Meg
26-03-09, 19:04
Well, fara alte introduceri, aici sunt cateva dintre poeziile mele:
~ ploua ~
Ploua…
Ploua ca si cum lumea
Ca si cum noua s-ar face,
In linistea ce incet tace,
Ca apa ce curge lin asa,
Pierzandu-si incet stralucirea,
Cand moare o parte din ea,
De parca nu ar fi existat,
De parca nimic nu ar fi afectat…
Ploua…
Dorul inima i-o arde,
Ca un foc de petarde,
Dorul de soarele ce-l incalzea,
Dorul de linistea ce-l imbratisa…
De vorbele-i linistitoare,
De atingerea mangaietoare…
A disparut de parca nu ar fi fost,
Iar acum totul e din nou anost,
Sub norii cenusii,
Caci inapoi nu ai sa mai vii…
~ durerea setei de sange ~
Printre razele lunii cenusii,
Paseste in raurile sangerii,
Simtind cu gandul sau taios,
Cu rationamentul sau fioros.
O privire si-a-nghetat,
O lume de nepatat,
O privire si-a-ncalzit,
Inima dusa la putrezit.
Coltii ascutiti lucesc,
Catre tot ce e lumesc,
Insa intunericul ii ia,
Cand sangele curge spre ea.
Te prinde cu mana sa rece,
Ce direct prin suflet iti trece,
Si isi sopteste la ureche,
Vorbele-i fara pereche.
Intelegi, esti norocos,
Nu’ntelegi esti virtuos,
Insa de contat nu mai conteaza,
Caci gandu-i e mereu pe faza.
Paseste incet si greoi,
Prin al lumii nenorocit noroi,
Privind inainte si inapoi,
Ca si cum in viata ar fi doar doi:
Ucigas de placere intinat,
Victima cu trupul insangerat.
Simte sangele in palme,
Privind sufletele albe
Ce ii trec prin fata ochilor,
Dupa cantecul mortilor.
Mortii cu chipuri de piatra,
Crima sa fiind o arta
O arta de haos elaborata,
O arta de vidul negru devorata.
evident, astept comentarii...
~ ploua ~
Ploua…
Ploua ca si cum lumea
Ca si cum noua s-ar face,
In linistea ce incet tace,
Ca apa ce curge lin asa,
Pierzandu-si incet stralucirea,
Cand moare o parte din ea,
De parca nu ar fi existat,
De parca nimic nu ar fi afectat…
Ploua…
Dorul inima i-o arde,
Ca un foc de petarde,
Dorul de soarele ce-l incalzea,
Dorul de linistea ce-l imbratisa…
De vorbele-i linistitoare,
De atingerea mangaietoare…
A disparut de parca nu ar fi fost,
Iar acum totul e din nou anost,
Sub norii cenusii,
Caci inapoi nu ai sa mai vii…
~ durerea setei de sange ~
Printre razele lunii cenusii,
Paseste in raurile sangerii,
Simtind cu gandul sau taios,
Cu rationamentul sau fioros.
O privire si-a-nghetat,
O lume de nepatat,
O privire si-a-ncalzit,
Inima dusa la putrezit.
Coltii ascutiti lucesc,
Catre tot ce e lumesc,
Insa intunericul ii ia,
Cand sangele curge spre ea.
Te prinde cu mana sa rece,
Ce direct prin suflet iti trece,
Si isi sopteste la ureche,
Vorbele-i fara pereche.
Intelegi, esti norocos,
Nu’ntelegi esti virtuos,
Insa de contat nu mai conteaza,
Caci gandu-i e mereu pe faza.
Paseste incet si greoi,
Prin al lumii nenorocit noroi,
Privind inainte si inapoi,
Ca si cum in viata ar fi doar doi:
Ucigas de placere intinat,
Victima cu trupul insangerat.
Simte sangele in palme,
Privind sufletele albe
Ce ii trec prin fata ochilor,
Dupa cantecul mortilor.
Mortii cu chipuri de piatra,
Crima sa fiind o arta
O arta de haos elaborata,
O arta de vidul negru devorata.
evident, astept comentarii...