Azazello
09-06-08, 11:44
Acesta este un fan fic original, scris de mine, care urmareste viata mai putin normala a unei studente din Bucuresti.Fan ficul este cu demoni si ingeri ca fiind suflete controlate de anumiti oameni (medii).
Goana dupa umbre
Am iesit din sediul editurii incercand din rasputeri sa nu tip.Am privit cuprinsa de furie peisajul inghetat dar totusi aglomerat ce ilustra un Bucuresti cazut in dizgratie.Bulevardul Unirii colcaia ca deobicei de la primele ore ale diminetii de oameni "dornici"sa inceapa munca.Eu in schimb, cautam ca de fiecare data, o editura care sa-mi accepte manuscrisul.Ar fi trebuit sa stiu mai bine dupa ce am fost refuzata de 3 ori la rand, sau mai degraba reprogramata din motive necunoscute mie.Sau cel putin asa am crezut pana cand l-am vazut pe editor delectanadu-se cu o cafea scumpa dar proasta de la noul Sturbucks din minunata capitala a Romaniei.Un singur lucru mai puteam sa mai spun in fata acelui tablou mohorit intitulat "Bucuresti", si anume ignoranta.Romanii, sau mai bine zis bucurestenii mai instariti, prefera sa ia o pauza decat sa-si faca meserie cum trebuie.Pentru ca e mult mai prielnic imaginii tale sociale, sa bei o cafea proasta dar scumpa decat sa iei una buna dar ieftina, pentru ca asta ar putea insemna ca faci economii!Iar in lumea aceasta de misei, in care banii primeaza, sa faci economii cand vine vorba de o cafea inseamna faliment.
Deci iata-ma, cum spuneam, pe minunatul bulevard Unirii, savurand gustul esecului cu un manuscris la subrat.Am bagat foile in geanta pe care am atarnat-o de umar si mi-am infasurat mai bine fularul in jurul gatului caci frgul deja imi inghetase nasul, acum rosu.Am injurat in gand cand mi-am dat seama ca, la cei 22 de ani ai mei eram inca in acea Romanie mizera de care jurasem sa fug in adolescenta.Credeam ca o sa ajung o mare scriitoare, intr-o alta tara dar iata ca nu tot ce-ti doresti se adevereste.Am ales drumul cel mai lung spre succes iar decizia pe care am luat-o si care m-a facut sa o iau pe aceasta poteca laturalnica, ma va bantui toata viata.De ce nu am plecat cand mi s-a oferit ocazia?Teama?Dorinta de a fi aproape de cei dragi?Aiurea!M-am gandit ca pot trai in lux si iata ca m-am inselat.E numai si numai vina mea.O decizie proasta pe care o voi regreta toata viata.
Am luat-o spre Universitate unde aveam un apartament inchiriat pe care-l imparteam cu o colega.Am ajuns mai repede decat daca luam autobuzul, dar asta o stia deja toata natia.Traficul din Bucuresti era infernal!Am deschis usa blocului si i-am multumit lui dumnezeu ca macar aveam caldura, nu ca mai demult.Imobilul era unul recent construit si deci poti spune ca avea toate dotariile.Dar iata ca noi nu suntem in orice capitala europeana si deci, fiind romani trebuie sa mai avem si noi cate o pana de curent, un administrator hot, dar nimic prea serios.Era bine ca nu era toamna ci iarna caci daca ar fi plouat, strazile orasuluia ar fi fost din nou inundate mai ceva ca Venetia si ApaNova ar fi suferit pierderi mari iar subsolul ar fi fost din nou sub asaltul puhoaielor.Bine, banii tot ni-i fura dar oamenii ar fi facut un mare scandal iar media ar fi pus gaz pe foc.Dar asa e la noi, problemele sunt facute publice prin intermediul ziarelor si-al televiziunii insa nu se rezolva nimic prin asta.Cei de la putere raman in ignoranta lor si isi continua goana dupa banii populatiei.
Am urcat pe scari pana la etajul trei caci mi-era si frica sa mai folosesc liftul dupa ce am ramas blocata de sapte ori saptamana aceasta intre etaje.Anda, colega mea de apartament era inca acasa pregatind micul dejun.A fost oarecum surpinsa sa vada ca deja m-am intors.Dupa ce am lasat geaca si geanta in cuierul de la intrare m-am asezat la masa.
-Stai sa ghicesc, a inceput buna mea prietena
-Mai bine nu incerca.Oricum stii deja ce s-a intamplat.M-au reprogramat pentru ca editorul isi bea cafeaua tocmai la ora la care trebuia sa se intalneasca cu mine.
-Era de asteptat.La Rao ai incercat?
-Nu inca, dar oricum, ce cauti in pijama la ora asta?am intrebat-o uimita
Anda isi petrecu mana prin parul ei brunet, lung incercand sa gaseasca o scuza.Mi-am dat ochii peste cap si-am zorit-o caci amandoua trebuia sa plecam la munca.Dupa ce si-a mancat micul dejun, Anda s-a dus sa se imbrace si m-a lasat singura in bucataria separata de sufragerie printr-un bar din lemn de nuc.Am strans masa apoi m-am dus la mine in camera.Apartamentul nostru nu era foarte spatios.Era compus dintr-o sufragerie, o bucatarie, doua corpuri sanitare, cate unul in fiecare dormitor.Langa camera mea se afla si o debara in care depozitam diferite obiecte.Toate aceste incaperi erau legate printr-un hol destul de spatios.
Am deschis cele doua geamuri din camera lasand aerul rece sa patrunda in incapere.Am aruncat manuscrisul pe patul aflat langa fereastra.Mi-am luat mobilul de pe birou situat langa usa.Nu m-am plans niciodata de marimea dormitorului caci era destul de incapator.Inainte sa ies din incapere am cercetat dulapul din lemn de nuc de langa birou.Am rupt unul din pozele de pe el si le-am aruncat la gunoi.
-Anda, misca-te!am tipat de langa cuier luandu-mi geaca si geanta
-Sorina, calmeaza-te, imi replica Anda luandu-si si ea geaca
M-am privit in oglinda pentru a verifica daca aratam bine.Parul meu era roscat, tuns pana la umeri.Mi-am aranjat bretonul si-am parasit apartamentul lasand-o pe buna mea prietena sa incuie usa.Cum am iesit in strada mi-am dat seama ca facusem o alegere gresita sa-mi iau tenisii si geaca aceea, caci numai groasa nu era.Noroc cu fularul care m-a protejat cat de cat de frigul acelei dimineti de sfarsit de decembrie, pe care l-am strans mai mult in jurul gatului.Sunt destul de slaba si daca ati vrea ati putea va imaginati o tanara de 22 de ani, dardaind in fata unui bloc alaturi de prietena ei cea mai buna ce o priveste dojenitor.Nu pot spune ca Anda nu e si ea slaba, dar in orice caz nu e ca mine.Cand eram mica mama zicea ca daca ar bate vantul mai tare ar putea sa ma ia pe sus.
Anda a vrut sa spuna ceva dar si-a dat seama ca i-as fi facut scandal daca ar fi ras de prostia mea.Macar una din noi nu avea sa inghete.
-Hai sa luam autobuzul, i-am spus brunetei indretandu-ma spre statie
-Banuiesc ca e inutil sa mai spun ca oricum vom intarzia nu?
-Anda..Taci dracului odata!
Capitolul 1
Sediul ziarului era la numai cateva statii de apartament.Cu putin noroc si vreo doi politisti incapabili am ajuns cu doar cateva minute intarziere.Anda este reporter sportiv la acelasi ziar ca si mine.Mereu i-a placut sportul iar acum are ocazia sa-l si comenteze.Eu pe de alta parte ma ocup de rubrica "Tablou".Nu ma intrebati ce-i cu numele caci nu eu l-am intitulat astfel.Eu am sarcina sa critic zilnic Bucurestiul si in general viata in Romania.Nu ca nu as face asta in fiecare minut al vietii mele dar redactorul-sef spera probabil ca cineva de sus va fi afectat de cuvintele mele.Eu in schimb prefer sa dau curaj populatiei sa se impotriveasca securistilor.As putea fi modesta si sa spun ca nu e cine stie ce dar as minti caci datorita rubricii mele ziarul "Gandul" se vinde destul de bine.Desigur, seful meu nu-mi va da o marire de salariu dar eu sunt multumita oricum.
Cum am intrat in biroul cald mi-am dat jos geaca pe care am lasat-o langa geanta, pe canapeaua inghesuita intre un perete si un mic dulap cu dosare.Da e incredibil, aveam un birou al meu!Si pe merit caci la cati bani incaseaza seful de pe urma mea as fi facut scandal sa nu primesc unul.Nici nu m-am asezat bine la calculator ca unul dintre colegii mei a dat buzna in birou.La naiba, nu mai stie nimeni sa ciocaneasca la usa?Era Radu, foto-reporterul.Avea parul blond ce-i incadra perfect fata palida.Avea o constitutie puternica si niste ochi albastrii, fermecatori.E bine ca era mai solid caci mai nou fotografii, sau paparazzi cum se mai zice desi e o diferenta, sunt vanati ca niste iepuri.Ultimul nostru foto-reporter s-a retras dupa ce a primit un pumn in fata din partea unui filantrop.De ce?Nici eu nu stiu.Poate isteria e de vina caci bietul om nu a vrut decat sa-i faca o poza filantropului ce tocmai iesea dintr-un restaurant.
-Ce dracu, nu mai stii sa bati la usa?am sarit eu cu gura
-Scuze prea marita Sorina, regina tuturor criticilor cu venin in cuvinte, incepu blondul pe un ton cat se poate de batjocoritor, dar mi-au spus sa-ti transmit ca le trebuie articolul in cel mult o ora.
-Daca nu ai avea un chip asa frumos ti-as da un pumn, am mormait eu enervata.Si cum doamne iarta-ma sa termin articolul in o ora?
