NecroAngel
09-06-08, 23:46
Capitolul 1: Pacatele trecutului
-...Cum am ajuns in situatia asta?...O biserica, cadavre si eu un asa zis psihopat.
Nu stiu de ce sunt diferit. Nu stiu de ce am ales aceasta cale in viata. Calea sangelui, calea distrugerii, oare am avut de ales? Oare avem oportunitatea de a alege la nastere? Destin...Oare exista? Pacatele...Pacatele tatalui...El e devina nu eu, el i-a omorat nu eu...Eu platesc pentru pacatele lui...Eu am fost un baiat bun...
As putea spune ca radacinile acestei situatii, radacinile mele, sunt plantate undeva inainte de a ma naste. Raul s-a nascut inaintea mea. Eu doar l-am conturat. S-a intamplat inainte de a ma naste, atunci cand mama l-a cunoscut pe el, pe cel care avea sa ma marcheze...TATA. Mama era tanara, de abia ce terminase liceul. Avea cam optsprezece ani. Era cea mai frumoasa fata din promotia acelui an. Avea un par lung care se intindea pana la coapse. Fiecare fir de par era drept, bine ingrijit. Avea o culoare castanie inchisa. Toate colegele ei o invidiau pentru acest par care nu se incurca, nu se ingrasa, era frumos si sclipitor. Era inaltuta, avea peste un metru saptezeci. Isi mentinea silueta foarte supla. Multa lume ar fi zis ca toata ziua nu facea decat sa aibe grija de corpul ei. Nu e adevarat, corpul ei a fost un dar divin. Dar punctele care cucereau pe oricine erau ochii ei.
Avea niste ochi blanzi, calmi, linistitori. Erau verzi, un verde deschis in care te puteai pierde.
In acea vacanta de vara l-a cunoscut pe el. Era fiul unui om de afaceri binecunoscut in imobiliare... Banii sunt pacatul cel mai mare. Pacatul ce pacaleste omul... Mama a fost pur si simplu vrajita de sarmul lui. Era un tip elegant, putin mai inalt decat ea, mereu imbract la costum. O ducea la plimbare cu barca lui personala, o purta prin locuri unde mama doar putea visa sa ajunga. Ea provenea dintr-o familie modesta. Toate aceste amabilitati erau doar o fata a banului. Mama s-a indragostit nebuneste de el si in scurt timp s-au casatorit. Eu m-am nascut la trei luni dupa aceasta. Bunicul a murit la cativa ani dupa nasterea mea. El a mostenit toata averea deoarece era unicul sau fiu. Dar el nu muncise o zi in viata lui. Nu stia cum se fac banii si cu atat mai putin sa aiba grija de ei. Averea, pacatul, falsa putere sunt un miraj al raului. NU stia cum sa-si administreze avutia, afacera tatalui sau. In scurt timp a pierdut totul in fata partenerilor firmei sale. Banii ii cheltuia fara sa se uite. Pierdea multi bani la jocuri de noroc. Intr-un final am fost nevoiti sa ne mutam din vila luxurioasa intr-un bloac la marginea orasului. Era un aparatment murdar. Peretii erau plini de igrasie si ocazional gauriti. Veceul era mai rau decat unul de la un restaurant de doi lei. In bucatarie, probabil doar gandacii mai aveau curajul sa manance .Tata parca urmarea un tipar al nesabuitilor. S-a apucat sa bea. Iar bautura i-a baut lui mintile. Tot ce se intampla rau era vina noastra, a mea si a lu mama. La inceput doar tipa, dupa aceea a inceput sa o bata pe mama. Cand aceasta nu mai putea incasa trecea la mine. Nu o invinuiesc, dar putea sa ma ia cu ea cand a fugit de acasa. Dupa asta, a inceput sa ma invinuiasca pe mine de plecarea ei. Totul pana intr-o zi cand la usa a venit un politist. Acesta avea sa-l anunte pe tata ca sotia lui a fost gasita moarta, spanzurata intr-un apartament. Se sinucisese, nu stiu de ce, poate din cauza mea. Dupa ce acesta a plecat, tata se uita la mine ciudat. Ochii lui parca erau demonici. Eram sigur ca de data asta nu voi supravetui bataii. Am incercat sa fug. M-am ascuns in bucatarie dar tot m-a gasit. Si-a scos cureaua si mi-a zis ca o sa sfarsesc ca si mama. A inceput sa ma loveasca. Atunci parca ceva a cedat in mine. Am luat un cutit si am dat. Il nimerisem. Cutitul meu acum atarna infipt in gatul lui. Eram socat,ma uitam la el si nu realizam ce am facut. Il ucisesem. Dar nu simteam remuscari. Mainile mele ce erau pline de vanatai acum erau acoperite in sange. Ciudat, nu imi era frica. Nu ma speriasem de sange. Multa lume s-ar fi speriat, ar fi fost in stare de soc. Eu nu, eu ma uitam la cel care se intitula tatal meu si zambeam. Scapasem de tortura lui, de corectiile zilnice pe care mi le aplica. M-am dus langa el si l-am inpins cu piciorul sa vad daca misca. Era mort. Dar ceva ma indemna sa iau cutitul. M-am aplecat, am smuls cutitul din gatul lui. Apoi i-am injunghiat mainile cu care ma lovea tot timpul. Era placut, ma simteam bine facand asta. Simteam placere in uciderea unei persoane. De ce?
