Altaica
11-06-08, 18:47
Luminile rosii si galbene îi făcură ochii să sufere sub schimbările atat de bruşte produse în exterior, dar care se simţeau şi în spatele pleoapelor, provocându-i trezirea. Dhollah mormăi iritat şi îşi plimbă mâna în aer, incercând să simtă obiectul căutat. Şi, întradevăr, pe noptieră, lângă pat, atinse hatesul* ce lumina de zor încercând aproape fără succes să îsi determine stăpânul să se trezească. Găsind bara de închidere, ochii săi putură să se deschidă, încetul cu încetul, acceptând treptat luminozitatea lui Eve. Îşi dori să fi tras perdeaua peste geamul ferestrei înainte să adoarmă.
Cu un efort supralyenesc, reuşi să se desprindă de moliciunea ademenitoare a patului său si începu să se îmbrace, luând din dulap primele haine de care dădu, în acest caz o cămaşa albă, lungă, aproape transparentă şi prinsă cu o curea lată, de culoare vişinie, nişte pantaloni negri, nu foarte largi şi croiţi dintrun material extrem de fin, şi cizmele din material textil, cu talpa moale şi elastică şi mulate pe picior îi încheiau garderoba pe acea zi. Aşezându-se pe canapea, ramase nemişcat cateva minute, dupa care, ceva mai binedispus, se duse în baie. Apa rece pe faţă era cel mai bun remediu penru a începe plin de energie o nouă zi în paradisul Endelusion.
Ieşind afară din casă, inspiră adânc şi simţi o plăcere imensă învăluindu-l. În faţa sa, lyenii mergeau pe străzile capitalei imperiului de obicei în grupuri, majoritatea fiind tineri şi dornici de a se distra chiar şi la acea oră atât de matinală, cu zâmbetul pe buze şi în haine multicolore.
Asta iubea el la Sita-Din: totul radia de viaţă şi prosperitate!
O tânără cu un diggor* cu blana aurie ghemuit la pieptul ei îi zâmbi amuzată când trecu prin faţa lui, făcând un gest elegant cu mana spre părul ei, şaten bogat ondulat, după care arătă spre el. Dhollah nu işi dădu imediat seama ce vruse să spună, după care izbucni în râs. Uitase să işi aranjeze părul şi ieşise în public arătând probabil extrem de ridicol cu şuviţele negre, nu foarte scurte dispuse în toate direcţiile. Nu deranja însă pe nimeni. Se putea întâmpla oricui.
Tânăra lyană îi aruncă un ultim zâmbet, după care plecă mai departe. Dhollah privi cum se depărta în timp ce gândul îi zbură la prietenii săi.
În acea dupamiază aveau să se întâlnească să petreacă Împreună.
Pana atunci insa avea destul timp sa fie singur. Si, indiferent cat ii placea sa fie inconjurat de prieteni, siguranta oferita de cateva clipe de liniste sufleteasca nu putea fi ignorata, o adevarata rezerva de energie.
Trecandu-si o mana prin par automat sa isi aranjeze suvitele, isi ridica ochii catre cel mai inalt punct pe care il puteai vedea in Sita-Din, punctul de reper principal al capitalei, simbol al puterii imperiului. Sodot.
Sodotul*. Uriasul arhitectural, cladirea impunatoare din inima capitalei in care se aduna toata intelepciunea, traditia si cultura unui imperiu stravechi si prosper din toate punctele de vedere, si asta multumita Sodotului. Tot ce lyenii creau, intelegeau sau spuneau se consemna acolo, toate legile aici se scriau, se dezbateau si se aplicau, si in acelasi timp noua generatie primea cunoastere de la batrani. Scoala cu profesori si elevi, templu al intelepciunii si spiritualitatii cu preoti si preotese, centru de conducere cu familie regala si conducatori de diferite ranguri si cu diferite titluri, tribunal cu judecatori, reclamanti si inculpati, toate in acest cuvant atat de scurt, dar care provoca in sufletul oricarui lyan, inca de cand incepe sa invete notiunile de bine si rau.
Cu cat se apropia mai mult de Sodot, cu atat Dhollah se simtea mai coplesit, dar si mai implinit. Zidurile in forma de [_/-\_] , din arumraf*, stralucind a puritate si a tot isi impuneau autoritatea ieri, acum si maine, si asa au facut, fac si vor face intoseauna. Daca vreodata vreo piatra de arumraf vor fi fost profanate atingand praful solului, atunci si imperiul va fi fost ajuns praf si pulbere. Dar asta nu era tot. Fiecare lyan avea o dragoste filiala pentru Sodot, deoarece in Sodot ei, de mici copii, isi descopereau pasiunile si, odata cu acestea, isi formau o idee referitor la ce vor face in viata. Asa cum el, Dhollah, descoperise fermecatoarea stiinta a biologiei, apoi fascinatia ADN-ului si legatura originara a materiei organice in cea anorganica.