Am deschis laptopul nervoasa si am asteptat ca ecranul sa se lumineze pentru a introduce parola.Inainte sa paraseasca biroul bine luminat si cu o panormala incredibila ( pe cat de captivant poate fi un peisaj onstituit din cateva blocuri si niste strazi aglomerate), blondul ranji malefic si spuse :
-De fapt, practic mai ai numai 30 de minute la dispozitie
A inchis usa la fix caci altfel "Vampirii Sudului" l-ar fi nimerit in cap.Din pacate nu a fost asa si cartea s-a izbit de usa apoi a aterizat pe podea.Am injurat vizibil iritata si m-am pus pe scris.
Acestea fiind spuse, nu am evoluat.Daca mai e speranta cu siguranta eu inca nu am vazut-o dar probabil exista pe vreo strada a Bucurestiul, prinsa in trafic.Deci si in aceasta zi, dupa ce am alergat dupa un editor lenes pot spune cu parere de rau ca am decazut.
Am strambat din nas privind ultimele randuri ale articolului meu.Dar ce ma mai sinchiseam atat?In fiecare zi va fi la fel.Voi critica clasa politica a Romaniei apoi voi constata ca nu am evoluat deloc.Previzibil si totusi, in fiecare dimineata, cetatenii iau ziarul "Gandul" si imi dau dreptate.Poate ca totusi va veni si ziua in care voi spune "asa da ".Iar acum a dat optimismul in mine.Nu, mai bine raman la pesimismul meu, mai bine asa decat sa-mi fac sperante desarte.
Radu intra din nou fara sa bata la usa de data aceasta ud leoarca.Am incercat sa ma abtin din ras insa nu am reusit.Blondul ma privi dusmanos dar usor amuzat.
-Ai terminat?
-Da.Ce-ai patit? l-am intrebat eu
-Alarma falsa.Cineva a dat foc la nu stiu ce foaie si au pornit "stropitorile"
L-am privit amuzata in timp ce isi "storcea" hainele.Banuiam ca a mai patit si altceva din moment ce era asa de ud insa nu am mai apucat sa-l intreb nimic caci vrand sa se apropie de calorifer a alunecat si a aterizat direct pe mine.Mi-a udat camasa alba pe sub care nu mai aveam decat sutienul.Am injurat cu voce tare si am incercat sa-l dau pe blond de pe mine.Din nefericire, Radu parea sa stea destul de confortabil ba chiar se si amuza.Nu pot spune ca-l uram pe blond dar nu-mi placea sa stea cineva ud pana la piele peste mine.I-am dat un genunchi in burta si s-a ridicat repede, lasandu-ma pe jos cu camasa imbibata cu apa.
-Iesi!O sa trimit articolul imediat si daca mai intra cineva in birou fac scandal!am tipat eu trantind usa dupa el
Mi-am dat jos camasa si am pus-o pe calorifer.In acel moment eram orbita de furie si uitasem sa inchid usa cu cheia in caz ca cineva intra.Cateva lovituri imi atrasera atentia asupra usii in timp ce stateam pe scaunul din piele pipaind din cand in cand caloriferul.Nou venitul ma surprinse exact in momentul in care ma intindeam dupa camasa.Am rosit vizibil cand am vazut un tanar brunet, atletic, intr-un costum la fel de negru ca si ochii lui, patrunzand in birou.Eram intre rusine si furie dar frumusetea tanarului ma impiedica sa izbucnesc.Mi-am pus repede camasa inca uda si mi-am inchis hormonii in mine.Barbatul se apropie de calorifer.Acum observam ca tinuta protocolara era "modernizata" cu ajutorul unei perechi de tenisi marca "Converse".
-Da?am intrebat eu iritata
-Sunt Avram Alex.Scuzati deranjul, colegul dumneavoastra Radu mi-a spus ca pot intra, incepu tanarul cu o voce calma afisand un mic zambet
-Nenorocitu'..Doriti ceva?am intrebat eu incercand sa nu arat ca mi-era frig
-Da.Vroiam sa vorbesc cu dumneavoastra..
-Spune-mi Sorina, am zambit iritata verificand cu varful degetelor nasturii
-Cum ziceam, vroiam sa vorbesc despre un proiect dar nu aici.Poate la o cafea?Acum?
Am inganat din cap si mi-am luat repede geaca si geanta apoi mi-am pus fularul.Nu eram sigura de ce se intampla dar preferam sa plec din birou chiar si cu camasa uda.L-am lasat sa o ia inainte pe hol pana la iesire unde mi-a facut semn spre un BMW negru...
*
Cafeneaua era destul de intunecoasa dar atmosfera era placuta.Am ocupat o masa din fundul cafenelei, undeva langa bar.Alex a comandat doua cafele ce au venit mai repede decat ma asteptam.Se pare ca mai existau si oameni ce-si faceau meseria cum trebuie.Afara incepuse sa ninga iar localul era pe jumatate gol.Probabil avea sa se umple mai pe seara.La cateva mese dinstanta statea un batran alaturi de o tanara blonda ce-ar fi putut fi chiar fiica lui.Fata ii era brazdata de riduri si fire albe ce se strangeau intr-un ciot de barba.Ochii negri si sticlosi ii erau partiali acoperiti de niste sprancene stufoase.Batranul, mai indesat, era imbracat de firma ceea ce m-a dus cu gandul la tigara din mana pe care probabil daduse cateva sute.Partenera sa insa era destul de frumusica insa fusta rosie ca focul, deloc potrivita pentru mijlocul zilei, te facea sa te gandesti la o batranica fara gust si cu impresia ca inca nu a trecut de prima tinerete.Probabil am exagerat caci mare parte din atentie imi fusese acaparata de fumul ce iesea din tigara abia inceputa.Alex nu a apucat sa spuna nimic caci m-am ridicat nervoasa indreptandu-ma spre cei doi.Batranul ma privi plictisit si expira fumul in fata mea.Acel gest a fost cireasa de pe tort si ca urmare, furia ce ma cuprinsese in urma cu cateva secunde crescu in mine ca in cele din urma sa explodeze.
-Nu ai vazut semnul ala nenorocit?E chiar langa tine! i-am spus eu luandu-i tigara de la gura si turtind-o de masa ca apoi sa o arunc in paharul plin cu vin
M-am intors inapoi la masa de unde Alex privea placut surpins intreaga scena.Nu m-am mai uitat la batran dar puteam sa-mi imaginez fata-i uscativa contorsionata de furie.Am sorbit din cafeaua nici buna dar nici proasta apoi mi-am atintit privirea asupra brunetului.Cu putina atentia am reusit sa deslusesc comentariile rautacioase ale batranului si declaratia lui cum ca "fiind un om bun, o sa trec cu vederea.Insa stau si ma gandesc, cum poate cineva sa fie atat de necioplit?".Tipic..
-Deci, despre ce vroiai sa discuti cu mine?
-Am nevoie de ajutorul tau.Sunt proprietarul teatrului Nottara si am mare nevoie de un scenarist.Am auzit ca esti talentata si seful tau mi te-a recomandat.Am zis ca poate ai vrea sa ma ajuti.Ofer bani buni si nu trebuie sa renunti la actuala ta slujba.Vei putea trimite prin e-mail articolul si vei fi si ferita de..apa
Alex imi zambi.Nu stiam ce sa spun.Primeam mai multi bani ce-i drept dar nu puteam sa nu-mi astampar uimirea.De ce tocmai eu?
-De ce m-ai ales tocmai pe mine?
-Sa spunem doar ca domnul Enache e un bun prieten de-al meu si s-a oferit sa ma ajute.Accepti?Sunt disperat, marturisi tanarul plecandu-si capul deasupra cafelei
Am acceptat oferta nestiind ce sa fac.Alex, bucuros, se oferi sa ma duca pana in Piata Romana sa vad teatrul pe care il stiam prea-bine.Cand eram mica, tatal meu lucra acolo.Era actor. Si spun "era"pentru ca acum nu mai este decat un cadavru in descompunere ce se odihneste intr-un sicriu, la cativa metri sub pamant.Stiu, sunt cam insensibila dar eu nu l-am iertat niciodata pentru faptul ca ramasese somer cand ii expirase contractul la teatru.Il urasem si-l voi uri mereu.Asta este adevarul.
Am privit cladirea cu indiferenta.Era un bloc vechi, de pe vremea lui Gheorghiu Dej iar la parter era amplasat teatrul ce ocupa doua etaje.Jos erau cele 4 sali iar sus se aranjau actorii.Inauntru arata chiar bine. Era o atmosfera placuta, mai placuta decat imi aminteam.Ultima oara cand fusesem acolo a fost la repetitia tatalui meu pe cand eu eram clasa I.In mod ironic, am ajuns sa lucrez in locul pe care el vroia sa-l vada distrus.Alex m-a condus exact in aceiasi sala, acum goala.
-Si ce va trebui sa fac?am intrebat eu asezandu-ma pe scena
-Imediat ce semnezi contractul, va trebui sa-mi scrii un scenariu.Despre ce nu ma intreba, am neaparata nevoie de unul.Productiile s-au incheiat tocmai din cauza asta.Pusesem in scena fiecare spectacol pe care il puteam pune.Trebuie sa venim cu ceva nou.
M-am culcat pe scena.Priveam tavanul de care atarnau mii de fire.Reflectoarele erau prafuite iar scaunele cufundate in intuneric.Numai scena era luminata.
-Cum ar trebui sa scriu un scenariu, mai bine zis piesa de teatru fara sa am un subiect?Tu crezi ca pot face din aer, apa?Si ma rog pana cand trebuie sa fie gata?
-Pana poimaine.Mi-au zis ca daca nu am o piesa pana miercuri vor inchide definitiv teatrul.
Avea vocea trista.Dar eu eram la ananghie.Acceptasem sa ajut un strain, ce-i drept pe bani buni.Dar totusi, cum sa scriu o piesa in asa putin timp?Daca ma gandeam bine nu mai scrisesem o piesa de teatru niciodata.De fapt a fost odata, in clasa a Va pentru spectacolul scolii.Dar asta era diferit.De mine depindea soarta teatrului.Dar ce-mi pasa mie de el?Intr-adevar nu-mi pasa de o cladire, dar adoram provocarile si termenele limita.Avea sa fie ceva nou.
