AlLi
15-03-09, 20:54
Out Of Character
Nume/Porecla: haha :)
Varsta: 18
Faci role play de: hm… sa fie 5 ani? Yep, I think that`s it :)
In Character
Basics
Nume: Keehl
Prenume: Raphael Odin
Varsta: 30
Sex: masculin
Orientare sexuala: bisexual, dar inclina mai mult spre homosexualitate
Grupa sangvina: AB
Data nasterii: 17 Octombrie
Appearence
Inaltime: 181cm
Greutate: 67 kg
Culoarea Parului: blond
Culoarea ochilor: maro galbui
Tipul corpului: atletic, lucrat
Stil de imbracaminte: cand lucreaza prefera costumele in combinatie cu vesnicul halat alb, luandu-si foarte in serios slujba, dar in timpul liber poate fi vazut purtand o pereche de blugi, preferabil negri, si o camasa deseori alba
Descriere/Poza: A avut intotdeauna o tinuta mandra, impozanta, tinuta subliniata si de costumele croite asa incat sa-i scoata in evidenta infatisarea masculina si corpul bine lucrat. Are tatuat un craniu cuprins de flacari albastre pe pectoralul stang. Isi poarta parul la o lungime medie si oarecum dezordonat, dar in acelasi timp lasa impresia unei ingrijiri impecabile.
Raphael (http://i4.photobucket.com/albums/y115/mutantxboard/KHR___Dino_by_Ichigoso.png) image copyright Ichigoso on deviantART.com
Post
Post: directorul spitalului/psihiatru
Tura: si zi si noapte, depinde cand e nevoie de el
Adulti/tineri/adolescenti?: adulti si tineri, incepand de la 18 ani
Alte date: isi ia postul foarte in serios, in sinea lui fiind extrem de multumit de faptul ca se afla la conducere, chiar daca e primul lui an ca director. De fapt, planuieste sa profite din plin de avantaje si sa ramana acolo
Familie
Mama: Elizabeth Keehl, pianista
Tata: Reese Keehl, comandant in marina
Frati/Surori: Benjamin Keehl, frate mai mare cu patru ani
Alte rude: Angelique Delacroix - logodnica
Personalitate
Raphael Odin Keehl. Sau, cu alte cuvinte psihiatrul atipic. Asta pentru ca a reusit sa-si imparta comportamentul in doua: cel din timpul serviciului si cel din timpul liber. Adevarat, cele doua au perioade in care se suprapun, dar situatiile de acest gen sunt rar intalnite si usor mascate. Raphael e un artist in arta manipularii, in special datorita sarmului si abilitatii sale de a citi oamenii, dand impresia de sociabilitate si uneori chiar naivitate. Minciuna e un prieten foarte bun al barbatului, ba s-ar putea spune ca a devenit un obicei, o indeletnicire de care e mandru. De fapt, poate spune orice pentru a-si atinge scopurile si nimeni nu ar putea spune ca ceea ce a scos pe gura nu e adevarat. Fiindca o spune ca si cum ar fi.
Spre deosebire de alti doctori, Raphael nu practica medicina fiindca vrea sa ajute omenirea. Nici pe departe. O practica fiindca il fascineaza, fiindca are ambitia de a sti tot ce se poate sti despre mintea umana si patologia ei. De fapt, patologia, disfunctiile mintii umane, nebunia in forma ei neslefuita sau, din contra, in cele mai rafinate forme ale sale l-au plasat intotdeauna intr-o zona dominata de o satisfactie maladiva. Asadar, imaginea de barbat calculat, calm si rabdator, imagine respectata de o mare parte a personalului institutului, este doar o fateta a personalitatii sale, o bucatica intre acele mii. Iar daca tot veni vorba, si cea privata de nebunie.
Istorie
Raphael s-a nascut intr-o familie stricta, fiind crescut intr-un spirit autoritar, mai ales de tatal sau. Vorbind de tata, barbatul iubea disciplina, fapt ce se putea observa extrem de usor in comportamentul fiilor sai. Ma rog, cel putin atata timp cat comandantul, cum obisnuiau sa-i spuna, era prin preajma. Se poate spune ca baietii, Benjamin si fratele sau mai mic Raphael, se temeau de barbatul caruia nici nu indrazneau sa-i spuna tata. De ce? Fiindca nu se comporta ca unul. Deseori, baietii se refugiau in bratele mamei, care obisnuia sa le cante pentru a-i calma.