M-am dus in fata oglinzii si m-am privit. Eram eu, dar totusi cine eram? Vedeam o persoana cu parul ciufulit, era o culoare satena. Doi ochi caprui ma studiau din cap pana-n picioare. Persoana din oglinda era urata. Era vanata, avea ochii umflati si era cam slab. Nu-mi placea ce vedeam. Am luat cutitul si mi-am facut o taietura dealungul pieptului si apoi am spart oglinda. Ghinion, asa se zice.
Am iesit pe scara, din intamplare am fost vazut de un vecin. Vazandu-ma plin de sange a sunat repede la salvare. In scurt timp au venit si au adus si politia. Amuzant, dupa ce au condus o ancheta au decis ca ce se intamplase a fost o razbunare tip mafiot. Au zis ca din cauza ca tata datora multi bani, camatarii l-au ucis si cica a fost o minune ca eu am supravetuit. Ce stupid, ce stupizi sunt politistii. N-au putut considera ca un baietel de 10 ani ar putea face asa ceva.
Am ajuns la un orfelinat. De acolo am fost adoptat de un bun prieten al bunicului. Era avocat. Mi-a spus ca bunicul mi-a lasat o parte din avere mie, si ca pot avea acei bani cand voi implini 18 ani. Mi se parea o ironie a sortii. O crima care se plateste.
Mi-am ucis tatal si aveam sa devin bogat pentru asta.
M-a dat la scoala. Nu placeam pe nimeni. Stateam singur in banca si nu vorbeam cu nimeni. Ceilalti copii au inceput sa creada ca sunt un ciudat. Oare chiar eram? Cine stie fiecare are ceva straniu in el. Mi se parea stupid, scoala, colegii, nu erau pe masura mea. Nu aveam cu cine vorbi. Erau toti niste prosti care nici macar nu meritau sa vorbesc cu ei. Desi nu asta era intentia mea, eram un elev cu zece pe linie. Era plictisitor, pana cand intr-o zi cand am aflat ca vom avea o noua colega.
Aceasta noua schimbarea avea sa ma faca sa-mi incep viata cu adevarat, o viata plina de adrenalina. Sau cel putin imi place sa folosesc aceasta scuza pentru actiunile mele...
-...Cum am ajuns in situatia asta?...O biserica, cadavre si eu un asa zis psihopat.
Nu stiu de ce sunt diferit. Nu stiu de ce am ales aceasta cale in viata. Calea sangelui, calea distrugerii, oare am avut de ales? Oare avem oportunitatea de a alege la nastere? Destin...Oare exista? Pacatele...Pacatele tatalui...El e devina nu eu, el i-a omorat nu eu...Eu platesc pentru pacatele lui...Eu am fost un baiat bun...
As putea spune ca radacinile acestei situatii, radacinile mele, sunt plantate undeva inainte de a ma naste. Raul s-a nascut inaintea mea. Eu doar l-am conturat. S-a intamplat inainte de a ma naste, atunci cand mama l-a cunoscut pe el, pe cel care avea sa ma marcheze...TATA. Mama era tanara, de abia ce terminase liceul. Avea cam optsprezece ani. Era cea mai frumoasa fata din promotia acelui an. Avea un par lung care se intindea pana la coapse. Fiecare fir de par era drept, bine ingrijit. Avea o culoare castanie inchisa. Toate colegele ei o invidiau pentru acest par care nu se incurca, nu se ingrasa, era frumos si sclipitor. Era inaltuta, avea peste un metru saptezeci. Isi mentinea silueta foarte supla. Multa lume ar fi zis ca toata ziua nu facea decat sa aibe grija de corpul ei. Nu e adevarat, corpul ei a fost un dar divin. Dar punctele care cucereau pe oricine erau ochii ei.
Avea niste ochi blanzi, calmi, linistitori. Erau verzi, un verde deschis in care te puteai pierde.