-Si cand semnez contractul?am intrebat eu parasind sirul ametitor al gandurilor
-Chiar acum daca vrei, mi-a raspuns brunetul scotand din geanta un document si un stilou.
-Da vad ca ai venit hotarit sa nu accepti un refuz, am raspuns eu admirativ luand contractul si incepand sa-l citesc cu mare atentie
La auzul remarcii mele Alex zambi carismatic.Dupa o ora intreaga de frunzarit contractul, timp in care ochii incepusera sa ma usture, am semnat.Nu aveam un avocat si nici nu cunoasteam vreun notar, ceva.Asa ca practic ma aruncasem in intuneric cu capul inainte.Acum, dumnezeu cu mila!Si eu nu ma-ncred in dumnezeu..
**
-Vrei sa-ti fac un ceai?ma intreab ingrijorata Anda
-Da, multumesc, i-am raspuns eu stand pe jos, in mijlocul dormitorului cu laptopul in fata
Timp de cateva ore bune statusem pe covor, holbandu-ma la calculator.In doua ore reusisem sa scriu numai cateva propozitii.Iar in urmatoarele doua am injurat lipsa mea de inspiratie.Cand Anda imi aduse ceaiul era deja 12 noaptea.Ea s-a oferit sa stea cu mine, sa ma ajute, chiar daca maine era marti si ea trebuia sa mearga la munca.Am apreciat dorinta ei de a fi alaturi de mine dar sincer, nu aveam nici cea mai mica idee cum credea ea ca ma poate ajuta.Anda are resurse limitate in ceea ce priveste imaginatia asa ca momentan nu putea sa-mi dea nici o mana de ajutor.
-Ce ai pana acum?ma intreba ea in timp ce se aseza pe pat cu o cana in mana
-Un titlu prins din zbor : "Moartea in familia Popescu".Se presupune ca ar trebui sa transpun aroganta unei familii chiar si cand capul ei moare.Pana acum am scris numai o scena!
M-am prabusit pe jos incepand sa ma vait.Anda se amuza si in acelasi timp incerca sa ma calmeze cand se auzi soneria.Cum minunata mea prietena murea de ras m-am vazut nevoita sa deschid eu usa.Deci iata cum in fata mea statea acum Alex.Nu stiam daca sa-l trag la raspundere pentru ora tarzie, 1 noaptea, pe care si-o alesese pentru o vizita sau filiera prin care imi aflase adresa.
-S-a schimbat planul.Am nevoie de scenariu maine.Se pare ca actorii s-au cam revoltat, spuse Alex plecandu-si capul in fata Andei care tocmai se ridica din pat
-Esti nebun!Daca nu as fi innebunita dupa provocari..
-Motiv pentru care mi-ai fost recomandata..
-Ti-as zice vreo doua!am continuat eu punand laptopul pe birou
Anda ma privi lamentandu-ma in timp ce Alex se aseza pe un fotoliu de langa sifonier.Aveam la dispozitie nici mai mult, nici mai putin de 12 ore !
-Ma duc sa fac mai bine niste cafea, spuse intr-un tarziu buna mea prietena vazand cum mi se inchid ochii in timp ce scriam.
-Buna idee, vin cu tine, spuse Alex
-Nici sa nu te gandesti!Ce, eu stau si scriu aici ca proasta?Pielea ta e in joc, nu a mea.Citeste asta si spune-mi daca e bine!
I-am dat sa citeasca primul act in timp ce eu ma holbam la ceas.Incercam din rasputeri sa-mi dau seama cat e ora caci deja vedeam dublu.M-a salvat insa vocea alarmata a prietenei mele ce tocmai ne adusese cafeaua.
-2?Doamne trebuie sa ma culc! fara sa mai spuna nimic se duse glont in camera ei lasandu-ne singuri.
Alex aproba tot ce scrisesem pana atunci, lasandu-ma apoi sa scriu in liniste.In sfarsit aveam inspiratie.
Din pacate, minunea nu a tinut.Mai aveam nevoie de un sfarsit si nu mai aveam nici cea mai mica idee.Era deja 6 dimineata si nu mai aveam de scris decat o scena.Dupa minute intregi de dat cu capul de pereti Alex m-a salvat.Am terminat repede si ultima scena.Am rasuflat usurata cand am vazut ca imprimanta functioneaza.
-Multumesc! imi spuse tanarul luand foile .Ma duc sa ma intalnesc cu actorii.Ai vrea sa treci pe la teatru astazi pe la 5?Sa-i ajuti sa inteleaga piesa mai bine caci iti zic eu ca tot vor fi unii mai tari de cap.
-Of, bine!Da acum pleaca.Vreau sa dorm!
Eram epuizata.M-am trantit in pat si-am adormit instantaneu.Nu am visat decat cuvinte ce nu se legau, litere ce fugeau de mine.Ce sa mai, ala era rezultatul orelor petrecute in fata calculatorului.In ce ma bagasem oare?Nu sunt nici acum sigura daca a fost o decizie inteleapta.Nu stiu daca sunt sau nu pregatita pentru lumea teatrului dar la naiba cu asta!Exista un inceput pentru toate si am de gand sa fiu cea mai buna in orice as face.Macar eram sigura pe mine.Incetul cu incetul am alungat gandurile din visul meu, lasand odihna sa ma cuprinda.Aproape ca ma simteam mai bine daca nu incepea sa sune alarma de la telefon.
-Al naibii ceas...am injurat eu sculandu-ma si constatand ca deja soarele se cufunda sub marea de nori ce purtau fulgii jucausi in spinare
Dupa ce am iesit de la dus mi-am pus repede blugii si hanoracul lila, peste nimic altceva decat bustiera.Da, v-am zis ca eu nu simt frigul decat atunci cand ies afara.M-am indreptat spre holul de la intrare cu telefonul in mana, de frica sa nu uit sa-l iau cu mine.M-am incaltat cu tenisii caci nu am ghete.Da, urasc hainele groase si tot ce vine dupa.Am incuiat usa si m-am indreptat spre teatru.Sa mai spun oare ca am tremurat tot drumul spre Romana?
Cum am intrat am fost intampinata de Alex care se uita la mine ca la o fantoma.
-Sa inteleg ca ai fugit de sub dus?glumi acesta in soapta
-Zi mersi ca ti-am scris o noua piesa...am mormait eu incercand sa ma calmez
Era oare asa de greu sa inteleaga ca nu suportam sa ma imbrac mai gros?
Am lasat in urma nervii incercand sa ma abtin din ras.Aceiasi actori ca cei de pe vremea lui Ceausescu.Batrani, sfrijiti, pe ici colo stand si cate unul mai tanar.Am recunoscut-o imediat pe Patricia colega din generala, atrasa de pe-atunci de actorie.Era neschimbata, poate doar bluza nu mai avea acelasi decolteu indecent.Cum m-a vazut, blonda a fugit spre mine cat de tare a putut, dat fiind ca avea tocuri, pentru a ma imbratisa.Nu poti spune ca am fost bune prietene insa ne intelegeam cat de cat bine.Patricia e blonda cu o constitutie aparent atletica pana in momentul in care i se mai ridica bluza si vezi "colaceii".Inca mai purta parul lung, cu suvite, iar bretonul ii ascundea si acum fruntea lata.
M-a strans in brate nevenindu-i sa creada ca eram si eu acolo.
-Sorina!mi-a spus ea entuzismata dandu-mi drumul
Alex s-a intors uimit cum mi-a auzit numele rostit.
-O cunosti pe Patricia?intreba acesta uimit din mijlocul grupului de actori plini de ei
-Da, am fost colege de clasa in generala.De atunci aspira la culmile inselatoare ale actoriei.
-Dar tu ce faci aici?ne intrerupse Patricia asezandu-se cu fundul pe scena.
Cand si-au dat seama ca nu erau singuri, actorii s-au intors si ei uimiti cu fata la mine.L-am lasat pe Alex sa faca introducerile si m-am asezat in al doilea rand din fata, in asa fel incat sa pot pune picioarele pe spatarul scaunului din fata.I-am ignorat pe ceilalti privind sala.Aproape ca reusisem sa fiu invizibila pana in momentul in care Dan Puric, un fost coleg de-al lui tata a strigat uimit dandu-si seama cine eram.M-am vazut nevoita sa ma ridic pentru a-l observa mai bine.Era scund, indesat si totusi avea o voce puternica demna de un barbat nu de un batran.
-Sorina!Ultima oara cand te-am vazut erai atatica, spuse el facand semn spre genunchiul lui
-Da...am spus eu indiferenta si putin cam exasperata.
Un alt "aa" imi atrase atentia spre fundul scenei, in obscuritate.Era un barbat in jur de 60 de ani - doamne numai fosile in teatrul asta!- cu parul surprinzator de inchis la culoare, ca si ochii de altfel.Un ras ignorant urma interjectia lucru ce ma facu sa-mi inclestez pumnii de nervi.
-Ai ceva ?Sa-ti aduc o pastila, tataie?am spus eu urcandu-ma pe scena pregatita sa-l jignesc
Barbatul s-a apropiat de mine moment in care am putut sa-l vad mai bine.Era Horatiu Malaele, un alt fost coleg.Era mic de statura dar destul de solid de altfel.Tata nu-l suportase niciodata deoarece era ingamfat dar din nou, nici eu nu-l suportasem pe el.S-a apropiat de mine privindu-ma sfidator.Mie imi era sila de astfel de persoane.Actori priviti cu admiratie numai de niste batrane cu creierul murat.Aveam numai dezgust pentru astfel de indivizi si, pentru tata.
-Horatiu Malaele.Ce mai vrei?
-As putea sa te intreb acelasi lucru, fetito.Crezi ca-l poti depasi pe tactu?imi spuse acesta sfidator
Uitasem ca, in pofida urii tatalui meu pentru Horatiu, barbatul il admirase si protejase mereu.
