Ich.
12-04-09, 22:31
Primul capitol va fi destul de plictisitor, fiind doar gandurile personajului principal si descrierea locului, nu e prea grozav, aici dau vina pe oboseala si mama care se roaga in tibetana si e foarte enervanta:drop::depresssed::rage::wahhhhh:
Acum fara introduceri:
Iubind tacerea
Vedenii trecute[Prolog]
“Lumea in care traim e inconjurata de umbre si entitatii. La fiecare colt poti vedea acele nefinite triste, care arata ca in momentul mortii :bauti morti, sau drogati, sau cu o parte a corpului lipsa, nici nu stiu exact cum sa descriu.
Acum, rad, poate chiar iornic, pentru ca imi amintesc acele lucruri, imi amintesc cum nu intelegeam de ce nu sunt ajutata, atunci cand un individ ma ataca pe strada, nu intelegeam de ce toti radeau spunand ca joc bine, sau cerandu-mi sa incetez pentru ca sunt pe strada”
Mergea privindu-si umbra paralel cu drumul. Mintea nu stia drumul, insa corpul, picioarele mai exact , cunosteau fiecare unghier al stradutei acelea.
Se opri in fata unui pom privind ceea ce se putea destinge prin intunericul, strabatut doar de lumina unui felinar slab ce palpaia. Vantul ridica in aer frunzele , inconjurand partial pomul
“Frunze planse de toamna” isi spuse oftand si isi continua drumul pe aleea sem-iobscura.
‘Nu am inteles niciodata, de ce am fost mereu doar eu si umbra mea, de ce toti se comportau cu mine ca si cum as avea probleme psihice.”
Se opri in mijlocul drumului pustiu si-si privi umbra, apoi masinile si asfaltul
‘Asta pana cand am intrebat-o pe scumpa mea prietena de ce nu ma ajuta cand sunt ‘atacata’. Am fost socata sa aflu ca toti ma vad pe mine zbatandu-ma si nimic altceva, credeam ca face o gluma proasta, dar cu timpul mi s-a confirmat asta’
Ofta si intra pe alee ace ducea spre blocul unde statea, un bloc de pensionari enervanti care se urla cand e data muzica putin mai tare. Totusi avea o satisfactie, era liniste in timpul noptii si atat ii trebuia.
‘Parca ar fi un film horor’ isi spuse in timp ce urca scarile.
Scara era in renovare, deci peisajul nu era pre dragut: scari vopsite si murdare, pe pereti era vopsea neuscata ce se scurgea, iar pe fiecare usa era plastic protector
“Parca traiesc intr-un bloc abandonat” Ofta si-s scoase mainile din buzunarele blugilor, apoi si le vara in geaca scurta pana la talie, din acelasi material ca si pantalonii, scotand cheia.
Usa se deschise si intra in holul casei, luminile pe senzori aprinzandu-se.
‘O sa sparg intr-o zi chestile astea!’ Isi arunca adidasi albi si geaca pe cuburile din hol si se indrepta catre bucatarie.
“Ce idiotenie! Nu mai am tigari!’ constata aceasta dup ace privi pachetul gol de pe masa.
Privi jocul de umbre din incapere
‘Daca ma gandesc bine, asa a fost si noaptea in care a inceput haosul, cu diferenta ca fumam sau ma rog incercam sa fumez ultima tigara”
Acum fara introduceri:
Iubind tacerea
Vedenii trecute[Prolog]
“Lumea in care traim e inconjurata de umbre si entitatii. La fiecare colt poti vedea acele nefinite triste, care arata ca in momentul mortii :bauti morti, sau drogati, sau cu o parte a corpului lipsa, nici nu stiu exact cum sa descriu.
Acum, rad, poate chiar iornic, pentru ca imi amintesc acele lucruri, imi amintesc cum nu intelegeam de ce nu sunt ajutata, atunci cand un individ ma ataca pe strada, nu intelegeam de ce toti radeau spunand ca joc bine, sau cerandu-mi sa incetez pentru ca sunt pe strada”
Mergea privindu-si umbra paralel cu drumul. Mintea nu stia drumul, insa corpul, picioarele mai exact , cunosteau fiecare unghier al stradutei acelea.
Se opri in fata unui pom privind ceea ce se putea destinge prin intunericul, strabatut doar de lumina unui felinar slab ce palpaia. Vantul ridica in aer frunzele , inconjurand partial pomul
“Frunze planse de toamna” isi spuse oftand si isi continua drumul pe aleea sem-iobscura.
‘Nu am inteles niciodata, de ce am fost mereu doar eu si umbra mea, de ce toti se comportau cu mine ca si cum as avea probleme psihice.”
Se opri in mijlocul drumului pustiu si-si privi umbra, apoi masinile si asfaltul
‘Asta pana cand am intrebat-o pe scumpa mea prietena de ce nu ma ajuta cand sunt ‘atacata’. Am fost socata sa aflu ca toti ma vad pe mine zbatandu-ma si nimic altceva, credeam ca face o gluma proasta, dar cu timpul mi s-a confirmat asta’
Ofta si intra pe alee ace ducea spre blocul unde statea, un bloc de pensionari enervanti care se urla cand e data muzica putin mai tare. Totusi avea o satisfactie, era liniste in timpul noptii si atat ii trebuia.
‘Parca ar fi un film horor’ isi spuse in timp ce urca scarile.
Scara era in renovare, deci peisajul nu era pre dragut: scari vopsite si murdare, pe pereti era vopsea neuscata ce se scurgea, iar pe fiecare usa era plastic protector
“Parca traiesc intr-un bloc abandonat” Ofta si-s scoase mainile din buzunarele blugilor, apoi si le vara in geaca scurta pana la talie, din acelasi material ca si pantalonii, scotand cheia.
Usa se deschise si intra in holul casei, luminile pe senzori aprinzandu-se.
‘O sa sparg intr-o zi chestile astea!’ Isi arunca adidasi albi si geaca pe cuburile din hol si se indrepta catre bucatarie.
“Ce idiotenie! Nu mai am tigari!’ constata aceasta dup ace privi pachetul gol de pe masa.
Privi jocul de umbre din incapere
‘Daca ma gandesc bine, asa a fost si noaptea in care a inceput haosul, cu diferenta ca fumam sau ma rog incercam sa fumez ultima tigara”