In acea vacanta de vara l-a cunoscut pe el. Era fiul unui om de afaceri binecunoscut in imobiliare... Banii sunt pacatul cel mai mare. Pacatul ce pacaleste omul... Mama a fost pur si simplu vrajita de sarmul lui. Era un tip elegant, putin mai inalt decat ea, mereu imbract la costum. O ducea la plimbare cu barca lui personala, o purta prin locuri unde mama doar putea visa sa ajunga. Ea provenea dintr-o familie modesta. Toate aceste amabilitati erau doar o fata a banului. Mama s-a indragostit nebuneste de el si in scurt timp s-au casatorit. Eu m-am nascut la trei luni dupa aceasta. Bunicul a murit la cativa ani dupa nasterea mea. El a mostenit toata averea deoarece era unicul sau fiu. Dar el nu muncise o zi in viata lui. Nu stia cum se fac banii si cu atat mai putin sa aiba grija de ei. Averea, pacatul, falsa putere sunt un miraj al raului. NU stia cum sa-si administreze avutia, afacera tatalui sau. In scurt timp a pierdut totul in fata partenerilor firmei sale. Banii ii cheltuia fara sa se uite. Pierdea multi bani la jocuri de noroc. Intr-un final am fost nevoiti sa ne mutam din vila luxurioasa intr-un bloac la marginea orasului. Era un aparatment murdar. Peretii erau plini de igrasie si ocazional gauriti. Veceul era mai rau decat unul de la un restaurant de doi lei. In bucatarie, probabil doar gandacii mai aveau curajul sa manance .Tata parca urmarea un tipar al nesabuitilor. S-a apucat sa bea. Iar bautura i-a baut lui mintile. Tot ce se intampla rau era vina noastra, a mea si a lu mama. La inceput doar tipa, dupa aceea a inceput sa o bata pe mama. Cand aceasta nu mai putea incasa trecea la mine. Nu o invinuiesc, dar putea sa ma ia cu ea cand a fugit de acasa. Dupa asta, a inceput sa ma invinuiasca pe mine de plecarea ei. Totul pana intr-o zi cand la usa a venit un politist. Acesta avea sa-l anunte pe tata ca sotia lui a fost gasita moarta, spanzurata intr-un apartament. Se sinucisese, nu stiu de ce, poate din cauza mea. Dupa ce acesta a plecat, tata se uita la mine ciudat. Ochii lui parca erau demonici. Eram sigur ca de data asta nu voi supravetui bataii. Am incercat sa fug. M-am ascuns in bucatarie dar tot m-a gasit. Si-a scos cureaua si mi-a zis ca o sa sfarsesc ca si mama. A inceput sa ma loveasca. Atunci parca ceva a cedat in mine. Am luat un cutit si am dat. Il nimerisem. Cutitul meu acum atarna infipt in gatul lui. Eram socat,ma uitam la el si nu realizam ce am facut. Il ucisesem. Dar nu simteam remuscari. Mainile mele ce erau pline de vanatai acum erau acoperite in sange. Ciudat, nu imi era frica. Nu ma speriasem de sange. Multa lume s-ar fi speriat, ar fi fost in stare de soc. Eu nu, eu ma uitam la cel care se intitula tatal meu si zambeam. Scapasem de tortura lui, de corectiile zilnice pe care mi le aplica. M-am dus langa el si l-am inpins cu piciorul sa vad daca misca. Era mort. Dar ceva ma indemna sa iau cutitul. M-am aplecat, am smuls cutitul din gatul lui. Apoi i-am injunghiat mainile cu care ma lovea tot timpul. Era placut, ma simteam bine facand asta. Simteam placere in uciderea unei persoane. De ce?
M-am dus in fata oglinzii si m-am privit. Eram eu, dar totusi cine eram? Vedeam o persoana cu parul ciufulit, era o culoare satena. Doi ochi caprui ma studiau din cap pana-n picioare. Persoana din oglinda era urata. Era vanata, avea ochii umflati si era cam slab. Nu-mi placea ce vedeam. Am luat cutitul si mi-am facut o taietura dealungul pieptului si apoi am spart oglinda. Ghinion, asa se zice.
Am iesit pe scara, din intamplare am fost vazut de un vecin. Vazandu-ma plin de sange a sunat repede la salvare. In scurt timp au venit si au adus si politia. Amuzant, dupa ce au condus o ancheta au decis ca ce se intamplase a fost o razbunare tip mafiot. Au zis ca din cauza ca tata datora multi bani, camatarii l-au ucis si cica a fost o minune ca eu am supravetuit. Ce stupid, ce stupizi sunt politistii. N-au putut considera ca un baietel de 10 ani ar putea face asa ceva.
Am ajuns la un orfelinat. De acolo am fost adoptat de un bun prieten al bunicului. Era avocat. Mi-a spus ca bunicul mi-a lasat o parte din avere mie, si ca pot avea acei bani cand voi implini 18 ani. Mi se parea o ironie a sortii. O crima care se plateste.
Mi-am ucis tatal si aveam sa devin bogat pentru asta.
M-a dat la scoala. Nu placeam pe nimeni. Stateam singur in banca si nu vorbeam cu nimeni. Ceilalti copii au inceput sa creada ca sunt un ciudat. Oare chiar eram? Cine stie fiecare are ceva straniu in el. Mi se parea stupid, scoala, colegii, nu erau pe masura mea. Nu aveam cu cine vorbi. Erau toti niste prosti care nici macar nu meritau sa vorbesc cu ei. Desi nu asta era intentia mea, eram un elev cu zece pe linie. Era plictisitor, pana cand intr-o zi cand am aflat ca vom avea o noua colega.
Aceasta noua schimbarea avea sa ma faca sa-mi incep viata cu adevarat, o viata plina de adrenalina. Sau cel putin imi place sa folosesc aceasta scuza pentru actiunile mele...