-Cum as putea sa depasesc o fosila?Nu, prefer sa va scap pe voi de faliment si sa scriu un nenorocit de scenariu!m-am rastit eu ranjind
-Mereu rebela familiei..
-Mereu fanaticul ingamfat, i-am replicat eu cu acelasi dispret cu pumnul inca inclestat.
-Sorina!interveni plin de autoritate Alex
Am coborit de pe scena, indreptandu-ma spre iesire.Am surprins-o cu coada ochiului pe Patricia ce privea fascinata si nedumerita in acelasi timp.
-Vad ca nu aveti nedumeriri, daca mai aveti nevoie de mine ma gasiti la McDonalds! am zis eu parasind sala
I-am ignorat strigatele lui Alex stiind ca nu avea ce sa faca, trebuia sa ramana cu actorii pentru a-i pune la curent.M-am dus spre fast foodul situat ceva mai jos pe bulevard, stiind ca un shake rece de ciocolata avea sa ma calmeze.Ii uram pe acei batrani, actori ce ma credeau mai prejos decat ei sau oricine altcineva doar pentru ca-mi sfidam mereu familia.Poate ca mai si exagerez dar in acelasi timp, o parte din mine adora sa dramatizeze, atat cat imi permite bunul simt.Cateodata simt ca intreaga mea viata este un razboi continu cu cei ce ma privesc cu dispret, de sus.In principal, sunt in razboi cu Romania si cam asta e tot ce trebuie stiut.Nu-ti trebuie curaj sa pleci din tara asta, uitata de tot si de toate, ci iti trebuie mult curaj ca sa ramai.De asta mi-am dat seama acum un an sau doi, cand am facut prima oara cunostiinta cu adevarata Romanie.Intreaga populatie e constituita din batrani pupatori in cur si tineri ce cauta dreptate - care sunt si ei putini caci prostia se mosteneste ca si banii-.
M-am asezat la o masa mai retrasa aproape de televizorul mutat pe ProTv.Am luat o inghititura din shake in timp ce priveam dezgustata stirile.Ca in fiecare an se spunea cate ceva despre copii revolutiei.De data aceasta vorbeau despre cum minunatele odori nascute in timpul focurilor au ajuns la majorat.Dar si mai interesanta era fata "revolutionara"despre care era vorba.Nimeni altcineva decat fiica unui comunist scapat din furia multimii celor ce au fost pe strada in '89.Minunata printesa crescuta in puf, ne spunea parerea ei despre revolutie."Inutila.Nu inteleg de ce au facut asa ceva."Am simtit cum furia ma napadeste din nou.Am refuzat sa mai ascult asa ca m-am concentrat asupra usii din sticla ce se deschidea din cinci in cinci secunde.Cum era posibil sa dea asa ceva la stiri?Fata aia vedea revolutia ca niste pagini inutile din manualul de istorie.Asta e, cei mai multi suntem crescuti in ignoranta si prostia, mi-am spus eu lipindu-mi mainile de paharul rece.
Am privit pe geam cum intreg Bucurestiul era paralizat din cauza nametilor.Se anuntase de vreo doua zile cod galben si iata ca tot ne-a prins pe nepregatite.Ma intreb, la ce se asteptau oare oficialitatile de nu au dat cu plugul sau cu ce naiba trebuia nici pana acum?Mie personal imi place asa.Desi pun pariu ca maine poimaine va fi o mocirla de nedescris.In sfarsit, cum spunea si Mircea Badea "traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul."Mi-am terminat shake-ul si am plecat inapoi spre casa.
Cand am trecut pe langa teatru m-am gandit o secunda sa intru dar numai ideea de a-i revedea pe acei babalaci putea sa-mi dea cosmaruri pentru tot restul vietii.Am preferat sa merg direct acasa, fara vreo alta oprire.
*
Cand m-am trezit Anda nu era acasa.Am oftat cu gandul la articolul pe care trebuia sa-l scriu si sa-l trimit in doua ore.Din fericire pentru mine, mi-am dat seama ca-l trimisesem aseara asa ca aveam la dispozitie o zi intreaga sa lenevesc.M-am pus in fata televizorului cu o farfurie de spaghete in fata si-am inceput sa ma uit la un film.As fi tinut-o asa o zi intreaga dar din pacate Alex s-a hotarat sa inceapa tocmai astazi repetitile.
Iata cum de la ora 2 eram in fata teatrului, mestecand nervoasa o guma, pregatindu-ma sufleteste pentru ce era mai rau.Nici nu pot sa-mi dau seama ce e mai rau decat sa stai in preajma unor batrani incapatanati cu aere de vedete si sa mai ai pe langa tine si niste tinerei de varsta ta, rebeli, ce se cred artistii secolului.Ar trebui interzisa prin lege o astfel de combinatie.Am patruns in sala bine luminata de data aceasta, pe scena careia stateau actorii.
Alex le impartise deja scenariul asa ca tot ce aveam eu de facut era sa stau si sa-l ajut cu regizatul.M-am asezat iar pe al doilea rand din fata, tot cu intentia de a-mi pune picioarele pe spatarul scaunului dinaintea mea.Alex statea pe scena si dadea mai multe indicatii in timp ce Malaele ma fulgera cu privirea.Eu il priveam cu dispret si indiferenta in timp ce Patricia se entuziasma pana peste cap.Nu stiam cu ce pot sa-l ajut eu pe Alex, dat fiind faptul ca singura oara cand am regizat un spectacol, in clasa a 5a, mai multi s-au revoltat caci nu-i lasam sa improvizeze.Dar cum sa improvizeze cand au un scenariu destul de bun?Nici acum nu stiu de ce erau asa de revoltati dar in fine.Cert e ca, desi sunt un leu excelent, la capitolul sefie toti mi se urca in cap desi eu sunt nascuta sa conduc, dupa cum ar zice horoscopul.Nu, mai bine lucrez singura.
Dupa mai bine de o ora actorii intrasera in pielea personajelor.Slava domnului caci daca o mai priveam mult pe Patricia cum ranjea ma dadeam cu capul de pereti!Pana acum Alex facuse o treaba excelenta.Totul pana in momentul in care Horatiu s-a hotarat sa mai deschida si el gura.
-Sorina ce mai cauta aici?Adica, trebuia sa scrie scenariul, atat.
-Nu-mi spune tu mie ce trebuia sau nu sa fac.Veziti de treaba si zi mersi ca macar ai o piesa.Ca daca era dupa neuronii vostrii faceati Burghezul Gentilom la nesfarsit!
-Nu-mi dai tu lectii de viata, tipa de pe scena Horatiu
Ceilalti actori priveau fascinat intreaga scena de parca ar fi putut gasi inspiratie in asta.Mie imi placea sa tip si sa ma iau de niste batrani nenorociti dar mi-era mila de bietul Alex care nu avea nici o vina.
-Ce-ar fi sa incetezi si sa reveniti la repetitii, asta daca nu vreti cumva ca teatrul sa fie desfintat, am spus eu nepasatoare
Alex ii linisti pe actori apoi cobori de scena si se aseza langa mine, de unde putea sa-i vada pe toti.Dupa ce a bolborosit cate ceva, pana si Malaele a inceput sa citeasca din scenariu diferite pasaje.
-Ce fac mai exact? am intrebat eu vazand ca citesc aceeasi replica in mai multe moduri
-Intra in pielea personajului, il adapteaza personalitatii lor.
O priveam pe Patricia care, spre surpinderea mea, parea destul de buna.Si in acel moment nu stiu ce mi-a venit, dar am inceput sa fredonez "American Pie" de Don McLean.Imi placea la nebunie acea melodie, dar nu inteleg de ce o cantam.Nu se potrivea deloc cu momentul sau sentimentele mele.Cu toate acestea, iata ca din gura mea ieseau versuri precum "bye bye miss American Pie..".Pana si Alex incepuse sa fredoneze si in acelasi timp se si amuza.Fericirea mea brusca fuziona cu bucuria macabra a personajelor create de mine, ce se bucurau de moartea unei batrane.Dar iata ca intr-un mod ciudat, totul se potrivea.Versurile, muzica, personajele, peisajul, chiar si batranul Horatiu parea sa se anime in mintea mea pe notele vechi de country cu rock'n roll.
Cand valul a trecut Alex m-a adus la realitate privindu-ma amuzat.In mintea mea totusi se mai auzeau in surdina, versurile si muzica.
-Si tie iti place melodia?m-a intrebat zambind
Pentru un moment am uitat de patura de aroganta ce invelea indiferenta din mine si-am zambit.Eu sunt deobicei bine dispusa, sau asa eram pana realitatea m-a lovit.Prefer niste petreceri nebunesti decat sa critic.Si pentru un moment mi s-a dat ocazia sa-mi arat si aceasta fata.
-Da.Nu credeam ca mai e cineva caruia sa-i placa, am zis eu imbujorandu-ma
-Ciudat.
-Ce?Alex ma privea amuzat, zambind sincer
-E prima oara cand nu te vad nervoasa, sau zicand ceva ironic
Am chicotit gandindu-ma la ce-mi spusese odata un baiat."Esti schimbatoare".Intr-adevar, sunt.Ciudat ca, acelasi baiat nu ma credea cand ii spuneam ca nu mai vreau sa vorbesc cu el, continua sa zica ca sunt doar nervoasa.Dar eu eram mai mult de atat.Nu cred ca ma purtasem vreodata frumos cu acel baiat.Si iata cum o melodie ma poate intoarce pe culmile uitate ale amintirilor, loc de unde are grija sa ma scoata in siguranta Alex care ma alerteaza ca-mi suna telefonul.
-Da?am zis eu asteptand sa-mi raspunda cineva
-Sorina, poti sa vii te rog?era mama
Vocea ii tremura lucru ce ma sperie foarte tare si ma readuse pe poteca bine batatorita numita "Realitate".Mi-am cerut scuze de la Alex si am zbughit-o.Ma temeam sa nus e fi intamplat ceva.