In jurul varstei de paisprezece ani, Benjamin a fost diagnosticat cu ADHD, fapt ce explica lipsa de concentrare si hiperactivitatea baiatului. Boala i-a adus tanarului internarea intr-un institut de boli mentale la cererea tatalui. Din acel moment, Raphael a devenit fascinat de conditia fratelui sau, incepand sa citesca despre simptome, tratament si tipuri de terapie aplicabile, ajungand ca la varsta de saisprezece ani sa scrie un studiu asupra conditiei ce poarta numele de ADHD, studiu ce a ajuns sa uimeasca membrii consiliului medical al orasului. Asadar, baiatul intra sub tutela unui psihiatru, in ciuda varstei fragede.
In momentul implinirii varstei legale pentru a putea intra la facultate, tanarul avea deja un loc asigurat pe bancile facultatii de medicina, pe care o absolvi la douazeci si patru de ani, dupa care isi lua doctoratul in psihiatrie.
A inceput sa lucreze imediat la institutul Belleville ca medic primar psihiatru. La scurt timp a inceput ssa dezvolte o forma incipienta de schizofrenie, pe care, din fericire, a reusit sa o controleze u medicatia si atitudinea potrivita. De altfel, a hotarat sa nu dezvaluie nimanui informatii privitoare la starea sa.
La varsta de douazeci si sapte de ani a cunoscut-o pe Angelique, nou angajata a spitalului pe postul de asistenta. Cei doi s-au inteles perfect inca de la inceput, asa ca nimeni nu a fost surprins cand, dupa un an de la data in care s-au cunoscut, cei doi au ales sa se logodeasca. Dar problemele nu au ezitat sa apara. Decizia pe care au luat-o nu fusese cea mai inspirata. Si asta pentru ca, mai ales el, incepu sa se indeparteze de ea. De fapt. Angelique fusese una dintre putinele femei cu care umblase Raphael. De ce? Pentru ca, in esenta, Raphael ea homosexual. Ei bine, cel putin in mare. In orice caz, cuvantul 'bisexual' spunea totul. Evident.
Alte informatii
- are vederea destul de proasta, motiv pentru care poarta ochelari (pe care deseori ii inlocuieste cu lentilele de contact)
- coulrofobic
- has a little annoying voice in his head ^_^
- sufera de o forma incipienta de schizofrenie pe care o trateaza singur. In plus, e singurul ce stie de existenta bolii, reusind sa o tina sub control in marea majoritate a timpului
Roleplay
Exemplu:
Sanatoriul lui era minunat noaptea. Luminat doar de razele pale ale lunii, asta atunci cand reuseau sa patrunda prin ferestrele de sticla groasa, mata. Fiecare sunet amplificat de coridoarele intunecoase, pasii repezi ai infirmierilor ce controlau starea pacientilor, cate un urlet prelung din sectia de terapie intensiva. Intotdeauna iubise aceste sunete, dar acum, cand locul era al lui, totul parea sa se desfasoare la o intensitate net superioara. Era perfect.
Arunca o privire prin biroul mare, de forma ovala, ce ii fusese dat in primire in urma alegeri sale pe postul de director. Isi trecu privirea peste rafturile pline de carti ce tapetau trei din cei patru pereti, peste fotoliul asezat in fata biroului, peste plansa imensa ce reprezenta evolutia epilepsiei si efectele sale asupra creierului, si, in fine, peste foile imprastiate pe suprafata biroului. Da, foile… filele ce contineau istoria fiecarui pacient aflat in grija institutului. Vai, cat iubea acele foi, acele povesti aproape ireale despre vietile unor oameni care ar fi dat orice pentru o viata ‚normala’, sau din potriva, ale unor oameni ce isi adorau nebunia, la fel ca el. Zambi usor ironic, luand una din foi de pe masa. O privi pret de cateva secunde, dupa care o puse la loc, stivuindu-le si pe celelalte peste ea, asa incat sa formeze un teanc ordonat undeva la mijlocul biroului.
[i]Tigrul zambi aratandu-si coltii. „Stii ca nu vei rezista mult. Pana la urma EU voi iesi la iveala.”
‚Pe naiba.’ Ii raspunse pe un ton dispretuitor, arcuindu-si o spranceana.
Se auzi o bataie hotarata in usa incaperii. Isi indrepta privirea intr-acolo, adoptand o mina obosita, usor indiferenta. „Intra.” Vocea joasa i se auzi ca un ecou. In timp ce usa din lemn masiv se deschidea incet, rasul isteric al tigrului ii rasuna inca in minte.
Era timpul sa-si exercite functia de director. In sfarsit!
