nu dorea sa cedeze in fata celuilalt. Trofeul intreceri lor era micutul Shou care hobar nu avea de toate astea. Miyaki nu a mai suportat tensiunea care era intre ei si a decis sa inceapa sa vorbeasca.
-Ma scuzati , domnule professor, dar as dori sa va pun o intrebare. – imediat de acesta a incuvintat din cap capot continua, tanarul a inceput sa vorbeasca.De ce ati venit la Shou acasa. Din cate stiu profesori sau dirigiti nu fac vizite la domiciuliu.Sau mai nou la dumneavoastra se practica aceste lucru ?
Akira se uita mirat la baiat. Simtise ca acesta este deranjat de prezenta lui, dar nici chiar asa de rau. Incerca sa-l studieze, sa faka ce doreste, care sunt itentiile lui. Nu dorea sa-I faca jocul. In plus, pentru cei din scola el era un professor, deci nu putea sa se codoare la nivelul unui elev de gimnaziu. Avea si el ambitiile lui. Trebuia sa recunoasca ca este destul de orgolios cand vrea, dar in momentul in care doreste ceva cu tot trupul obtine acel lucru.
-Nu credeam ca prezenta mea te deranjeaza, Miyaki?Scuze ca te-am interupt din imbratisarea care i-o acordai lui Sasu. Altcineva ar fi inteles alte lucruri, dar eu nu ma gandesc chiar atat de departe.-termina fraza cu un zambet atat de innocent care putea fraieri pe oricine, dar pe Miyaki nu.
Din comportamentul celor doi era de inteles ca va urma un joc destul de periculos.Miyaki era destul de deranjat de modul in care il alintase Akira pe Shou.Nimeni, dar nimeni, nu avea dreptul de a se atinge de frumusetea lui. Dorea sa-I explice profesorului cateva lucruri, dar elanul sau a fost retezat de venirea lui Shou in camera.
Cei doi, adica Akira si Miyaki erau suurprinsi de aparitia tanarului.Imbracamintea care si-o alesese I se mula perfect pe trup facandu-l pe Miyaki sa saliveze iar pe professor sa ramana socat si cu ochi atintiti asupra trupului tanarului.Era atat de frumos.
-Ma scuzati, dar la ce va uitati.Shou observase privirile doritoare a celor doi si se inrosise tot. Nu-I venea sa creda ce reacti au cei doi.Se simtea rusinat, mai ales dupa faza de dimineata. Dar de ce venise profesorul la el?Trebuia sa-l intrebe.
- Mmm….ma scuzatui domnule professor-trebuia sa foloseasca acest cuvant in fata lui Miyaki, astfel acesta ar fi devenit suspicios, dar de ce sunteti aici?Si de unde ati aflat adresa mea.
Fusese luat prin surprindere, lucru la care nu se astepta. Intrebarea lui Shou cazuse ca un fulger asupra profului.Nu se astepta ca Shou sa reactioneze in acest fel, sau sa fie deranjat de vizita lui. Asta simtea Aki. Pe de alta parte, Miyaki astepta sa vada reactia profului dar si raspunsul acestuia. Astepta sa vada reactia prietenului sau, de care era mandru ca pusese o astfel de intrebare.Minutele se scurgeau fara ca nimeni sa spuna ceva. Era o liniste deplina in camera. Akira si-a amintit ca in afara de alt scop al venire lui acolo, mai era ceva. Shou isi uitase haina la el in masina. Era scuza perfecte de care se putea folosi pentru a-si ascunde intentiile.
-Ieri, in clasa, ti-ai uitat haina. Am venit sa ti-o aduc. Sper ca nu tee deranjeaza.
Uimirea si dezgustul se putea citi pe fetele celor prezenti. Shou era uimit, uitase de haina, dar adevarul e ca nu si-o uitase in clasa ci in masina lui Aki. Stia ca acesta spusese o minciuna numai pentru al salva si ii era recunoscator. In sape chipul lui Miyaki se citea dezgustul. Era scarbit de reactia profesorului. Din prima clipa de cand il vazuse in apartamentul prietenului sau simtise ca ceva nu e in regula. Isi gasise un adversarar cu care trebuia sa lupte pentru dragostea lui Shou.Dar nu avea sa renunte.
-Hmm, sa stiti ca haina puteati sa o tineti la dumneavoastra si s -a o dati luni la scoala.Care e motivul tau adevarat?-vocea lui Misaky era destul de ridicata, astfel reusind sa-l faca si pe Shou sa se sperie, acesta fiind pierdut in ganduri.Nu-si recunostea prietenul , era ceva schimbat la el, ceva ce nu era bine.
