Jane
04-01-09, 00:26
(Inspired from Naruto... am uitat sa scriu la titlu)
:hi: Buna! Mai intai de toate vreau neaparat sa o felicit pe Maria pentru ca face o treaba excelenta cu "Dancing in the Dark". recunosc... nu am citit toate capitolele pentru ca deabia am aflat de poveste. Ideea cu avocatii este fantastica si imi place la nebunie... doar ca... unul dintre cei 3000 de pitici pe creier pe care ii am a zis ca vrea o poveste mai clasica. Asa ca... la ordinul piticului care nu ma lasa nici pe dinti sa ma spal linistita am zis: "Ok....ok... scriu poveste...". Povestea are aceleasi personaje (unele inflorite de subsemnata ca altfel nu se poate), tema aceeasi.... "joaca de-a ninja" si readucerea lui Sasuke inapoi. Nu in ultimul rand vreau sa-i multumesc Anei (buburuza_nazdravana) pentru ajutor si povestea asta s-a nascut datorita ei.
A, da... am uitat sa spun...si sa scriu la titlu dar cred ca v-ati dat seama ca povestea este inspirata din Naruto:).
-> LIFE LIKE A NINJA <-
(->Capitolul 1 - Clanul Nitta<-)
Este o zi minunata... mai ales ca sarbatoarea florilor de cires se apropie. Ma plimbam singura prin satul meu mult iubit, brusc un sentiment de teama m-a curpins si am fugit acasa. Am intrat, lasandu-mi incaltarile la intrare... se facuse subit intuneric... deodata am auzit un zgomot neobisnuit si am dat iama in camera de unde provenea. Cand am intrat, am incremenit de parca un sloi de gheata imi inlocuise corpul: in mijlocul camerei era o fata, nu parea sa aiba mai mult de 5 sau 6 ani, cu parul roz, intinsa pe podea, zacand intr-o balta de sange. Eram inmarmurita... fata aceea eram eu... dar o vedeam... cum era posibil? Cu un efort supraomenesc m-am apropiat de corpul inert plin de sange si l-am atins... in clipa aceea am auzit un zgomot si mi-am indreptat privirea catre sursa zgomotului, nu am putut vedea nimic... decat... probabil un ochi rosu. Am considerat ca imaginatia mea imi juca feste si m-am uitat din nou la corpul inert de pe podea. Am atins-o pe fetita... nedandu-mi seama am atins si sangele ei, in acea clipa o lumina puternica albastra ma orbise si nu am mai putut vedea nimic, am auzit doar un tipat.
M-am trezit uda toata. Inima imi batea atat de puternic incat nici nu reuseam sa-mi dau seama unde ma aflu... pana cand am auzit o voce atat de familiara si draga.
- Crezi ca o sa-si revina?
- Naruto?!
Naruto era cu Tsunade la doua paturi departare de mine, eram in spital si nu stiam ce caut acolo. Tot ce imi aminteam era ca fusesem trimisa de Tsunade ca sa cumpar ceva din sat si apoi m-am trezit aici.
- Sakura esti bine?
- Da... asa cred. Ce caut aici? Am avut un vis atat de ciudat...
- Ce vis? intreba Tsunade banuitoare.
- Cel mai ciudat vis din viata mea... eram afara si am auzit un zgomot in casa parintilor mei.... Si i-am povestit tot visul... cum ma vazusem inerta pe potedea zacand intr-o balta de sange... ochiul rosu, lumina albastra si tipatul acela groaznic.
Pe masura ce povesteam privirea celui de-al cincielea Hokage devenea din ce in ce mai mirata sau ingrozita, nu puteam sa-mi dau seama.
- Ce... ce s-a intamplat? am intrebat o data cu Naruto care parea la fel de ingrozit ca si mine.
- Nu sunt sigura, dar cred ca visul asta cum ii spui tu, nu a fost un vis.
- Cum? ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca exista o veche lengenda... pe care fiecare locuitor din Konoha o stie, dar probabil au uitat-o. Se spune ca nu demult ar fi existat un clan in Konoha: Clanul Nitta, al treilea dupa Uchiha si Hyuga. Era cel mai misterios clan din tot tinutul focului deoarece se spune ca exista o profetie legata ce acest clan.
- O profetie? Si de ce imi spui mie legenda asta?
- Taci si nu ma mai intrerupe!