Nume/Porecla: haha :)
Varsta: 18
Faci role play de: hm… sa fie 5 ani? Yep, I think that`s it :)
In Character
Basics
Nume: Keehl
Prenume: Raphael Odin
Varsta: 30
Sex: masculin
Orientare sexuala: bisexual, dar inclina mai mult spre homosexualitate
Grupa sangvina: AB
Data nasterii: 17 Octombrie
Appearence
Inaltime: 181cm
Greutate: 67 kg
Culoarea Parului: blond
Culoarea ochilor: maro galbui
Tipul corpului: atletic, lucrat
Stil de imbracaminte: cand lucreaza prefera costumele in combinatie cu vesnicul halat alb, luandu-si foarte in serios slujba, dar in timpul liber poate fi vazut purtand o pereche de blugi, preferabil negri, si o camasa deseori alba
Descriere/Poza: A avut intotdeauna o tinuta mandra, impozanta, tinuta subliniata si de costumele croite asa incat sa-i scoata in evidenta infatisarea masculina si corpul bine lucrat. Are tatuat un craniu cuprins de flacari albastre pe pectoralul stang. Isi poarta parul la o lungime medie si oarecum dezordonat, dar in acelasi timp lasa impresia unei ingrijiri impecabile.
Raphael (http://i4.photobucket.com/albums/y115/mutantxboard/KHR___Dino_by_Ichigoso.png) image copyright Ichigoso on deviantART.com
Post
Post: directorul spitalului/psihiatru
Tura: si zi si noapte, depinde cand e nevoie de el
Adulti/tineri/adolescenti?: adulti si tineri, incepand de la 18 ani
Alte date: isi ia postul foarte in serios, in sinea lui fiind extrem de multumit de faptul ca se afla la conducere, chiar daca e primul lui an ca director. De fapt, planuieste sa profite din plin de avantaje si sa ramana acolo
Familie
Mama: Elizabeth Keehl, pianista
Tata: Reese Keehl, comandant in marina
Frati/Surori: Benjamin Keehl, frate mai mare cu patru ani
Alte rude: Angelique Delacroix - logodnica
Personalitate
Raphael Odin Keehl. Sau, cu alte cuvinte psihiatrul atipic. Asta pentru ca a reusit sa-si imparta comportamentul in doua: cel din timpul serviciului si cel din timpul liber. Adevarat, cele doua au perioade in care se suprapun, dar situatiile de acest gen sunt rar intalnite si usor mascate. Raphael e un artist in arta manipularii, in special datorita sarmului si abilitatii sale de a citi oamenii, dand impresia de sociabilitate si uneori chiar naivitate. Minciuna e un prieten foarte bun al barbatului, ba s-ar putea spune ca a devenit un obicei, o indeletnicire de care e mandru. De fapt, poate spune orice pentru a-si atinge scopurile si nimeni nu ar putea spune ca ceea ce a scos pe gura nu e adevarat. Fiindca o spune ca si cum ar fi.
Spre deosebire de alti doctori, Raphael nu practica medicina fiindca vrea sa ajute omenirea. Nici pe departe. O practica fiindca il fascineaza, fiindca are ambitia de a sti tot ce se poate sti despre mintea umana si patologia ei. De fapt, patologia, disfunctiile mintii umane, nebunia in forma ei neslefuita sau, din contra, in cele mai rafinate forme ale sale l-au plasat intotdeauna intr-o zona dominata de o satisfactie maladiva. Asadar, imaginea de barbat calculat, calm si rabdator, imagine respectata de o mare parte a personalului institutului, este doar o fateta a personalitatii sale, o bucatica intre acele mii. Iar daca tot veni vorba, si cea privata de nebunie.
Istorie
Raphael s-a nascut intr-o familie stricta, fiind crescut intr-un spirit autoritar, mai ales de tatal sau. Vorbind de tata, barbatul iubea disciplina, fapt ce se putea observa extrem de usor in comportamentul fiilor sai. Ma rog, cel putin atata timp cat comandantul, cum obisnuiau sa-i spuna, era prin preajma. Se poate spune ca baietii, Benjamin si fratele sau mai mic Raphael, se temeau de barbatul caruia nici nu indrazneau sa-i spuna tata. De ce? Fiindca nu se comporta ca unul. Deseori, baietii se refugiau in bratele mamei, care obisnuia sa le cante pentru a-i calma.