-Miyaki, ce s-a intamplat?De ce tip?
Nimeni din incapere nu putea sa-si de-a seama ce se intampla sau de ca atmosfera este foarte stresanta.Shou era pierdut de tot, ii era frica de ceea ce s-ar putea intampla, Aki era ingandurat, se gandea cum sa scape de situatie si il tinea in brate pe Shou iar Miyaki era nervos , ii venea sa-l smulga pe Shou din bratele profesorului.
Capitolul 1
Incercase de atatea ori sa ingroape trecutul dar niciodata nu reusise, deoarece intotdeauna existau motive. Mereu ceva trebuia sa-I aminteasca de ceea ce se intamplase, mai ales bunicul lui. Nu era vina lui. Era doar un copil atunci cand totul se intamplase, dar bunicul lui il va considera mereu vinovat de ceea ce facuse tatal sau. De aceea devenise mai rebel, incercand sa-si creeze propia lume.Inotul pentru el era o relaxare dupa ore de munca la firma. Practica acest sport din placere.
***
Era o zi normala de toamna. Majoritatea elevilor se indreptau spre liceu, incercand sa se distreze cat de mult puteau inainte de a intra in curtea liceelor. La fel facea si un baiat, care se indrepta deasemenea spre liceu, spre liceul “Fusumaky”, un liceu de baieti. Era destul de ametit, avea atatea ganduri care ii dadeau batai de cap. Dorea sa intre in clubul de innot, doar de dragul lui. Chiar daca trecuse 10 ani de cand l-a vazut prima data, tot isi amintea de el. Avea 10 ani cand il intalnise prima data. El il salvase de la inec.Aflase ca practica innotul de multi ani si banuia ca este foarte bun. Pe atunci aceea persoana avea 17 ani. El a fost primul care l-a invatat sa innoate. Acum cand era in anul 3 de studio I se oferise sansa sa intre in echipa de inot a liceului.
Continuand sa mearga pe drumul obisnuit spre liceu, a simtit cum cineva se urcase in spatele lui. Era Miyaki, singurul lui prieten pe care il avea. Se cunosteau inca din copilarie, atunci cand parinti lui murise. El nu avea prea multi prieteni, de aceea Miyaki era unul deosebit.Insa era uneori destul de posesiv. Nu-l lasa prea mult timp singur si il suna chiar si-n timpul nopti. Chiar putea deveni obositor sa ai un Miyaki pe cap toata ziua.
-De ce nu mai asteptat de dimineata? A trebuit sa alerg dupa tine tot drumul.-avea o voce alintata de copil mic care era suparat ca nu I se daduse acadeaua dorita. Mereu facea acea fata doar pentru al face sa-si ceara iertare. Era foarte suparacios si stia sa profite de situatie pentru a obtine ce dorea si cand dorea.
- Kein, esti copilaros. Scuza-ma ca nu te-am asteptat dar ma grabesc. Azi dau proba pentru a intra in clubul de inot.
-Deci te-ai hotarat in sfarziu sa intri intr-un club? Asta e bine,dar de ce ai ales tocmai innotul? Ai vrun motiv anume?
Miyaki nu-mi cunoaste trecutul. Nu stie despre el, despre cel ce mi-a schimbat viata. A fost ca un professor pentru mine. Pe el nu-l voi uita niciodata. Reprezinta o persoana speciala pentru mine, el m-a facut sa i-au aceasta decizie.
Nu credea ca-I bine ca Miyaki sa afle despre el. Dorea sa pastreze acele amintiri doar pentru el. Era ceva sacru, special. Simtea ca profaneaza amintirea acelor zile. Spera ca intr-o zi sa-l poata reveda, dar oare el il va recunoaste?
-Shou, trezirea! Intarziem la ore. Grabeste-te!
Ziua decurse fara prea multa oboseala, mai ales ca era vineri si era o zi destul de libera. Shou statea si privea pe geam pierdut in ganduri. Avea un presentiment straniu. Simtea ca urma sa se intample ceva, sa revada pe cineva. Spera ca acest sentiment sa treaca repede. Auzea vorbele profesorului dar nu era atent de loc. Din tot discursul lui intelesese un singur lucru: urmau sa aiba un nou professor de desen.
Scartaitul usi ii atrase atentia. Toti baieti din clasa erau socati de frumusetea barbatului care tocmai intrase in clasa. Ii multumeau lui Dumnezeu ca sunt la o scola de baieti si nu sunt fete in clasa, astfel ar fi iesit o nebunie totala. Shou si-a indreptat lenes privirea spre aceea persoana, dar in momentul in care a vazut cine e a ramas socat. Presentimentul acela ciudat se adeverise.