Am inghitit in sec si am dat din cap in semn ca da.
- Profetia spunea ca o data la 1000 de ani se vor naste 2 copii, gemeni in clanul Nitta. Unul dintre ei, detinatorul unui mare secret: capacitatea de a crea noi jutsuri, si o rezerva imensa de chakra. In timp ce unul dintre copii avea acest har ascuns, celalat era un viitor ninja normal. Se spune ca daca mostenitorul puterii clanului Nitta era ucis, si cineva ii atingea sangele la cateva minute dupa ce fusese omorat, intreaga putere a clanului ii revenea. Bunicul meu mi-a spus povestea asta Sakura, si l-a inceput am crezut si eu ca este o legenda, pana cum. Tot bunicul mi-a spus ca s-a decis ca numele clanului Nitta sa fie schimbat din motive de siguranta pentru al proteja pe mostenitor si pentru a nu pune intreaga lume ninja intr-un adevarat pericol. Nu mi-a spus care v-a fi numele clanului, dar mi-a mai spus ca cei doi copii nu vor aparea niciodata impreuna, unul dintre ei va fi umbra celuilalt: cand se considera ca mostenitorul este in pericol, era ascuns si celalalt frate ii lua locul, copii nestiind ce se intampla. Nu am reusit niciodata sa aflu noul nume al clanului, pana azi.... desi e doar o banuiala... tu poti sa o inlaturi.
- Ce vrei sa spui? Ca Sakura are vre-o legatura cu toata poveste asta? Te rog, bunico, e absurd!
- Taci zapacitule si lasa-ma sa aflu ce vreau!
Vocile lor se indepartau... era oare posibil? Era posibil ca Haruno sa fie noul nume al clanului Nitta... era posibil ca fata pe care o vazusem moarta sa fie sora mea geamana, mostenitorul puerii intregului clan, si eu cand am atins-o sa fi obtinut harul ei? Parea imposibil.
- Cum poti fi sigura ca nu a fost doar un vis?
- Am auzit o discutie intre Al treilea Hokage si consiliul batranilor: totul se intamplase cu putin timp inainte de masacrul din clanul Uchiha. Se pare ca parintii fetei au aruncat un jutsu asupra ei pentru a nu-si aminti nicioadata acest lucru, si pentru a o proteja. Cumva justul nu a functionat si ti-ai adus aminte.
- E imposibil...!!! Eu... eu nu pot avea o astfel de putere... sunt doar... Haruno Sakura... o simpla kunoichi din Satul Ascuns Intre Frunze... nu se poate... asa-i?!... Naruto...?
Ma privea ingrozit... oricum eu eram mai ingrozita decat el, sunt sigura. Eram speriata si confuza... vroiam sa scap pentru tot deauna ce indoiala asta.
- Cum pot sa-mi dau seama ca nu fac parte din clanul Nitta?
- E simplu... daca ai mostenit harul surorii tale, poti face un jutsu fara sa folosesti semnele mainii, sau incearca sa faci un jutsu de care doar ai auzit nu ai si vazut.
- Bine...
M-am gandit mai intai la un jutsu... era destul de greu... nu imi puteam imagina un jutsu pe care nu-l vazusem.... Stai putin... l-am auzit pe Naruto spunand ceva de un foc negru pe care Itachi il facuse atunci cand se luptase cu Sasuke. Cum sa fac? <hei...ce-i atat="" de="" greu...="" inchipuieti="" un="" negru="" si="" da="" foc="" la="" ceva=""> "nu e chiar atat de usor pe cat pare sa stii"... uram cand trebuia sa vorbesc cu mine insami... dar aveam dreptate.... suna ciudat stiu... dar chiar aveam dreptate. Bun... ma uit in jur... ceva care ar putea sa ia foc fara sa pun pe nimeni in pericol. Pe peretele din fata mea era un pergamant. Nu cred ca era mare paguba daca il afumam putin. M-am uitat la el si mi-am imaginat un foc... negru curpinzandu-l...si... poc! focul negru a cuprins nu doar pergamnetul ci tot peretele.
- Hei, hei... ce faci... stinge-l stinge-l... fa ceva!!!
- Aaa... ce sa-i fac?!
- Stinge-l!!!
Naruto era pur si simplu isteric si Tsunade pur si simplu socata.
