Senko
07-05-09, 19:35
Heya all :hi: Sunt noua pe aici si m-am gandit sa pun noua mea poveste ! Am terminat de curand anime-ul BLOOD+ si am avut o idee, asa ca m-am apucat de scris :glasses:
BLOOD+
The New Revolution
Chapter I - Originea sangelui
In departarile unui oras, in mijlocul unei Sali de opera intunecate, nimic nu patrunde, nimic nu se vede, doar doua straluciri. O pereche de ochi rosii si o pereche de ochi albastri se privesc insistent, plini de ura si dorinta de razbunare.
- Numai am nimic sa iti spun, se auzi vocea primeia, apoi cea de-a doua ii raspunse :
- De asemenea.
In intunericul salii, in mijlocul scenei, spectacolul ajunse la punctul culminant si, odata cu el, totul se termina brusc. Doua sabii insangerate strapunsera abdomenele celor doua fete, iar acestea cazura, infricosate. Cea cu ochii rosii isi mai privi o data rana si observa ca sangerarea se oprea. Insa cealalta constata cu stupoare...ca totul s-a sfarsit. Pe mana ii aparu o crapatura care, incetul cu incetul, incepu sa se extinda pe tot trupul ei imbracat in rochie lunga de spectacol.
- Diva !
- De ce ? De ce doar eu ? Nu ! Nee-sama !
- Diva ! striga din nou prima femeie si se ridica de jos pentru a ajunge la sora ei.
Sora ei. De cati ani nu se luptasera cele doua Regine, de cate decenii se purta inca razboiul dintre Saya, Regina Rosie, si Diva, Regina Albastra ? Aveau acelasi sange, erau nascute din aceeasi mama, dar, totusi, ura dintre ele nu incetase sa creasca si sa creasca, iar, in final, dusese la pieire.
- Ia-ma cu tine ! striga Saya, disperata.
- Onee-sama...se auzi vocea Divei, nedumerita, in timp ce isi privea sora mai mare, vesnicul ei dusman, cum incerca sa o salveze.
Ura dintre ele fusese mereu atat de mare, incat razboiul lor avusese multe victime nevinovate. Multi oameni murisera, altii se transformasera in Chiropterani, si totul pentru nimic. Iar acum, in final, tot ce isi doreau era sa fi fost totul altfel.
Langa Regina insangerata, care era pe cale sa paraseasca intr-un final acea lume, ingenunche ultimul ei Cavaler, cu doua cocoane in brate. Ii zambi, iar chipul Divei se lumina.
- Copiii...mei...
Si Regina Albastra inchise ochii acum, parasindu-si sora mai mare in sfarsit regasita. Sora ei...nascute din aceeasi mama, desi sangele fiecareia era otrava pentru sora ei geamana. Doua Regine...doua suflete...o singura moarte. In acea noapte, doar unul dintre cele doua suflete nascute cu ani in urma se ducea, lasandu-l pe celalat acolo, pe pamant.
***Peste 30 ani***
Pe pervazul unui geam cu rama din lemn de mahon statea o tanara care, dupa infatisare, nu avea mai mult de saisprezece ani. Ochii ei mari si albastri priveau fascinati cerul instelat al noptii. Isi tinea mainile albe pe genunchi, iar manecile vaporoase ale rochiei de matase fluturau in adierea vantului de seara. Canta un cantec, iar vocea ei era ca a unei printese scoase din povesti, ca a unei nimfe, ca a unei dive.
- Aici erai ! se auzi o voce de barbat din spate, iar fata tresari si se intoarse.
- Kouta, tu erai ! ii zambi aceasta putin copilaresc, apoi, printr-un salt, ajunse la intrare, langa baiat.
- Te cauta Ren.
- Si tu esti mesagerul lui ? intreba ea, in timp ce se invartea in cerc in jurul lui Kouta.
Se opri in fata lui si il privi curios in ochi, iar el intoarse privirea, putin rusinat. Fata zambi si se intoarse, la fel de repede cum plecase, la locul ei pe pervazul de mahon.