-Copii, el este Akira Tsumoki . Noul vostru professor de desen si dirigintele vostru. Stiu ca-I deja jumatea anului scolar dar stiti situatia. Acum va las cu el.
Venirea lui aici putea fi o multumire de la Dumnezeu. Au trecut 7 ani de cand nu-l mai vazuse. Era ciudat ca tocmai el devenise professor. Era mana destinului. Baiatu care ura scola , familia era profesor.Insa nu mai contau motivele ci faptul ca el era aici.Dar oare isi amintea de el. Crescuse si poate pentru el nu era important ceea ce fusese demult.Disparuse chiar in momentul cand avea nevoie de spijin.Spera ca totul sa fie bine de acum inainte.
Chiar daca ani trecusera atatia ani, el nu se schimbase chiar atat de mult. Ochii sai albastri precum laguna unei mari erau dusi departe, parca incercand sa-si aduca aminte un anumit moment din viata lui, asta facandu-l pa Shou sa creda ca se gandeste la el. Buzele lui rosi si moi parca te invitau sa le gusti, iar parul lui era negru precum noptile cele mai intunecate de iarna.
-Dupa cum ati aflat deja eu sunt noul professor de desen si dirigintele vostru.Sper ca ne vom intelege bine, foarte bine.
Dupa ce a terminat micul lui discurs de bun venit, s-a indreptat spre catedra si s-a asezat. Imediat ce si-a ridicat ochii m-a fixat cu privirea.Se uita la mine atat de intens incat parca imi citea in suflet.Il facea sa se simta agitate, dar era si fericit pe de-o parte. Simteam ca-si aminteste de mine.
-Aveti sa-mi puneti intrebari sau pot incepe ora?-glasul lui era gros dar destul de bland. Se intreba de ce el a devenit professor sau cum a ajuns sa fie la aceasi scola ca si el.Era ceva ce-l facea sa fie nelinistit dar nu bagsa in seama acel sentiment. Prefera sa il ignore. Multumea tuturor sfintilor ca in sfarsit a reusit sa-l reintalneasca dupa atatia ani. Era un vis? Daca da, nu dorea sa se mai trezeasca niciodata.
********
Pentru ziua aceea scola se termina. Shou era ultimul care ramase in clasa, deoarece azi era ziua in care trebuia sa faca curat in clasa.Nu observa cum cineva il privea din usa. Era chiar Akira.
-Azi e ziua in care trebuie sa faci curatenie? Dar de ce esti doar tu aici?
Shou era surprins, credea ca toata lumea era plecata din scola la fel si dirigintele lui. Si in plus de ce venise aici ?
-Miyaki a avut ceva de rezolvat si a trebuit sa plece. A spus ca ramane el in alta zi.
-Te intelegi bine cu baiatul ala, Miyaki? Am vazut ca sunteti mereu impreuna.
“De ce il intereseaza daca ma inteleg bine cu Miyaki? Oare chiar nu-si aminteste de mine?Chiar atat de insemnificat am fost pentru el?”
-Da, ma inteleg bine cu el.Suntem prieteni de mult, iar el mereu m-a ajutat.
-Care e numele tau?
“Ce? Numele meu? Mi s-au spulberat toate sansele de a-si aduce aminte de mine.Poate trecutul pentru el nu inseamna nimic.”
-Sasura Shou.
-Sasu.Chiar nu te-ai schimbat de cand erai mic. Chiar daca au trecut multi ani ai ramas acelasi. Din prima clipa in care am intrat in clasa te-am zarit.Imi pare bine sa te revad.
Akira la luat in brate si la sarutat pe frunte. Shou credea ca are parte de cele mai frumoase vise. Era in al noulea cer. Nu dorea ca aceste momente sa se termine.
-S-a inserat destul de mult.Cel mai bine ar fi sa te duc acasa ca sa fiu sigur ca nu patesti ceva.Ia-ti geaca si sa merge.
A urcat in masina lui Kira si intr-un sfert de ora a ajuns acasa. Apartamentul lui Shou era situate intr-o zona selecta a orasului Tokia. Mostenise apartamentul de la parinti lui, astfel cum mostenise si firma dar care era condusa momentan de unchiul sau.
Shou dorea sa-l invite inauntru dar nu stia cum sa o faca. Pana la urma si-a adunat tot curajul si l-a intrebat.