Nu stiu cum, dar spre marea mea uimire am reusit sa sting focul. Era ca un fel de "Sesam deschide-te", doar ca era mult mai periculos.
Dupa toata scena cu focul ne-am uitat unii la altii ingroziti. Nu se putea sa fie adevarat! De ce a trebuit sa aflu deabia acum? DE CE? am iesit din spital si m-am dus la singurul loc care ma facea sa ma simt cu adevarat bine cu mine insami. Era locul unde Kakashi-sensei ne pusese unul impotriva celulalt, pentru a lua 2 clopotei... pentru a ne invata ce inseamna cu adevarat o echipa. Am stat acolo cateva ore bune... negandindu-ma la nimic. Brusc mi-am dat seama ca puteam sa opresc multe evenimente neplacute, daca as fi aflat mai devreme de harul surorii mele.
- Hei... aici erai... te-am cautat peste tot... esti bine?
- Naruto... m-ai speriat... da.. cred ca sunt bine...
- Sigur?
Acum Naruto era langa mine... il priveam si simteam cum fata imi i-a foc... lacrimile au inceput sa-mi scalde obrajii incinsi.
- Nu, nu sunt bine! m-am rastit fara sa vreau la el. Nu iti dai seama?! Daca as fi stiut despre toate astea cu ceva timp in urma, as fi putut face atat de multe pentru sat... as fi putut sa-l ajut pe Al Treilea... ar fi inca cu noi... si Gaara.... totul ar fi fost atat de diferit...
- Si daca Al Treilea Hokage nu ar fi murit nu ar fi venit Tsunade... tu nu ai fi stiu nimic despre povestea asta sau despre ce inseamna a fi un ninja medical.
- Da... ai dreptate... poate ca...
Brusc am observat ca eram asezati fiecare in dreptul unul stalp... noi eram 2... dar erau 3 stalpi...
- Sasuke...
- Ce?
- Sasuke... trebuie sa vorbesc cu Tsunade, Naruto multumesc pentru tot.
M-am dezlipit din bratele lui si am dat fuga in sat pentru ai spune lui Tsunade ideea mea, stiam cum pot sa ma folosesc de harul surorii mele... doar ca aveam nevoie de ajutorul ei.
Sper ca va placut... astept TOATE parerile voastre :).</hei...ce-i>
:hi: Buna! Mai intai de toate vreau neaparat sa o felicit pe Maria pentru ca face o treaba excelenta cu "Dancing in the Dark". recunosc... nu am citit toate capitolele pentru ca deabia am aflat de poveste. Ideea cu avocatii este fantastica si imi place la nebunie... doar ca... unul dintre cei 3000 de pitici pe creier pe care ii am a zis ca vrea o poveste mai clasica. Asa ca... la ordinul piticului care nu ma lasa nici pe dinti sa ma spal linistita am zis: "Ok....ok... scriu poveste...". Povestea are aceleasi personaje (unele inflorite de subsemnata ca altfel nu se poate), tema aceeasi.... "joaca de-a ninja" si readucerea lui Sasuke inapoi. Nu in ultimul rand vreau sa-i multumesc Anei (buburuza_nazdravana) pentru ajutor si povestea asta s-a nascut datorita ei.
A, da... am uitat sa spun...si sa scriu la titlu dar cred ca v-ati dat seama ca povestea este inspirata din Naruto:).
-> LIFE LIKE A NINJA <-
(->Capitolul 1 - Clanul Nitta<-)
Este o zi minunata... mai ales ca sarbatoarea florilor de cires se apropie. Ma plimbam singura prin satul meu mult iubit, brusc un sentiment de teama m-a curpins si am fugit acasa. Am intrat, lasandu-mi incaltarile la intrare... se facuse subit intuneric... deodata am auzit un zgomot neobisnuit si am dat iama in camera de unde provenea. Cand am intrat, am incremenit de parca un sloi de gheata imi inlocuise corpul: in mijlocul camerei era o fata, nu parea sa aiba mai mult de 5 sau 6 ani, cu parul roz, intinsa pe podea, zacand intr-o balta de sange. Eram inmarmurita... fata aceea eram eu... dar o vedeam... cum era posibil? Cu un efort supraomenesc m-am apropiat de corpul inert plin de sange si l-am atins... in clipa aceea am auzit un zgomot si mi-am indreptat privirea catre sursa zgomotului, nu am putut vedea nimic... decat... probabil un ochi rosu. Am considerat ca imaginatia mea imi juca feste si m-am uitat din nou la corpul inert de pe podea. Am atins-o pe fetita... nedandu-mi seama am atins si sangele ei, in acea clipa o lumina puternica albastra ma orbise si nu am mai putut vedea nimic, am auzit doar un tipat.