- Spune-i lui Ren sa vina el la mine ! zise ea, in timp ce intorcea capul spre cer.
- Si acum sunt mesagerul tau ?
- Nu, Kouta ! raspunse ea, in timp ce se intorcea spre baiatul din pragul usii. Esti Cavalerul meu.
Si incepu din nou sa cante, iar cantecul ei era parca rupt din Rai. Ichise ochii si se lasa purtata de notele muzicale care ieseau din gura ei atat de firesc, de parca ar fi stiut melodia aceea din totdeauna. Si chiar asa era, dar nu chiar din totdeauna. Tatal ei obisnuise sa i-o cante cand era mica la violoncel, iar atunci cand crescuse, invatase sa o cante singura. Si ce voce avea ! Multi spuneau ca ar trebui sa incerce sa mearga la opera, dar ea se multumea sa le cante putinelor persoane din conac.
- Imi place vocea ta, ii spuse Kouta in cele din urma, zambindu-i senin. Atunci cand canti asezata la pervaz, iar vantul iti adie prin par, pari ca o sirena pe o stanca, incercand sa farmece calatorii.
- Kouta ! incepu ea sa rada. Ma flatezi.
Si fata deveni senina. Se ridica de pe pervaz si, de aceasta data, merse normal catre baiatul care se asezase pe patul ei cel mare din mijlocul camerei.
- Ai arata bine acolo, la miezul noptii, spsue ea, facandu-i cu ochiul baiatului.
- Pacat ca nu pot sa dorm.
- Dar poti sa ma privesti in timp ce dorm...
- ...si nu mi-ar face nimic mai multa placere, dar nu cred ca m-as putea abtine sa nu te iau in brate...
- ...nu ca ar fi aceasta o problema ! completa ea, razand.
Dar tonul i se schimba brusc in momentul in care privi calendarul din capatul celalalt al camerei. Ochii privira tristi in gol, apoi buzele sale rostira cateva cuvinte, care se pierdura, purtate de vant.
- Ar cam fi timpul ca Saya kaa-san sa se trezeasca...
BLOOD+
The New Revolution
Chapter I - Originea sangelui
In departarile unui oras, in mijlocul unei Sali de opera intunecate, nimic nu patrunde, nimic nu se vede, doar doua straluciri. O pereche de ochi rosii si o pereche de ochi albastri se privesc insistent, plini de ura si dorinta de razbunare.
- Numai am nimic sa iti spun, se auzi vocea primeia, apoi cea de-a doua ii raspunse :
- De asemenea.
In intunericul salii, in mijlocul scenei, spectacolul ajunse la punctul culminant si, odata cu el, totul se termina brusc. Doua sabii insangerate strapunsera abdomenele celor doua fete, iar acestea cazura, infricosate. Cea cu ochii rosii isi mai privi o data rana si observa ca sangerarea se oprea. Insa cealalta constata cu stupoare...ca totul s-a sfarsit. Pe mana ii aparu o crapatura care, incetul cu incetul, incepu sa se extinda pe tot trupul ei imbracat in rochie lunga de spectacol.
- Diva !
- De ce ? De ce doar eu ? Nu ! Nee-sama !
- Diva ! striga din nou prima femeie si se ridica de jos pentru a ajunge la sora ei.
Sora ei. De cati ani nu se luptasera cele doua Regine, de cate decenii se purta inca razboiul dintre Saya, Regina Rosie, si Diva, Regina Albastra ? Aveau acelasi sange, erau nascute din aceeasi mama, dar, totusi, ura dintre ele nu incetase sa creasca si sa creasca, iar, in final, dusese la pieire.
- Ia-ma cu tine ! striga Saya, disperata.
- Onee-sama...se auzi vocea Divei, nedumerita, in timp ce isi privea sora mai mare, vesnicul ei dusman, cum incerca sa o salveze.