-Multumesc ca m-ai adus acasa.Vrei sa urici pana sus? Poate vrei sa bei ceva, sa mai vorbim si noi? -se facuse rosu din cap pana in picioare cand rostise acele cuvinte. Nu credea ca el va fi in stare vreodata sa faca asa ceva.
Aki i-a zimbit scur si ia spus ca poate alta data . Cu speranta ca alta data va avea ocazia de al invita la el ,intra in bloc.
*********
Era atat de bine sa stea dimineata in pat. Era cea mai mare placere a lui, mai ales ca azi era sambata. Ce bine era sa leneveasca. Se gandea la intanlirea care o avusese cu Aki. Credea ca inca viseaza acel moment. Nu dorea ca nimeni sa-I strice acele momente de placere, dar niciodata ce iti doresti nu se intampla. Bataile puternice din usa il enervau. A crezut ca daca nu o sa raspunda o sa renunta, dar vazand ca acea persoana este foarte insistenta si-a dat seama cine poate sa-l deranjeze la acea ora. Uitand de felul cum era imbracat, sau mai bine zis aproape imbracat, s-a indreptat spre usa. Imediat ce a deschis-o s-a trezit cu un Miyaki in brate si trantit pe jos. Usa era deschisa si oricine ar fi trecut si-ar fi facut o parere nu prea frumoasa despre ceea ce se intampla acolo. Mai ales ca Shou era imbracat doar cu o pereche de boxeri rosi . Si dezastrul sau teama lui Shou s-a produs: chiar atunci la usa a venit Akira. Baiatul se facuse rosu la fata si incerca sa-si indeparteze prietenul de pe el, dar fara reusita. Acesta nu dorea sa se deplasese nici un centimetru, sau macar sa simta ca nu sunt singuri in camara. Kira putea sa creda despre el ceva ce nu e adevarat si el nu dorea asta.Vazand ca nu are nici nici o scapare a inceput sa se zbata. Akira s-a indreptat spre cei doi si l-a ridicat pe Misaki in sus. Pricepuse ca imaginea ce I se prezenta nu era ceea ce parea.
-Scuzati-ma ca intru neinvitat, dar am vazut ca Shou nu mai putea sa respire de cat de tare il strangeai in brate.Banuiesc ca ti-a fost dor de el dupa felul cum il imbratisai. Spuse Akira zambind bland .
Dupa ce a terminat ce avea de spus a intors privirea spre Shou si tocmai atunci a observat felul in care era imbracat acesta.Se uita la el uimit, desi parea sa aiba un trup mic si firav, baiatul chiar arata sensational . Miyaki a observat cum Aki il dezbraca din priviri pe prietenu lui, doar boxeri ca alceva nu mai avea de dezbracat, s-a facut rosu de furie. Nimeni nu avea drept sa-l priveasca asa, nimeni in afara de el. Shou pentru el era propietate private. Inca nu-si pusese stampila pe el dar avea de gand sa o faca cat de curand.
Shou era in camera lui incercand sa gaseasca ceva de imbracat cat se poate de urgent.Stia ca e destul de periculos sa-l lase pe cei doi singuri in camera, spera doar sa nu iasa scandal. Observa faptul ca Miyaki se enervase si stia ca acesta era destul de periculos in astfel de situati. In plus nu stia de ce Akira era acolo. Faptul cel deranja cel mai mult era ca Miyaki ar putea incepe sa puna intrebari si s-ar putea sa afle adevarul ce el l-a ascuns. Ar fi un dezastru colossal.
In sufragerie, locul unde Shou ii lasase pe cei doi “pretendenti” ai lui atmosfera era destul de incinsa.Miyaki observase felul in care profesorul se iutase la baiatul lui. Trebuia sa-I stabileasca niste reguli clare, ca sa-l poata tine la distanta de comoara lui. Tensiunea crestea din moment in moment, dar nici unul dintre ei nu scotea nici un cuvant. Privirile lor duceau o lupta apriga, trimitandu-si fulgere ucigase. Nici unul nu dorea sa cedeze in fata celuilalt. Trofeul intreceri lor era micutul Shou care hobar nu avea de toate astea. Miyaki nu a mai suportat tensiunea care era intre ei si a decis sa inceapa sa vorbeasca.
-Ma scuzati , domnule professor, dar as dori sa va pun o intrebare. – imediat de acesta a incuvintat din cap capot continua, tanarul a inceput sa vorbeasca.De ce ati venit la Shou acasa. Din cate stiu profesori sau dirigiti nu fac vizite la domiciuliu.Sau mai nou la dumneavoastra se practica aceste lucru ?