M-am trezit uda toata. Inima imi batea atat de puternic incat nici nu reuseam sa-mi dau seama unde ma aflu... pana cand am auzit o voce atat de familiara si draga.
- Crezi ca o sa-si revina?
- Naruto?!
Naruto era cu Tsunade la doua paturi departare de mine, eram in spital si nu stiam ce caut acolo. Tot ce imi aminteam era ca fusesem trimisa de Tsunade ca sa cumpar ceva din sat si apoi m-am trezit aici.
- Sakura esti bine?
- Da... asa cred. Ce caut aici? Am avut un vis atat de ciudat...
- Ce vis? intreba Tsunade banuitoare.
- Cel mai ciudat vis din viata mea... eram afara si am auzit un zgomot in casa parintilor mei.... Si i-am povestit tot visul... cum ma vazusem inerta pe potedea zacand intr-o balta de sange... ochiul rosu, lumina albastra si tipatul acela groaznic.
Pe masura ce povesteam privirea celui de-al cincielea Hokage devenea din ce in ce mai mirata sau ingrozita, nu puteam sa-mi dau seama.
- Ce... ce s-a intamplat? am intrebat o data cu Naruto care parea la fel de ingrozit ca si mine.
- Nu sunt sigura, dar cred ca visul asta cum ii spui tu, nu a fost un vis.
- Cum? ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca exista o veche lengenda... pe care fiecare locuitor din Konoha o stie, dar probabil au uitat-o. Se spune ca nu demult ar fi existat un clan in Konoha: Clanul Nitta, al treilea dupa Uchiha si Hyuga. Era cel mai misterios clan din tot tinutul focului deoarece se spune ca exista o profetie legata ce acest clan.
- O profetie? Si de ce imi spui mie legenda asta?
- Taci si nu ma mai intrerupe!
Am inghitit in sec si am dat din cap in semn ca da.
- Profetia spunea ca o data la 1000 de ani se vor naste 2 copii, gemeni in clanul Nitta. Unul dintre ei, detinatorul unui mare secret: capacitatea de a crea noi jutsuri, si o rezerva imensa de chakra. In timp ce unul dintre copii avea acest har ascuns, celalat era un viitor ninja normal. Se spune ca daca mostenitorul puterii clanului Nitta era ucis, si cineva ii atingea sangele la cateva minute dupa ce fusese omorat, intreaga putere a clanului ii revenea. Bunicul meu mi-a spus povestea asta Sakura, si l-a inceput am crezut si eu ca este o legenda, pana cum. Tot bunicul mi-a spus ca s-a decis ca numele clanului Nitta sa fie schimbat din motive de siguranta pentru al proteja pe mostenitor si pentru a nu pune intreaga lume ninja intr-un adevarat pericol. Nu mi-a spus care v-a fi numele clanului, dar mi-a mai spus ca cei doi copii nu vor aparea niciodata impreuna, unul dintre ei va fi umbra celuilalt: cand se considera ca mostenitorul este in pericol, era ascuns si celalalt frate ii lua locul, copii nestiind ce se intampla. Nu am reusit niciodata sa aflu noul nume al clanului, pana azi.... desi e doar o banuiala... tu poti sa o inlaturi.
- Ce vrei sa spui? Ca Sakura are vre-o legatura cu toata poveste asta? Te rog, bunico, e absurd!
- Taci zapacitule si lasa-ma sa aflu ce vreau!
Vocile lor se indepartau... era oare posibil? Era posibil ca Haruno sa fie noul nume al clanului Nitta... era posibil ca fata pe care o vazusem moarta sa fie sora mea geamana, mostenitorul puerii intregului clan, si eu cand am atins-o sa fi obtinut harul ei? Parea imposibil.
- Cum poti fi sigura ca nu a fost doar un vis?
- Am auzit o discutie intre Al treilea Hokage si consiliul batranilor: totul se intamplase cu putin timp inainte de masacrul din clanul Uchiha. Se pare ca parintii fetei au aruncat un jutsu asupra ei pentru a nu-si aminti nicioadata acest lucru, si pentru a o proteja. Cumva justul nu a functionat si ti-ai adus aminte.