***
scuzati eventualele greseli sau faptul ca m'am grabit, voi incerca sa corectez textul cand voi avea timp, in vacanta poate, fan ficul l'am scris de ceva vreme..in fine, urmatoarele capitole vor fi mai bune
Goana dupa umbre
Am iesit din sediul editurii incercand din rasputeri sa nu tip.Am privit cuprinsa de furie peisajul inghetat dar totusi aglomerat ce ilustra un Bucuresti cazut in dizgratie.Bulevardul Unirii colcaia ca deobicei de la primele ore ale diminetii de oameni "dornici"sa inceapa munca.Eu in schimb, cautam ca de fiecare data, o editura care sa-mi accepte manuscrisul.Ar fi trebuit sa stiu mai bine dupa ce am fost refuzata de 3 ori la rand, sau mai degraba reprogramata din motive necunoscute mie.Sau cel putin asa am crezut pana cand l-am vazut pe editor delectanadu-se cu o cafea scumpa dar proasta de la noul Sturbucks din minunata capitala a Romaniei.Un singur lucru mai puteam sa mai spun in fata acelui tablou mohorit intitulat "Bucuresti", si anume ignoranta.Romanii, sau mai bine zis bucurestenii mai instariti, prefera sa ia o pauza decat sa-si faca meserie cum trebuie.Pentru ca e mult mai prielnic imaginii tale sociale, sa bei o cafea proasta dar scumpa decat sa iei una buna dar ieftina, pentru ca asta ar putea insemna ca faci economii!Iar in lumea aceasta de misei, in care banii primeaza, sa faci economii cand vine vorba de o cafea inseamna faliment.
Deci iata-ma, cum spuneam, pe minunatul bulevard Unirii, savurand gustul esecului cu un manuscris la subrat.Am bagat foile in geanta pe care am atarnat-o de umar si mi-am infasurat mai bine fularul in jurul gatului caci frgul deja imi inghetase nasul, acum rosu.Am injurat in gand cand mi-am dat seama ca, la cei 22 de ani ai mei eram inca in acea Romanie mizera de care jurasem sa fug in adolescenta.Credeam ca o sa ajung o mare scriitoare, intr-o alta tara dar iata ca nu tot ce-ti doresti se adevereste.Am ales drumul cel mai lung spre succes iar decizia pe care am luat-o si care m-a facut sa o iau pe aceasta poteca laturalnica, ma va bantui toata viata.De ce nu am plecat cand mi s-a oferit ocazia?Teama?Dorinta de a fi aproape de cei dragi?Aiurea!M-am gandit ca pot trai in lux si iata ca m-am inselat.E numai si numai vina mea.O decizie proasta pe care o voi regreta toata viata.
Am luat-o spre Universitate unde aveam un apartament inchiriat pe care-l imparteam cu o colega.Am ajuns mai repede decat daca luam autobuzul, dar asta o stia deja toata natia.Traficul din Bucuresti era infernal!Am deschis usa blocului si i-am multumit lui dumnezeu ca macar aveam caldura, nu ca mai demult.Imobilul era unul recent construit si deci poti spune ca avea toate dotariile.Dar iata ca noi nu suntem in orice capitala europeana si deci, fiind romani trebuie sa mai avem si noi cate o pana de curent, un administrator hot, dar nimic prea serios.Era bine ca nu era toamna ci iarna caci daca ar fi plouat, strazile orasuluia ar fi fost din nou inundate mai ceva ca Venetia si ApaNova ar fi suferit pierderi mari iar subsolul ar fi fost din nou sub asaltul puhoaielor.Bine, banii tot ni-i fura dar oamenii ar fi facut un mare scandal iar media ar fi pus gaz pe foc.Dar asa e la noi, problemele sunt facute publice prin intermediul ziarelor si-al televiziunii insa nu se rezolva nimic prin asta.Cei de la putere raman in ignoranta lor si isi continua goana dupa banii populatiei.
Am urcat pe scari pana la etajul trei caci mi-era si frica sa mai folosesc liftul dupa ce am ramas blocata de sapte ori saptamana aceasta intre etaje.Anda, colega mea de apartament era inca acasa pregatind micul dejun.A fost oarecum surpinsa sa vada ca deja m-am intors.Dupa ce am lasat geaca si geanta in cuierul de la intrare m-am asezat la masa.
-Stai sa ghicesc, a inceput buna mea prietena
-Mai bine nu incerca.Oricum stii deja ce s-a intamplat.M-au reprogramat pentru ca editorul isi bea cafeaua tocmai la ora la care trebuia sa se intalneasca cu mine.
-Era de asteptat.La Rao ai incercat?
-Nu inca, dar oricum, ce cauti in pijama la ora asta?am intrebat-o uimita
Anda isi petrecu mana prin parul ei brunet, lung incercand sa gaseasca o scuza.Mi-am dat ochii peste cap si-am zorit-o caci amandoua trebuia sa plecam la munca.Dupa ce si-a mancat micul dejun, Anda s-a dus sa se imbrace si m-a lasat singura in bucataria separata de sufragerie printr-un bar din lemn de nuc.Am strans masa apoi m-am dus la mine in camera.Apartamentul nostru nu era foarte spatios.Era compus dintr-o sufragerie, o bucatarie, doua corpuri sanitare, cate unul in fiecare dormitor.Langa camera mea se afla si o debara in care depozitam diferite obiecte.Toate aceste incaperi erau legate printr-un hol destul de spatios.
Am deschis cele doua geamuri din camera lasand aerul rece sa patrunda in incapere.Am aruncat manuscrisul pe patul aflat langa fereastra.Mi-am luat mobilul de pe birou situat langa usa.Nu m-am plans niciodata de marimea dormitorului caci era destul de incapator.Inainte sa ies din incapere am cercetat dulapul din lemn de nuc de langa birou.Am rupt unul din pozele de pe el si le-am aruncat la gunoi.
-Anda, misca-te!am tipat de langa cuier luandu-mi geaca si geanta
-Sorina, calmeaza-te, imi replica Anda luandu-si si ea geaca
M-am privit in oglinda pentru a verifica daca aratam bine.Parul meu era roscat, tuns pana la umeri.Mi-am aranjat bretonul si-am parasit apartamentul lasand-o pe buna mea prietena sa incuie usa.Cum am iesit in strada mi-am dat seama ca facusem o alegere gresita sa-mi iau tenisii si geaca aceea, caci numai groasa nu era.Noroc cu fularul care m-a protejat cat de cat de frigul acelei dimineti de sfarsit de decembrie, pe care l-am strans mai mult in jurul gatului.Sunt destul de slaba si daca ati vrea ati putea va imaginati o tanara de 22 de ani, dardaind in fata unui bloc alaturi de prietena ei cea mai buna ce o priveste dojenitor.Nu pot spune ca Anda nu e si ea slaba, dar in orice caz nu e ca mine.Cand eram mica mama zicea ca daca ar bate vantul mai tare ar putea sa ma ia pe sus.
Anda a vrut sa spuna ceva dar si-a dat seama ca i-as fi facut scandal daca ar fi ras de prostia mea.Macar una din noi nu avea sa inghete.
-Hai sa luam autobuzul, i-am spus brunetei indretandu-ma spre statie
-Banuiesc ca e inutil sa mai spun ca oricum vom intarzia nu?
-Anda..Taci dracului odata!
Capitolul 1
Sediul ziarului era la numai cateva statii de apartament.Cu putin noroc si vreo doi politisti incapabili am ajuns cu doar cateva minute intarziere.Anda este reporter sportiv la acelasi ziar ca si mine.Mereu i-a placut sportul iar acum are ocazia sa-l si comenteze.Eu pe de alta parte ma ocup de rubrica "Tablou".Nu ma intrebati ce-i cu numele caci nu eu l-am intitulat astfel.Eu am sarcina sa critic zilnic Bucurestiul si in general viata in Romania.Nu ca nu as face asta in fiecare minut al vietii mele dar redactorul-sef spera probabil ca cineva de sus va fi afectat de cuvintele mele.Eu in schimb prefer sa dau curaj populatiei sa se impotriveasca securistilor.As putea fi modesta si sa spun ca nu e cine stie ce dar as minti caci datorita rubricii mele ziarul "Gandul" se vinde destul de bine.Desigur, seful meu nu-mi va da o marire de salariu dar eu sunt multumita oricum.
Cum am intrat in biroul cald mi-am dat jos geaca pe care am lasat-o langa geanta, pe canapeaua inghesuita intre un perete si un mic dulap cu dosare.Da e incredibil, aveam un birou al meu!Si pe merit caci la cati bani incaseaza seful de pe urma mea as fi facut scandal sa nu primesc unul.Nici nu m-am asezat bine la calculator ca unul dintre colegii mei a dat buzna in birou.La naiba, nu mai stie nimeni sa ciocaneasca la usa?Era Radu, foto-reporterul.Avea parul blond ce-i incadra perfect fata palida.Avea o constitutie puternica si niste ochi albastrii, fermecatori.E bine ca era mai solid caci mai nou fotografii, sau paparazzi cum se mai zice desi e o diferenta, sunt vanati ca niste iepuri.Ultimul nostru foto-reporter s-a retras dupa ce a primit un pumn in fata din partea unui filantrop.De ce?Nici eu nu stiu.Poate isteria e de vina caci bietul om nu a vrut decat sa-i faca o poza filantropului ce tocmai iesea dintr-un restaurant.
-Ce dracu, nu mai stii sa bati la usa?am sarit eu cu gura
-Scuze prea marita Sorina, regina tuturor criticilor cu venin in cuvinte, incepu blondul pe un ton cat se poate de batjocoritor, dar mi-au spus sa-ti transmit ca le trebuie articolul in cel mult o ora.
-Daca nu ai avea un chip asa frumos ti-as da un pumn, am mormait eu enervata.Si cum doamne iarta-ma sa termin articolul in o ora?