Ura dintre ele fusese mereu atat de mare, incat razboiul lor avusese multe victime nevinovate. Multi oameni murisera, altii se transformasera in Chiropterani, si totul pentru nimic. Iar acum, in final, tot ce isi doreau era sa fi fost totul altfel.
Langa Regina insangerata, care era pe cale sa paraseasca intr-un final acea lume, ingenunche ultimul ei Cavaler, cu doua cocoane in brate. Ii zambi, iar chipul Divei se lumina.
- Copiii...mei...
Si Regina Albastra inchise ochii acum, parasindu-si sora mai mare in sfarsit regasita. Sora ei...nascute din aceeasi mama, desi sangele fiecareia era otrava pentru sora ei geamana. Doua Regine...doua suflete...o singura moarte. In acea noapte, doar unul dintre cele doua suflete nascute cu ani in urma se ducea, lasandu-l pe celalat acolo, pe pamant.
***Peste 30 ani***
Pe pervazul unui geam cu rama din lemn de mahon statea o tanara care, dupa infatisare, nu avea mai mult de saisprezece ani. Ochii ei mari si albastri priveau fascinati cerul instelat al noptii. Isi tinea mainile albe pe genunchi, iar manecile vaporoase ale rochiei de matase fluturau in adierea vantului de seara. Canta un cantec, iar vocea ei era ca a unei printese scoase din povesti, ca a unei nimfe, ca a unei dive.
- Aici erai ! se auzi o voce de barbat din spate, iar fata tresari si se intoarse.
- Kouta, tu erai ! ii zambi aceasta putin copilaresc, apoi, printr-un salt, ajunse la intrare, langa baiat.
- Te cauta Ren.
- Si tu esti mesagerul lui ? intreba ea, in timp ce se invartea in cerc in jurul lui Kouta.
Se opri in fata lui si il privi curios in ochi, iar el intoarse privirea, putin rusinat. Fata zambi si se intoarse, la fel de repede cum plecase, la locul ei pe pervazul de mahon.
- Spune-i lui Ren sa vina el la mine ! zise ea, in timp ce intorcea capul spre cer.
- Si acum sunt mesagerul tau ?
- Nu, Kouta ! raspunse ea, in timp ce se intorcea spre baiatul din pragul usii. Esti Cavalerul meu.
Si incepu din nou sa cante, iar cantecul ei era parca rupt din Rai. Ichise ochii si se lasa purtata de notele muzicale care ieseau din gura ei atat de firesc, de parca ar fi stiut melodia aceea din totdeauna. Si chiar asa era, dar nu chiar din totdeauna. Tatal ei obisnuise sa i-o cante cand era mica la violoncel, iar atunci cand crescuse, invatase sa o cante singura. Si ce voce avea ! Multi spuneau ca ar trebui sa incerce sa mearga la opera, dar ea se multumea sa le cante putinelor persoane din conac.
- Imi place vocea ta, ii spuse Kouta in cele din urma, zambindu-i senin. Atunci cand canti asezata la pervaz, iar vantul iti adie prin par, pari ca o sirena pe o stanca, incercand sa farmece calatorii.
- Kouta ! incepu ea sa rada. Ma flatezi.
Si fata deveni senina. Se ridica de pe pervaz si, de aceasta data, merse normal catre baiatul care se asezase pe patul ei cel mare din mijlocul camerei.
- Ai arata bine acolo, la miezul noptii, spsue ea, facandu-i cu ochiul baiatului.
- Pacat ca nu pot sa dorm.
- Dar poti sa ma privesti in timp ce dorm...
- ...si nu mi-ar face nimic mai multa placere, dar nu cred ca m-as putea abtine sa nu te iau in brate...
- ...nu ca ar fi aceasta o problema ! completa ea, razand.
Dar tonul i se schimba brusc in momentul in care privi calendarul din capatul celalalt al camerei. Ochii privira tristi in gol, apoi buzele sale rostira cateva cuvinte, care se pierdura, purtate de vant.
- Ar cam fi timpul ca Saya kaa-san sa se trezeasca...