Akira se uita mirat la baiat. Simtise ca acesta este deranjat de prezenta lui, dar nici chiar asa de rau. Incerca sa-l studieze, sa faka ce doreste, care sunt itentiile lui. Nu dorea sa-I faca jocul. In plus, pentru cei din scola el era un professor, deci nu putea sa se codoare la nivelul unui elev de gimnaziu. Avea si el ambitiile lui. Trebuia sa recunoasca ca este destul de orgolios cand vrea, dar in momentul in care doreste ceva cu tot trupul obtine acel lucru.
-Nu credeam ca prezenta mea te deranjeaza, Miyaki?Scuze ca te-am interupt din imbratisarea care i-o acordai lui Sasu. Altcineva ar fi inteles alte lucruri, dar eu nu ma gandesc chiar atat de departe.-termina fraza cu un zambet atat de innocent care putea fraieri pe oricine, dar pe Miyaki nu.
Din comportamentul celor doi era de inteles ca va urma un joc destul de periculos.Miyaki era destul de deranjat de modul in care il alintase Akira pe Shou.Nimeni, dar nimeni, nu avea dreptul de a se atinge de frumusetea lui. Dorea sa-I explice profesorului cateva lucruri, dar elanul sau a fost retezat de venirea lui Shou in camera.
Cei doi, adica Akira si Miyaki erau suurprinsi de aparitia tanarului.Imbracamintea care si-o alesese I se mula perfect pe trup facandu-l pe Miyaki sa saliveze iar pe professor sa ramana socat si cu ochi atintiti asupra trupului tanarului.Era atat de frumos.
-Ma scuzati, dar la ce va uitati.Shou observase privirile doritoare a celor doi si se inrosise tot. Nu-I venea sa creda ce reacti au cei doi.Se simtea rusinat, mai ales dupa faza de dimineata. Dar de ce venise profesorul la el?Trebuia sa-l intrebe.
- Mmm….ma scuzatui domnule professor-trebuia sa foloseasca acest cuvant in fata lui Miyaki, astfel acesta ar fi devenit suspicios, dar de ce sunteti aici?Si de unde ati aflat adresa mea.
Fusese luat prin surprindere, lucru la care nu se astepta. Intrebarea lui Shou cazuse ca un fulger asupra profului.Nu se astepta ca Shou sa reactioneze in acest fel, sau sa fie deranjat de vizita lui. Asta simtea Aki. Pe de alta parte, Miyaki astepta sa vada reactia profului dar si raspunsul acestuia. Astepta sa vada reactia prietenului sau, de care era mandru ca pusese o astfel de intrebare.Minutele se scurgeau fara ca nimeni sa spuna ceva. Era o liniste deplina in camera. Akira si-a amintit ca in afara de alt scop al venire lui acolo, mai era ceva. Shou isi uitase haina la el in masina. Era scuza perfecte de care se putea folosi pentru a-si ascunde intentiile.
-Ieri, in clasa, ti-ai uitat haina. Am venit sa ti-o aduc. Sper ca nu tee deranjeaza.
Uimirea si dezgustul se putea citi pe fetele celor prezenti. Shou era uimit, uitase de haina, dar adevarul e ca nu si-o uitase in clasa ci in masina lui Aki. Stia ca acesta spusese o minciuna numai pentru al salva si ii era recunoscator. In sape chipul lui Miyaki se citea dezgustul. Era scarbit de reactia profesorului. Din prima clipa de cand il vazuse in apartamentul prietenului sau simtise ca ceva nu e in regula. Isi gasise un adversarar cu care trebuia sa lupte pentru dragostea lui Shou.Dar nu avea sa renunte.
-Hmm, sa stiti ca haina puteati sa o tineti la dumneavoastra si s -a o dati luni la scoala.Care e motivul tau adevarat?-vocea lui Misaky era destul de ridicata, astfel reusind sa-l faca si pe Shou sa se sperie, acesta fiind pierdut in ganduri.Nu-si recunostea prietenul , era ceva schimbat la el, ceva ce nu era bine.
-Miyaki, ce s-a intamplat?De ce tip?
Nimeni din incapere nu putea sa-si de-a seama ce se intampla sau de ca atmosfera este foarte stresanta.Shou era pierdut de tot, ii era frica de ceea ce s-ar putea intampla, Aki era ingandurat, se gandea cum sa scape de situatie si il tinea in brate pe Shou iar Miyaki era nervos , ii venea sa-l smulga pe Shou din bratele profesorului.