Am deschis laptopul nervoasa si am asteptat ca ecranul sa se lumineze pentru a introduce parola.Inainte sa paraseasca biroul bine luminat si cu o panormala incredibila ( pe cat de captivant poate fi un peisaj onstituit din cateva blocuri si niste strazi aglomerate), blondul ranji malefic si spuse :
-De fapt, practic mai ai numai 30 de minute la dispozitie
A inchis usa la fix caci altfel "Vampirii Sudului" l-ar fi nimerit in cap.Din pacate nu a fost asa si cartea s-a izbit de usa apoi a aterizat pe podea.Am injurat vizibil iritata si m-am pus pe scris.
Acestea fiind spuse, nu am evoluat.Daca mai e speranta cu siguranta eu inca nu am vazut-o dar probabil exista pe vreo strada a Bucurestiul, prinsa in trafic.Deci si in aceasta zi, dupa ce am alergat dupa un editor lenes pot spune cu parere de rau ca am decazut.
Am strambat din nas privind ultimele randuri ale articolului meu.Dar ce ma mai sinchiseam atat?In fiecare zi va fi la fel.Voi critica clasa politica a Romaniei apoi voi constata ca nu am evoluat deloc.Previzibil si totusi, in fiecare dimineata, cetatenii iau ziarul "Gandul" si imi dau dreptate.Poate ca totusi va veni si ziua in care voi spune "asa da ".Iar acum a dat optimismul in mine.Nu, mai bine raman la pesimismul meu, mai bine asa decat sa-mi fac sperante desarte.
Radu intra din nou fara sa bata la usa de data aceasta ud leoarca.Am incercat sa ma abtin din ras insa nu am reusit.Blondul ma privi dusmanos dar usor amuzat.
-Ai terminat?
-Da.Ce-ai patit? l-am intrebat eu
-Alarma falsa.Cineva a dat foc la nu stiu ce foaie si au pornit "stropitorile"
L-am privit amuzata in timp ce isi "storcea" hainele.Banuiam ca a mai patit si altceva din moment ce era asa de ud insa nu am mai apucat sa-l intreb nimic caci vrand sa se apropie de calorifer a alunecat si a aterizat direct pe mine.Mi-a udat camasa alba pe sub care nu mai aveam decat sutienul.Am injurat cu voce tare si am incercat sa-l dau pe blond de pe mine.Din nefericire, Radu parea sa stea destul de confortabil ba chiar se si amuza.Nu pot spune ca-l uram pe blond dar nu-mi placea sa stea cineva ud pana la piele peste mine.I-am dat un genunchi in burta si s-a ridicat repede, lasandu-ma pe jos cu camasa imbibata cu apa.
-Iesi!O sa trimit articolul imediat si daca mai intra cineva in birou fac scandal!am tipat eu trantind usa dupa el
Mi-am dat jos camasa si am pus-o pe calorifer.In acel moment eram orbita de furie si uitasem sa inchid usa cu cheia in caz ca cineva intra.Cateva lovituri imi atrasera atentia asupra usii in timp ce stateam pe scaunul din piele pipaind din cand in cand caloriferul.Nou venitul ma surprinse exact in momentul in care ma intindeam dupa camasa.Am rosit vizibil cand am vazut un tanar brunet, atletic, intr-un costum la fel de negru ca si ochii lui, patrunzand in birou.Eram intre rusine si furie dar frumusetea tanarului ma impiedica sa izbucnesc.Mi-am pus repede camasa inca uda si mi-am inchis hormonii in mine.Barbatul se apropie de calorifer.Acum observam ca tinuta protocolara era "modernizata" cu ajutorul unei perechi de tenisi marca "Converse".
-Da?am intrebat eu iritata
-Sunt Avram Alex.Scuzati deranjul, colegul dumneavoastra Radu mi-a spus ca pot intra, incepu tanarul cu o voce calma afisand un mic zambet
-Nenorocitu'..Doriti ceva?am intrebat eu incercand sa nu arat ca mi-era frig
-Da.Vroiam sa vorbesc cu dumneavoastra..
-Spune-mi Sorina, am zambit iritata verificand cu varful degetelor nasturii
-Cum ziceam, vroiam sa vorbesc despre un proiect dar nu aici.Poate la o cafea?Acum?
Am inganat din cap si mi-am luat repede geaca si geanta apoi mi-am pus fularul.Nu eram sigura de ce se intampla dar preferam sa plec din birou chiar si cu camasa uda.L-am lasat sa o ia inainte pe hol pana la iesire unde mi-a facut semn spre un BMW negru...
*
Cafeneaua era destul de intunecoasa dar atmosfera era placuta.Am ocupat o masa din fundul cafenelei, undeva langa bar.Alex a comandat doua cafele ce au venit mai repede decat ma asteptam.Se pare ca mai existau si oameni ce-si faceau meseria cum trebuie.Afara incepuse sa ninga iar localul era pe jumatate gol.Probabil avea sa se umple mai pe seara.La cateva mese dinstanta statea un batran alaturi de o tanara blonda ce-ar fi putut fi chiar fiica lui.Fata ii era brazdata de riduri si fire albe ce se strangeau intr-un ciot de barba.Ochii negri si sticlosi ii erau partiali acoperiti de niste sprancene stufoase.Batranul, mai indesat, era imbracat de firma ceea ce m-a dus cu gandul la tigara din mana pe care probabil daduse cateva sute.Partenera sa insa era destul de frumusica insa fusta rosie ca focul, deloc potrivita pentru mijlocul zilei, te facea sa te gandesti la o batranica fara gust si cu impresia ca inca nu a trecut de prima tinerete.Probabil am exagerat caci mare parte din atentie imi fusese acaparata de fumul ce iesea din tigara abia inceputa.Alex nu a apucat sa spuna nimic caci m-am ridicat nervoasa indreptandu-ma spre cei doi.Batranul ma privi plictisit si expira fumul in fata mea.Acel gest a fost cireasa de pe tort si ca urmare, furia ce ma cuprinsese in urma cu cateva secunde crescu in mine ca in cele din urma sa explodeze.
-Nu ai vazut semnul ala nenorocit?E chiar langa tine! i-am spus eu luandu-i tigara de la gura si turtind-o de masa ca apoi sa o arunc in paharul plin cu vin
M-am intors inapoi la masa de unde Alex privea placut surpins intreaga scena.Nu m-am mai uitat la batran dar puteam sa-mi imaginez fata-i uscativa contorsionata de furie.Am sorbit din cafeaua nici buna dar nici proasta apoi mi-am atintit privirea asupra brunetului.Cu putina atentia am reusit sa deslusesc comentariile rautacioase ale batranului si declaratia lui cum ca "fiind un om bun, o sa trec cu vederea.Insa stau si ma gandesc, cum poate cineva sa fie atat de necioplit?".Tipic..
-Deci, despre ce vroiai sa discuti cu mine?
-Am nevoie de ajutorul tau.Sunt proprietarul teatrului Nottara si am mare nevoie de un scenarist.Am auzit ca esti talentata si seful tau mi te-a recomandat.Am zis ca poate ai vrea sa ma ajuti.Ofer bani buni si nu trebuie sa renunti la actuala ta slujba.Vei putea trimite prin e-mail articolul si vei fi si ferita de..apa
Alex imi zambi.Nu stiam ce sa spun.Primeam mai multi bani ce-i drept dar nu puteam sa nu-mi astampar uimirea.De ce tocmai eu?
-De ce m-ai ales tocmai pe mine?
-Sa spunem doar ca domnul Enache e un bun prieten de-al meu si s-a oferit sa ma ajute.Accepti?Sunt disperat, marturisi tanarul plecandu-si capul deasupra cafelei
Am acceptat oferta nestiind ce sa fac.Alex, bucuros, se oferi sa ma duca pana in Piata Romana sa vad teatrul pe care il stiam prea-bine.Cand eram mica, tatal meu lucra acolo.Era actor. Si spun "era"pentru ca acum nu mai este decat un cadavru in descompunere ce se odihneste intr-un sicriu, la cativa metri sub pamant.Stiu, sunt cam insensibila dar eu nu l-am iertat niciodata pentru faptul ca ramasese somer cand ii expirase contractul la teatru.Il urasem si-l voi uri mereu.Asta este adevarul.
Am privit cladirea cu indiferenta.Era un bloc vechi, de pe vremea lui Gheorghiu Dej iar la parter era amplasat teatrul ce ocupa doua etaje.Jos erau cele 4 sali iar sus se aranjau actorii.Inauntru arata chiar bine. Era o atmosfera placuta, mai placuta decat imi aminteam.Ultima oara cand fusesem acolo a fost la repetitia tatalui meu pe cand eu eram clasa I.In mod ironic, am ajuns sa lucrez in locul pe care el vroia sa-l vada distrus.Alex m-a condus exact in aceiasi sala, acum goala.
-Si ce va trebui sa fac?am intrebat eu asezandu-ma pe scena
-Imediat ce semnezi contractul, va trebui sa-mi scrii un scenariu.Despre ce nu ma intreba, am neaparata nevoie de unul.Productiile s-au incheiat tocmai din cauza asta.Pusesem in scena fiecare spectacol pe care il puteam pune.Trebuie sa venim cu ceva nou.
M-am culcat pe scena.Priveam tavanul de care atarnau mii de fire.Reflectoarele erau prafuite iar scaunele cufundate in intuneric.Numai scena era luminata.
-Cum ar trebui sa scriu un scenariu, mai bine zis piesa de teatru fara sa am un subiect?Tu crezi ca pot face din aer, apa?Si ma rog pana cand trebuie sa fie gata?
-Pana poimaine.Mi-au zis ca daca nu am o piesa pana miercuri vor inchide definitiv teatrul.
Avea vocea trista.Dar eu eram la ananghie.Acceptasem sa ajut un strain, ce-i drept pe bani buni.Dar totusi, cum sa scriu o piesa in asa putin timp?Daca ma gandeam bine nu mai scrisesem o piesa de teatru niciodata.De fapt a fost odata, in clasa a Va pentru spectacolul scolii.Dar asta era diferit.De mine depindea soarta teatrului.Dar ce-mi pasa mie de el?Intr-adevar nu-mi pasa de o cladire, dar adoram provocarile si termenele limita.Avea sa fie ceva nou.