In jurul varstei de paisprezece ani, Benjamin a fost diagnosticat cu ADHD, fapt ce explica lipsa de concentrare si hiperactivitatea baiatului. Boala i-a adus tanarului internarea intr-un institut de boli mentale la cererea tatalui. Din acel moment, Raphael a devenit fascinat de conditia fratelui sau, incepand sa citesca despre simptome, tratament si tipuri de terapie aplicabile, ajungand ca la varsta de saisprezece ani sa scrie un studiu asupra conditiei ce poarta numele de ADHD, studiu ce a ajuns sa uimeasca membrii consiliului medical al orasului. Asadar, baiatul intra sub tutela unui psihiatru, in ciuda varstei fragede.
In momentul implinirii varstei legale pentru a putea intra la facultate, tanarul avea deja un loc asigurat pe bancile facultatii de medicina, pe care o absolvi la douazeci si patru de ani, dupa care isi lua doctoratul in psihiatrie.
A inceput sa lucreze imediat la institutul Belleville ca medic primar psihiatru. La scurt timp a inceput ssa dezvolte o forma incipienta de schizofrenie, pe care, din fericire, a reusit sa o controleze u medicatia si atitudinea potrivita. De altfel, a hotarat sa nu dezvaluie nimanui informatii privitoare la starea sa.
La varsta de douazeci si sapte de ani a cunoscut-o pe Angelique, nou angajata a spitalului pe postul de asistenta. Cei doi s-au inteles perfect inca de la inceput, asa ca nimeni nu a fost surprins cand, dupa un an de la data in care s-au cunoscut, cei doi au ales sa se logodeasca. Dar problemele nu au ezitat sa apara. Decizia pe care au luat-o nu fusese cea mai inspirata. Si asta pentru ca, mai ales el, incepu sa se indeparteze de ea. De fapt. Angelique fusese una dintre putinele femei cu care umblase Raphael. De ce? Pentru ca, in esenta, Raphael ea homosexual. Ei bine, cel putin in mare. In orice caz, cuvantul 'bisexual' spunea totul. Evident.
Alte informatii
- are vederea destul de proasta, motiv pentru care poarta ochelari (pe care deseori ii inlocuieste cu lentilele de contact)
- coulrofobic
- has a little annoying voice in his head ^_^
- sufera de o forma incipienta de schizofrenie pe care o trateaza singur. In plus, e singurul ce stie de existenta bolii, reusind sa o tina sub control in marea majoritate a timpului
Roleplay
Exemplu:
Sanatoriul lui era minunat noaptea. Luminat doar de razele pale ale lunii, asta atunci cand reuseau sa patrunda prin ferestrele de sticla groasa, mata. Fiecare sunet amplificat de coridoarele intunecoase, pasii repezi ai infirmierilor ce controlau starea pacientilor, cate un urlet prelung din sectia de terapie intensiva. Intotdeauna iubise aceste sunete, dar acum, cand locul era al lui, totul parea sa se desfasoare la o intensitate net superioara. Era perfect.
Arunca o privire prin biroul mare, de forma ovala, ce ii fusese dat in primire in urma alegeri sale pe postul de director. Isi trecu privirea peste rafturile pline de carti ce tapetau trei din cei patru pereti, peste fotoliul asezat in fata biroului, peste plansa imensa ce reprezenta evolutia epilepsiei si efectele sale asupra creierului, si, in fine, peste foile imprastiate pe suprafata biroului. Da, foile… filele ce contineau istoria fiecarui pacient aflat in grija institutului. Vai, cat iubea acele foi, acele povesti aproape ireale despre vietile unor oameni care ar fi dat orice pentru o viata ‚normala’, sau din potriva, ale unor oameni ce isi adorau nebunia, la fel ca el. Zambi usor ironic, luand una din foi de pe masa. O privi pret de cateva secunde, dupa care o puse la loc, stivuindu-le si pe celelalte peste ea, asa incat sa formeze un teanc ordonat undeva la mijlocul biroului.
[i]Tigrul zambi aratandu-si coltii. „Stii ca nu vei rezista mult. Pana la urma EU voi iesi la iveala.”
‚Pe naiba.’ Ii raspunse pe un ton dispretuitor, arcuindu-si o spranceana.
Se auzi o bataie hotarata in usa incaperii. Isi indrepta privirea intr-acolo, adoptand o mina obosita, usor indiferenta. „Intra.” Vocea joasa i se auzi ca un ecou. In timp ce usa din lemn masiv se deschidea incet, rasul isteric al tigrului ii rasuna inca in minte.
Era timpul sa-si exercite functia de director. In sfarsit!