- E imposibil...!!! Eu... eu nu pot avea o astfel de putere... sunt doar... Haruno Sakura... o simpla kunoichi din Satul Ascuns Intre Frunze... nu se poate... asa-i?!... Naruto...?
Ma privea ingrozit... oricum eu eram mai ingrozita decat el, sunt sigura. Eram speriata si confuza... vroiam sa scap pentru tot deauna ce indoiala asta.
- Cum pot sa-mi dau seama ca nu fac parte din clanul Nitta?
- E simplu... daca ai mostenit harul surorii tale, poti face un jutsu fara sa folosesti semnele mainii, sau incearca sa faci un jutsu de care doar ai auzit nu ai si vazut.
- Bine...
M-am gandit mai intai la un jutsu... era destul de greu... nu imi puteam imagina un jutsu pe care nu-l vazusem.... Stai putin... l-am auzit pe Naruto spunand ceva de un foc negru pe care Itachi il facuse atunci cand se luptase cu Sasuke. Cum sa fac? <hei...ce-i atat="" de="" greu...="" inchipuieti="" un="" negru="" si="" da="" foc="" la="" ceva=""> "nu e chiar atat de usor pe cat pare sa stii"... uram cand trebuia sa vorbesc cu mine insami... dar aveam dreptate.... suna ciudat stiu... dar chiar aveam dreptate. Bun... ma uit in jur... ceva care ar putea sa ia foc fara sa pun pe nimeni in pericol. Pe peretele din fata mea era un pergamant. Nu cred ca era mare paguba daca il afumam putin. M-am uitat la el si mi-am imaginat un foc... negru curpinzandu-l...si... poc! focul negru a cuprins nu doar pergamnetul ci tot peretele.
- Hei, hei... ce faci... stinge-l stinge-l... fa ceva!!!
- Aaa... ce sa-i fac?!
- Stinge-l!!!
Naruto era pur si simplu isteric si Tsunade pur si simplu socata.
Nu stiu cum, dar spre marea mea uimire am reusit sa sting focul. Era ca un fel de "Sesam deschide-te", doar ca era mult mai periculos.
Dupa toata scena cu focul ne-am uitat unii la altii ingroziti. Nu se putea sa fie adevarat! De ce a trebuit sa aflu deabia acum? DE CE? am iesit din spital si m-am dus la singurul loc care ma facea sa ma simt cu adevarat bine cu mine insami. Era locul unde Kakashi-sensei ne pusese unul impotriva celulalt, pentru a lua 2 clopotei... pentru a ne invata ce inseamna cu adevarat o echipa. Am stat acolo cateva ore bune... negandindu-ma la nimic. Brusc mi-am dat seama ca puteam sa opresc multe evenimente neplacute, daca as fi aflat mai devreme de harul surorii mele.
- Hei... aici erai... te-am cautat peste tot... esti bine?
- Naruto... m-ai speriat... da.. cred ca sunt bine...
- Sigur?
Acum Naruto era langa mine... il priveam si simteam cum fata imi i-a foc... lacrimile au inceput sa-mi scalde obrajii incinsi.
- Nu, nu sunt bine! m-am rastit fara sa vreau la el. Nu iti dai seama?! Daca as fi stiut despre toate astea cu ceva timp in urma, as fi putut face atat de multe pentru sat... as fi putut sa-l ajut pe Al Treilea... ar fi inca cu noi... si Gaara.... totul ar fi fost atat de diferit...
- Si daca Al Treilea Hokage nu ar fi murit nu ar fi venit Tsunade... tu nu ai fi stiu nimic despre povestea asta sau despre ce inseamna a fi un ninja medical.
- Da... ai dreptate... poate ca...
Brusc am observat ca eram asezati fiecare in dreptul unul stalp... noi eram 2... dar erau 3 stalpi...
- Sasuke...
- Ce?
- Sasuke... trebuie sa vorbesc cu Tsunade, Naruto multumesc pentru tot.
M-am dezlipit din bratele lui si am dat fuga in sat pentru ai spune lui Tsunade ideea mea, stiam cum pot sa ma folosesc de harul surorii mele... doar ca aveam nevoie de ajutorul ei.
Sper ca va placut... astept TOATE parerile voastre :).</hei...ce-i>