-Si cand semnez contractul?am intrebat eu parasind sirul ametitor al gandurilor
-Chiar acum daca vrei, mi-a raspuns brunetul scotand din geanta un document si un stilou.
-Da vad ca ai venit hotarit sa nu accepti un refuz, am raspuns eu admirativ luand contractul si incepand sa-l citesc cu mare atentie
La auzul remarcii mele Alex zambi carismatic.Dupa o ora intreaga de frunzarit contractul, timp in care ochii incepusera sa ma usture, am semnat.Nu aveam un avocat si nici nu cunoasteam vreun notar, ceva.Asa ca practic ma aruncasem in intuneric cu capul inainte.Acum, dumnezeu cu mila!Si eu nu ma-ncred in dumnezeu..
**
-Vrei sa-ti fac un ceai?ma intreab ingrijorata Anda
-Da, multumesc, i-am raspuns eu stand pe jos, in mijlocul dormitorului cu laptopul in fata
Timp de cateva ore bune statusem pe covor, holbandu-ma la calculator.In doua ore reusisem sa scriu numai cateva propozitii.Iar in urmatoarele doua am injurat lipsa mea de inspiratie.Cand Anda imi aduse ceaiul era deja 12 noaptea.Ea s-a oferit sa stea cu mine, sa ma ajute, chiar daca maine era marti si ea trebuia sa mearga la munca.Am apreciat dorinta ei de a fi alaturi de mine dar sincer, nu aveam nici cea mai mica idee cum credea ea ca ma poate ajuta.Anda are resurse limitate in ceea ce priveste imaginatia asa ca momentan nu putea sa-mi dea nici o mana de ajutor.
-Ce ai pana acum?ma intreba ea in timp ce se aseza pe pat cu o cana in mana
-Un titlu prins din zbor : "Moartea in familia Popescu".Se presupune ca ar trebui sa transpun aroganta unei familii chiar si cand capul ei moare.Pana acum am scris numai o scena!
M-am prabusit pe jos incepand sa ma vait.Anda se amuza si in acelasi timp incerca sa ma calmeze cand se auzi soneria.Cum minunata mea prietena murea de ras m-am vazut nevoita sa deschid eu usa.Deci iata cum in fata mea statea acum Alex.Nu stiam daca sa-l trag la raspundere pentru ora tarzie, 1 noaptea, pe care si-o alesese pentru o vizita sau filiera prin care imi aflase adresa.
-S-a schimbat planul.Am nevoie de scenariu maine.Se pare ca actorii s-au cam revoltat, spuse Alex plecandu-si capul in fata Andei care tocmai se ridica din pat
-Esti nebun!Daca nu as fi innebunita dupa provocari..
-Motiv pentru care mi-ai fost recomandata..
-Ti-as zice vreo doua!am continuat eu punand laptopul pe birou
Anda ma privi lamentandu-ma in timp ce Alex se aseza pe un fotoliu de langa sifonier.Aveam la dispozitie nici mai mult, nici mai putin de 12 ore !
-Ma duc sa fac mai bine niste cafea, spuse intr-un tarziu buna mea prietena vazand cum mi se inchid ochii in timp ce scriam.
-Buna idee, vin cu tine, spuse Alex
-Nici sa nu te gandesti!Ce, eu stau si scriu aici ca proasta?Pielea ta e in joc, nu a mea.Citeste asta si spune-mi daca e bine!
I-am dat sa citeasca primul act in timp ce eu ma holbam la ceas.Incercam din rasputeri sa-mi dau seama cat e ora caci deja vedeam dublu.M-a salvat insa vocea alarmata a prietenei mele ce tocmai ne adusese cafeaua.
-2?Doamne trebuie sa ma culc! fara sa mai spuna nimic se duse glont in camera ei lasandu-ne singuri.
Alex aproba tot ce scrisesem pana atunci, lasandu-ma apoi sa scriu in liniste.In sfarsit aveam inspiratie.
Din pacate, minunea nu a tinut.Mai aveam nevoie de un sfarsit si nu mai aveam nici cea mai mica idee.Era deja 6 dimineata si nu mai aveam de scris decat o scena.Dupa minute intregi de dat cu capul de pereti Alex m-a salvat.Am terminat repede si ultima scena.Am rasuflat usurata cand am vazut ca imprimanta functioneaza.
-Multumesc! imi spuse tanarul luand foile .Ma duc sa ma intalnesc cu actorii.Ai vrea sa treci pe la teatru astazi pe la 5?Sa-i ajuti sa inteleaga piesa mai bine caci iti zic eu ca tot vor fi unii mai tari de cap.
-Of, bine!Da acum pleaca.Vreau sa dorm!
Eram epuizata.M-am trantit in pat si-am adormit instantaneu.Nu am visat decat cuvinte ce nu se legau, litere ce fugeau de mine.Ce sa mai, ala era rezultatul orelor petrecute in fata calculatorului.In ce ma bagasem oare?Nu sunt nici acum sigura daca a fost o decizie inteleapta.Nu stiu daca sunt sau nu pregatita pentru lumea teatrului dar la naiba cu asta!Exista un inceput pentru toate si am de gand sa fiu cea mai buna in orice as face.Macar eram sigura pe mine.Incetul cu incetul am alungat gandurile din visul meu, lasand odihna sa ma cuprinda.Aproape ca ma simteam mai bine daca nu incepea sa sune alarma de la telefon.
-Al naibii ceas...am injurat eu sculandu-ma si constatand ca deja soarele se cufunda sub marea de nori ce purtau fulgii jucausi in spinare
Dupa ce am iesit de la dus mi-am pus repede blugii si hanoracul lila, peste nimic altceva decat bustiera.Da, v-am zis ca eu nu simt frigul decat atunci cand ies afara.M-am indreptat spre holul de la intrare cu telefonul in mana, de frica sa nu uit sa-l iau cu mine.M-am incaltat cu tenisii caci nu am ghete.Da, urasc hainele groase si tot ce vine dupa.Am incuiat usa si m-am indreptat spre teatru.Sa mai spun oare ca am tremurat tot drumul spre Romana?
Cum am intrat am fost intampinata de Alex care se uita la mine ca la o fantoma.
-Sa inteleg ca ai fugit de sub dus?glumi acesta in soapta
-Zi mersi ca ti-am scris o noua piesa...am mormait eu incercand sa ma calmez
Era oare asa de greu sa inteleaga ca nu suportam sa ma imbrac mai gros?
Am lasat in urma nervii incercand sa ma abtin din ras.Aceiasi actori ca cei de pe vremea lui Ceausescu.Batrani, sfrijiti, pe ici colo stand si cate unul mai tanar.Am recunoscut-o imediat pe Patricia colega din generala, atrasa de pe-atunci de actorie.Era neschimbata, poate doar bluza nu mai avea acelasi decolteu indecent.Cum m-a vazut, blonda a fugit spre mine cat de tare a putut, dat fiind ca avea tocuri, pentru a ma imbratisa.Nu poti spune ca am fost bune prietene insa ne intelegeam cat de cat bine.Patricia e blonda cu o constitutie aparent atletica pana in momentul in care i se mai ridica bluza si vezi "colaceii".Inca mai purta parul lung, cu suvite, iar bretonul ii ascundea si acum fruntea lata.
M-a strans in brate nevenindu-i sa creada ca eram si eu acolo.
-Sorina!mi-a spus ea entuzismata dandu-mi drumul
Alex s-a intors uimit cum mi-a auzit numele rostit.
-O cunosti pe Patricia?intreba acesta uimit din mijlocul grupului de actori plini de ei
-Da, am fost colege de clasa in generala.De atunci aspira la culmile inselatoare ale actoriei.
-Dar tu ce faci aici?ne intrerupse Patricia asezandu-se cu fundul pe scena.
Cand si-au dat seama ca nu erau singuri, actorii s-au intors si ei uimiti cu fata la mine.L-am lasat pe Alex sa faca introducerile si m-am asezat in al doilea rand din fata, in asa fel incat sa pot pune picioarele pe spatarul scaunului din fata.I-am ignorat pe ceilalti privind sala.Aproape ca reusisem sa fiu invizibila pana in momentul in care Dan Puric, un fost coleg de-al lui tata a strigat uimit dandu-si seama cine eram.M-am vazut nevoita sa ma ridic pentru a-l observa mai bine.Era scund, indesat si totusi avea o voce puternica demna de un barbat nu de un batran.
-Sorina!Ultima oara cand te-am vazut erai atatica, spuse el facand semn spre genunchiul lui
-Da...am spus eu indiferenta si putin cam exasperata.
Un alt "aa" imi atrase atentia spre fundul scenei, in obscuritate.Era un barbat in jur de 60 de ani - doamne numai fosile in teatrul asta!- cu parul surprinzator de inchis la culoare, ca si ochii de altfel.Un ras ignorant urma interjectia lucru ce ma facu sa-mi inclestez pumnii de nervi.
-Ai ceva ?Sa-ti aduc o pastila, tataie?am spus eu urcandu-ma pe scena pregatita sa-l jignesc
Barbatul s-a apropiat de mine moment in care am putut sa-l vad mai bine.Era Horatiu Malaele, un alt fost coleg.Era mic de statura dar destul de solid de altfel.Tata nu-l suportase niciodata deoarece era ingamfat dar din nou, nici eu nu-l suportasem pe el.S-a apropiat de mine privindu-ma sfidator.Mie imi era sila de astfel de persoane.Actori priviti cu admiratie numai de niste batrane cu creierul murat.Aveam numai dezgust pentru astfel de indivizi si, pentru tata.
-Horatiu Malaele.Ce mai vrei?
-As putea sa te intreb acelasi lucru, fetito.Crezi ca-l poti depasi pe tactu?imi spuse acesta sfidator
Uitasem ca, in pofida urii tatalui meu pentru Horatiu, barbatul il admirase si protejase mereu.
-Cum as putea sa depasesc o fosila?Nu, prefer sa va scap pe voi de faliment si sa scriu un nenorocit de scenariu!m-am rastit eu ranjind
-Mereu rebela familiei..