Cuvinte noi: diggorul este un animal de companie de dimensiuni mici, asemănător câinilor de pe Terra; hatesul este un aparat cu rol de ceas deşteptător. Arumraful este un mineral asemanator marmurei, de culoare alba, cu o rezistenta deosebita. Este considerat sacru de lyeni. Sodotul este centrul cultural, stiintific, judecatoresc si administrativ al Endelusionului.
Cu un efort supralyenesc, reuşi să se desprindă de moliciunea ademenitoare a patului său si începu să se îmbrace, luând din dulap primele haine de care dădu, în acest caz o cămaşa albă, lungă, aproape transparentă şi prinsă cu o curea lată, de culoare vişinie, nişte pantaloni negri, nu foarte largi şi croiţi dintrun material extrem de fin, şi cizmele din material textil, cu talpa moale şi elastică şi mulate pe picior îi încheiau garderoba pe acea zi. Aşezându-se pe canapea, ramase nemişcat cateva minute, dupa care, ceva mai binedispus, se duse în baie. Apa rece pe faţă era cel mai bun remediu penru a începe plin de energie o nouă zi în paradisul Endelusion.
Ieşind afară din casă, inspiră adânc şi simţi o plăcere imensă învăluindu-l. În faţa sa, lyenii mergeau pe străzile capitalei imperiului de obicei în grupuri, majoritatea fiind tineri şi dornici de a se distra chiar şi la acea oră atât de matinală, cu zâmbetul pe buze şi în haine multicolore.
Asta iubea el la Sita-Din: totul radia de viaţă şi prosperitate!
O tânără cu un diggor* cu blana aurie ghemuit la pieptul ei îi zâmbi amuzată când trecu prin faţa lui, făcând un gest elegant cu mana spre părul ei, şaten bogat ondulat, după care arătă spre el. Dhollah nu işi dădu imediat seama ce vruse să spună, după care izbucni în râs. Uitase să işi aranjeze părul şi ieşise în public arătând probabil extrem de ridicol cu şuviţele negre, nu foarte scurte dispuse în toate direcţiile. Nu deranja însă pe nimeni. Se putea întâmpla oricui.
Tânăra lyană îi aruncă un ultim zâmbet, după care plecă mai departe. Dhollah privi cum se depărta în timp ce gândul îi zbură la prietenii săi.
În acea dupamiază aveau să se întâlnească să petreacă Împreună.
Pana atunci insa avea destul timp sa fie singur. Si, indiferent cat ii placea sa fie inconjurat de prieteni, siguranta oferita de cateva clipe de liniste sufleteasca nu putea fi ignorata, o adevarata rezerva de energie.
Trecandu-si o mana prin par automat sa isi aranjeze suvitele, isi ridica ochii catre cel mai inalt punct pe care il puteai vedea in Sita-Din, punctul de reper principal al capitalei, simbol al puterii imperiului. Sodot.
Sodotul*. Uriasul arhitectural, cladirea impunatoare din inima capitalei in care se aduna toata intelepciunea, traditia si cultura unui imperiu stravechi si prosper din toate punctele de vedere, si asta multumita Sodotului. Tot ce lyenii creau, intelegeau sau spuneau se consemna acolo, toate legile aici se scriau, se dezbateau si se aplicau, si in acelasi timp noua generatie primea cunoastere de la batrani. Scoala cu profesori si elevi, templu al intelepciunii si spiritualitatii cu preoti si preotese, centru de conducere cu familie regala si conducatori de diferite ranguri si cu diferite titluri, tribunal cu judecatori, reclamanti si inculpati, toate in acest cuvant atat de scurt, dar care provoca in sufletul oricarui lyan, inca de cand incepe sa invete notiunile de bine si rau.
Cu cat se apropia mai mult de Sodot, cu atat Dhollah se simtea mai coplesit, dar si mai implinit. Zidurile in forma de [_/-\_] , din arumraf*, stralucind a puritate si a tot isi impuneau autoritatea ieri, acum si maine, si asa au facut, fac si vor face intoseauna. Daca vreodata vreo piatra de arumraf vor fi fost profanate atingand praful solului, atunci si imperiul va fi fost ajuns praf si pulbere. Dar asta nu era tot. Fiecare lyan avea o dragoste filiala pentru Sodot, deoarece in Sodot ei, de mici copii, isi descopereau pasiunile si, odata cu acestea, isi formau o idee referitor la ce vor face in viata. Asa cum el, Dhollah, descoperise fermecatoarea stiinta a biologiei, apoi fascinatia ADN-ului si legatura originara a materiei organice in cea anorganica.
Cuvinte noi: diggorul este un animal de companie de dimensiuni mici, asemănător câinilor de pe Terra; hatesul este un aparat cu rol de ceas deşteptător. Arumraful este un mineral asemanator marmurei, de culoare alba, cu o rezistenta deosebita. Este considerat sacru de lyeni. Sodotul este centrul cultural, stiintific, judecatoresc si administrativ al Endelusionului.