afaedare
27-06-09, 06:28
In sfarsit postez si eu ceva proza;)). Povestea va fi foarte diferita de carte, voi mai schimba putin istoria, asa ca nu ma intrebati daca nu se leaga. Titlul, ati ghicit, este inspirat din "Fantoma de la opera" (i love the voice of Emmy Rossum).
O. da. Unele personaje nu imi apartin mie ci scriitoarei Anne Rice. Declar ca nu castig bani din acest fan-fiction si ca nu am nici un altfel de beneficiu.
Prolog
Soarele strălucea puternic, dogorind piaţa mică şi înţesată de oameni. Un corb solitar îşi întinse aripile negre ca tăciunele în aerul irespirabil şi îşi luă leneş zborul de pe streaşina unei case. Râsete entuziasmate de copii răsunau vesele, în timp ce sursele lor se jucau lipsite de griji printre picioarele adulţilor prea ocupaţi să vorbească între ei ca să îi mai bage în seamă. Un vânzător ambulant plin de speranţă se plimba agale vrând să profite de buna dispoziţie generală şi să îşi vândă marfa, fără prea mult noroc.
Singurul care părea rupt de starea de febrilitate ce îi cuprindea pe ceilalţi era un băiat tânăr, nu avea mai mult de unsprezece ani, ce strângea micul crucifix din palmă cu degetele albe şi lungi atât de tare încât încheieturile sale subţiri i se albiseră. Stătea oarecum ascuns în spatele unei bătrâne zbârcite ce avea un rânjet răutăcios pe faţă, care îi făcea şi mai vizibile ridurile de expresie din jurul gurii şi liniile fine ce îi crăpau pielea pătată de ani. Îl ţinea uşor de o mână pe băiatul a cărui faţă schimonosită în spatele cârlionţilor negri şi lungi arăta ca şi cum ar fi gata să izbucnească în plâns. Câţiva oameni aranjau lemnele pregătite dinainte şi păreau la fel de adânciţi în discuţii ca şi gaşca de gură-cască ce se adunase în micul scuar al oraşului. Doi preoţi bătrâni şi pleşuvi se închinau cu voce tare în timp ce alţii mai tineri tot învârteau vechile rozarii în mâini ţinând ochii închişi. O linişte mormântală cuprinse mulţimea în timp ce, la un capăt al pieţei, îşi făcu intrarea flancată de doi bărbaţi înarmaţi ce o priveau cu teamă. Fixă cu privirea plină de ură oraşul ce îşi dăduse întâlnire pentru a o vedea transformându-se în cenuşă. Era îmbrăcată într-o haină lungă şi albă ce flutura uşor, în bătaia unui vânt aproape inexistent, pe statura ei înaltă şi scheletică. Lacrimi mari spălară chipul băiatului în timp ce se uita la faţa desfigurată şi la scalpul lipsit de păr, care fusese smuls cu brutalitate. Bătrâna scuipă îndârjită când în cele urmă ochii de culoarea ploii o cercetară inexpresivi, pe ea şi pe copilul ce se cutremura suspinând.
Nepăsătoare, Mireasa Satanei îşi continuă drumul prin mulţimea care, trezită după prima stare de şoc, o huiduia. Rugul se înălţa ameninţător în centrul masei ostile de oameni, chemând-o persuasiv la el, cu o voce mai dulce decât mierea. Căldura soarelui era insuportabilă, sau ajunsese deja în centrul cercului de foc? Mai făcu un pas. Încă unul. Mai aproape. Mai aproape... din ce în ce mai aproape de flăcările ce aveau s-o îmbrăţişeze pentru ca tentaculele lor să o conducă în inima Infernului. Undeva, departe, se auzi croncănitul sfâşietor al unui corb.
O. da. Unele personaje nu imi apartin mie ci scriitoarei Anne Rice. Declar ca nu castig bani din acest fan-fiction si ca nu am nici un altfel de beneficiu.
Prolog
Soarele strălucea puternic, dogorind piaţa mică şi înţesată de oameni. Un corb solitar îşi întinse aripile negre ca tăciunele în aerul irespirabil şi îşi luă leneş zborul de pe streaşina unei case. Râsete entuziasmate de copii răsunau vesele, în timp ce sursele lor se jucau lipsite de griji printre picioarele adulţilor prea ocupaţi să vorbească între ei ca să îi mai bage în seamă. Un vânzător ambulant plin de speranţă se plimba agale vrând să profite de buna dispoziţie generală şi să îşi vândă marfa, fără prea mult noroc.
Singurul care părea rupt de starea de febrilitate ce îi cuprindea pe ceilalţi era un băiat tânăr, nu avea mai mult de unsprezece ani, ce strângea micul crucifix din palmă cu degetele albe şi lungi atât de tare încât încheieturile sale subţiri i se albiseră. Stătea oarecum ascuns în spatele unei bătrâne zbârcite ce avea un rânjet răutăcios pe faţă, care îi făcea şi mai vizibile ridurile de expresie din jurul gurii şi liniile fine ce îi crăpau pielea pătată de ani. Îl ţinea uşor de o mână pe băiatul a cărui faţă schimonosită în spatele cârlionţilor negri şi lungi arăta ca şi cum ar fi gata să izbucnească în plâns. Câţiva oameni aranjau lemnele pregătite dinainte şi păreau la fel de adânciţi în discuţii ca şi gaşca de gură-cască ce se adunase în micul scuar al oraşului. Doi preoţi bătrâni şi pleşuvi se închinau cu voce tare în timp ce alţii mai tineri tot învârteau vechile rozarii în mâini ţinând ochii închişi. O linişte mormântală cuprinse mulţimea în timp ce, la un capăt al pieţei, îşi făcu intrarea flancată de doi bărbaţi înarmaţi ce o priveau cu teamă. Fixă cu privirea plină de ură oraşul ce îşi dăduse întâlnire pentru a o vedea transformându-se în cenuşă. Era îmbrăcată într-o haină lungă şi albă ce flutura uşor, în bătaia unui vânt aproape inexistent, pe statura ei înaltă şi scheletică. Lacrimi mari spălară chipul băiatului în timp ce se uita la faţa desfigurată şi la scalpul lipsit de păr, care fusese smuls cu brutalitate. Bătrâna scuipă îndârjită când în cele urmă ochii de culoarea ploii o cercetară inexpresivi, pe ea şi pe copilul ce se cutremura suspinând.
Nepăsătoare, Mireasa Satanei îşi continuă drumul prin mulţimea care, trezită după prima stare de şoc, o huiduia. Rugul se înălţa ameninţător în centrul masei ostile de oameni, chemând-o persuasiv la el, cu o voce mai dulce decât mierea. Căldura soarelui era insuportabilă, sau ajunsese deja în centrul cercului de foc? Mai făcu un pas. Încă unul. Mai aproape. Mai aproape... din ce în ce mai aproape de flăcările ce aveau s-o îmbrăţişeze pentru ca tentaculele lor să o conducă în inima Infernului. Undeva, departe, se auzi croncănitul sfâşietor al unui corb.