-Mereu fanaticul ingamfat, i-am replicat eu cu acelasi dispret cu pumnul inca inclestat.
-Sorina!interveni plin de autoritate Alex
Am coborit de pe scena, indreptandu-ma spre iesire.Am surprins-o cu coada ochiului pe Patricia ce privea fascinata si nedumerita in acelasi timp.
-Vad ca nu aveti nedumeriri, daca mai aveti nevoie de mine ma gasiti la McDonalds! am zis eu parasind sala
I-am ignorat strigatele lui Alex stiind ca nu avea ce sa faca, trebuia sa ramana cu actorii pentru a-i pune la curent.M-am dus spre fast foodul situat ceva mai jos pe bulevard, stiind ca un shake rece de ciocolata avea sa ma calmeze.Ii uram pe acei batrani, actori ce ma credeau mai prejos decat ei sau oricine altcineva doar pentru ca-mi sfidam mereu familia.Poate ca mai si exagerez dar in acelasi timp, o parte din mine adora sa dramatizeze, atat cat imi permite bunul simt.Cateodata simt ca intreaga mea viata este un razboi continu cu cei ce ma privesc cu dispret, de sus.In principal, sunt in razboi cu Romania si cam asta e tot ce trebuie stiut.Nu-ti trebuie curaj sa pleci din tara asta, uitata de tot si de toate, ci iti trebuie mult curaj ca sa ramai.De asta mi-am dat seama acum un an sau doi, cand am facut prima oara cunostiinta cu adevarata Romanie.Intreaga populatie e constituita din batrani pupatori in cur si tineri ce cauta dreptate - care sunt si ei putini caci prostia se mosteneste ca si banii-.
M-am asezat la o masa mai retrasa aproape de televizorul mutat pe ProTv.Am luat o inghititura din shake in timp ce priveam dezgustata stirile.Ca in fiecare an se spunea cate ceva despre copii revolutiei.De data aceasta vorbeau despre cum minunatele odori nascute in timpul focurilor au ajuns la majorat.Dar si mai interesanta era fata "revolutionara"despre care era vorba.Nimeni altcineva decat fiica unui comunist scapat din furia multimii celor ce au fost pe strada in '89.Minunata printesa crescuta in puf, ne spunea parerea ei despre revolutie."Inutila.Nu inteleg de ce au facut asa ceva."Am simtit cum furia ma napadeste din nou.Am refuzat sa mai ascult asa ca m-am concentrat asupra usii din sticla ce se deschidea din cinci in cinci secunde.Cum era posibil sa dea asa ceva la stiri?Fata aia vedea revolutia ca niste pagini inutile din manualul de istorie.Asta e, cei mai multi suntem crescuti in ignoranta si prostia, mi-am spus eu lipindu-mi mainile de paharul rece.
Am privit pe geam cum intreg Bucurestiul era paralizat din cauza nametilor.Se anuntase de vreo doua zile cod galben si iata ca tot ne-a prins pe nepregatite.Ma intreb, la ce se asteptau oare oficialitatile de nu au dat cu plugul sau cu ce naiba trebuia nici pana acum?Mie personal imi place asa.Desi pun pariu ca maine poimaine va fi o mocirla de nedescris.In sfarsit, cum spunea si Mircea Badea "traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul."Mi-am terminat shake-ul si am plecat inapoi spre casa.
Cand am trecut pe langa teatru m-am gandit o secunda sa intru dar numai ideea de a-i revedea pe acei babalaci putea sa-mi dea cosmaruri pentru tot restul vietii.Am preferat sa merg direct acasa, fara vreo alta oprire.
*
Cand m-am trezit Anda nu era acasa.Am oftat cu gandul la articolul pe care trebuia sa-l scriu si sa-l trimit in doua ore.Din fericire pentru mine, mi-am dat seama ca-l trimisesem aseara asa ca aveam la dispozitie o zi intreaga sa lenevesc.M-am pus in fata televizorului cu o farfurie de spaghete in fata si-am inceput sa ma uit la un film.As fi tinut-o asa o zi intreaga dar din pacate Alex s-a hotarat sa inceapa tocmai astazi repetitile.
Iata cum de la ora 2 eram in fata teatrului, mestecand nervoasa o guma, pregatindu-ma sufleteste pentru ce era mai rau.Nici nu pot sa-mi dau seama ce e mai rau decat sa stai in preajma unor batrani incapatanati cu aere de vedete si sa mai ai pe langa tine si niste tinerei de varsta ta, rebeli, ce se cred artistii secolului.Ar trebui interzisa prin lege o astfel de combinatie.Am patruns in sala bine luminata de data aceasta, pe scena careia stateau actorii.
Alex le impartise deja scenariul asa ca tot ce aveam eu de facut era sa stau si sa-l ajut cu regizatul.M-am asezat iar pe al doilea rand din fata, tot cu intentia de a-mi pune picioarele pe spatarul scaunului dinaintea mea.Alex statea pe scena si dadea mai multe indicatii in timp ce Malaele ma fulgera cu privirea.Eu il priveam cu dispret si indiferenta in timp ce Patricia se entuziasma pana peste cap.Nu stiam cu ce pot sa-l ajut eu pe Alex, dat fiind faptul ca singura oara cand am regizat un spectacol, in clasa a 5a, mai multi s-au revoltat caci nu-i lasam sa improvizeze.Dar cum sa improvizeze cand au un scenariu destul de bun?Nici acum nu stiu de ce erau asa de revoltati dar in fine.Cert e ca, desi sunt un leu excelent, la capitolul sefie toti mi se urca in cap desi eu sunt nascuta sa conduc, dupa cum ar zice horoscopul.Nu, mai bine lucrez singura.
Dupa mai bine de o ora actorii intrasera in pielea personajelor.Slava domnului caci daca o mai priveam mult pe Patricia cum ranjea ma dadeam cu capul de pereti!Pana acum Alex facuse o treaba excelenta.Totul pana in momentul in care Horatiu s-a hotarat sa mai deschida si el gura.
-Sorina ce mai cauta aici?Adica, trebuia sa scrie scenariul, atat.
-Nu-mi spune tu mie ce trebuia sau nu sa fac.Veziti de treaba si zi mersi ca macar ai o piesa.Ca daca era dupa neuronii vostrii faceati Burghezul Gentilom la nesfarsit!
-Nu-mi dai tu lectii de viata, tipa de pe scena Horatiu
Ceilalti actori priveau fascinat intreaga scena de parca ar fi putut gasi inspiratie in asta.Mie imi placea sa tip si sa ma iau de niste batrani nenorociti dar mi-era mila de bietul Alex care nu avea nici o vina.
-Ce-ar fi sa incetezi si sa reveniti la repetitii, asta daca nu vreti cumva ca teatrul sa fie desfintat, am spus eu nepasatoare
Alex ii linisti pe actori apoi cobori de scena si se aseza langa mine, de unde putea sa-i vada pe toti.Dupa ce a bolborosit cate ceva, pana si Malaele a inceput sa citeasca din scenariu diferite pasaje.
-Ce fac mai exact? am intrebat eu vazand ca citesc aceeasi replica in mai multe moduri
-Intra in pielea personajului, il adapteaza personalitatii lor.
O priveam pe Patricia care, spre surpinderea mea, parea destul de buna.Si in acel moment nu stiu ce mi-a venit, dar am inceput sa fredonez "American Pie" de Don McLean.Imi placea la nebunie acea melodie, dar nu inteleg de ce o cantam.Nu se potrivea deloc cu momentul sau sentimentele mele.Cu toate acestea, iata ca din gura mea ieseau versuri precum "bye bye miss American Pie..".Pana si Alex incepuse sa fredoneze si in acelasi timp se si amuza.Fericirea mea brusca fuziona cu bucuria macabra a personajelor create de mine, ce se bucurau de moartea unei batrane.Dar iata ca intr-un mod ciudat, totul se potrivea.Versurile, muzica, personajele, peisajul, chiar si batranul Horatiu parea sa se anime in mintea mea pe notele vechi de country cu rock'n roll.
Cand valul a trecut Alex m-a adus la realitate privindu-ma amuzat.In mintea mea totusi se mai auzeau in surdina, versurile si muzica.
-Si tie iti place melodia?m-a intrebat zambind
Pentru un moment am uitat de patura de aroganta ce invelea indiferenta din mine si-am zambit.Eu sunt deobicei bine dispusa, sau asa eram pana realitatea m-a lovit.Prefer niste petreceri nebunesti decat sa critic.Si pentru un moment mi s-a dat ocazia sa-mi arat si aceasta fata.
-Da.Nu credeam ca mai e cineva caruia sa-i placa, am zis eu imbujorandu-ma
-Ciudat.
-Ce?Alex ma privea amuzat, zambind sincer
-E prima oara cand nu te vad nervoasa, sau zicand ceva ironic
Am chicotit gandindu-ma la ce-mi spusese odata un baiat."Esti schimbatoare".Intr-adevar, sunt.Ciudat ca, acelasi baiat nu ma credea cand ii spuneam ca nu mai vreau sa vorbesc cu el, continua sa zica ca sunt doar nervoasa.Dar eu eram mai mult de atat.Nu cred ca ma purtasem vreodata frumos cu acel baiat.Si iata cum o melodie ma poate intoarce pe culmile uitate ale amintirilor, loc de unde are grija sa ma scoata in siguranta Alex care ma alerteaza ca-mi suna telefonul.
-Da?am zis eu asteptand sa-mi raspunda cineva
-Sorina, poti sa vii te rog?era mama
Vocea ii tremura lucru ce ma sperie foarte tare si ma readuse pe poteca bine batatorita numita "Realitate".Mi-am cerut scuze de la Alex si am zbughit-o.Ma temeam sa nus e fi intamplat ceva.
***
scuzati eventualele greseli sau faptul ca m'am grabit, voi incerca sa corectez textul cand voi avea timp, in vacanta poate, fan ficul l'am scris de ceva vreme..in fine, urmatoarele capitole vor fi mai bune