Aveqetura
28-12-08, 12:57
ooc : Topic deschis. Cine doreste e bine-venit.
bic :
Reuşise să aibă încredere în oameni şi acest lucru i se părea o mare realizare. Întâlnise personae diferite, avusese parte de experienţe care mai de care mai tulburătoare, dar nimic din toate acestea nu-i schimbaseră soarta. Era tot singură…
Venise la Hogwarts din două motive : primul era acela că dorea să predea, aşa cum făcuseră generaţii întregi de Kigeni înaintea ei, iar al doilea motiv era că vroia să afle răspunsuri legate de “misiunea” – dacă-I putea spune aşa – ei : aceea de a-şi găsi nepoata.
Avea cu ea doar o scrisoare, care ajunsese s-o intrige şi s-o facă să se întrebe ce şanse, cu adevărat reale, ar avea ea să-şi găsească nepoata doar având o scrisoare asupra ei.
Se afla la Capul Mistreţ, rememorând toate situaţiile în faţa cărora fusese pusă şi o singură întrebare nu-i dădea pace : de ce acum ?
Îşi amintise că mama ei vitregă nu-i făcuse semnul de pe umărul stâng cu un vătrai încins, ci cu ajutorul baghetei ei fermecate. La început fusese sub formă de floare, apoi suferise câteva transformări şi în final, rămăsese la o singură formă : cea de înger. De ce tocmai acea formă ? De ce nu alta ? Putea exista oare cineva care să-i dea un răspuns la asta ?
Privi ceaşca de ceai pe care o comandase şi oftă. Era singură şi posibilitatea de a-şi găsi nepoata se îndepărta din ce în ce mai mult. Oare mai exista un licăr de speranţă sau trebuia să se dea bătută ?
bic :
Reuşise să aibă încredere în oameni şi acest lucru i se părea o mare realizare. Întâlnise personae diferite, avusese parte de experienţe care mai de care mai tulburătoare, dar nimic din toate acestea nu-i schimbaseră soarta. Era tot singură…
Venise la Hogwarts din două motive : primul era acela că dorea să predea, aşa cum făcuseră generaţii întregi de Kigeni înaintea ei, iar al doilea motiv era că vroia să afle răspunsuri legate de “misiunea” – dacă-I putea spune aşa – ei : aceea de a-şi găsi nepoata.
Avea cu ea doar o scrisoare, care ajunsese s-o intrige şi s-o facă să se întrebe ce şanse, cu adevărat reale, ar avea ea să-şi găsească nepoata doar având o scrisoare asupra ei.
Se afla la Capul Mistreţ, rememorând toate situaţiile în faţa cărora fusese pusă şi o singură întrebare nu-i dădea pace : de ce acum ?
Îşi amintise că mama ei vitregă nu-i făcuse semnul de pe umărul stâng cu un vătrai încins, ci cu ajutorul baghetei ei fermecate. La început fusese sub formă de floare, apoi suferise câteva transformări şi în final, rămăsese la o singură formă : cea de înger. De ce tocmai acea formă ? De ce nu alta ? Putea exista oare cineva care să-i dea un răspuns la asta ?
Privi ceaşca de ceai pe care o comandase şi oftă. Era singură şi posibilitatea de a-şi găsi nepoata se îndepărta din ce în ce mai mult. Oare mai exista un licăr de speranţă sau trebuia să se dea bătută ?