strawberry
30-11-08, 00:20
Inainte de a incepe, daca povestea este pusa la subforumul nepotrivit ( pt k lucrarea este originala, adica continutul, doar ca are legatura cu lumea magica - mai putin pers. Hp, dar toate locurile din HP - si majoritatea personajelor sunt ale userilor de pe forumul respectiv ). Deci nu stiu unde sa o pun, asa ca am postat-o aici. Daca am gresit, rog un admin/mod sa-mi corecteze si sa mute acolo unde trebuie. Multumesc ^____^
__________________________________________________ _________
İMagic Is Everywhere RPG
Link : http://z15.invisionfree.com/Magic_Is_Everywhere/index.php?
Minunatul forum pe kre sunt inregistrata cu Chae Gyung ;;) ( si alte ink 4 clone, da nu conteaza :)) ). Aici, mi-am cunoscut nebunii :))
Asa, sa explic pe scurt despre ce e vb : este o poveste cu personajele userilor care si-au dat acordul pt. a le aparea pers. in story ( scuzati repeat-ul ) si eu am detaliat :)).
It's all about magic, iar totul se intampla la cativa ani dupce even. cu Harry Potter, deci nu sunt personaje din Hp, dar sunt aceleasi locuri si aceeasi tema : magia. Lor le-au placut si sper sa va placa si voua ^___^. Stiu k am greseli, dar nu pot sa fiu perfecta. O sa vedeti,ca si ei, ca pe masura ce apar ch. urmatoare m-am mai corectat cu ajutorul criticilor.
Rog pe cei kre citesc sa-mi lase si o critica >.<NU>.>
Am primit acordul de la admina si 2,3 useri ( chiar daca trebuia sa astept acordul la toti, dar parca nu mai am rabdare xD ).
</NU>Magic is Everywhere
~ Chapter I ~
http://img357.imageshack.us/img357/6391/yaiiau6.png (http://imageshack.us)
( coperta facuta de o prietena Kanidaki >:D< ... )
~ Daca nu deschizi Cutia Pandorei, nu vei stii Niciodata ce se afla inauntru ~
De multe ori, nu ne putem da seama daca cel cu care vorbim este ceea ce arata. Nu-ti poti da seama din prima, nici macar dupa Aparente daca persoana din fata ta este intr-adevar aceeasi. De aceea, inca din Antichitate, Batranii Intelepti au spus cu tarie ca Oglinda reflecta sinceritatea, adevarul, continutul inimii si al constiintei. Daca visezi o oglinda sparta, se spune ca aceea spargere reprezinta despartire, moartea celui care a visat. Dar, stie cineva ce este, de fapt, moartea ?!
Se spune ca Moartea nu este inamicul nimanui. Omul si-a creat o frica tocmai din cauza faptului ca este mult prea legat sau atasat de viata. In mintea sa crede ca, daca moare, nu mai poate face nimic si va trai pentru o eternitate intr-un loc pe care nu-l cunoaste si departe de toti cei apropiati. Batranii Intelepti nu sunt de aceeasi parere si au scris carti, prin care au incercat sa explice ce reprezinta Moartea, dar, din nefericire oamenii au perceput-o altfel. Omul care nu este capabil de-a cunoaste moarte, va fi incapabil sa recunoasca viata : daca ti-e frica de moarte, inseamna ca iti va fi frica si de viata, deoarece Viata este cea care te conduce spre Moarte.
~ Numai daca continui sa traiesti, vei ajunge sa cunosti Moartea ~
Anul 2000 : Kyoto parea complet nelocuit : ziarele, cutiile usoare ca un fulg, carpele cu care se acopereau oamenii strazii, aproape tot ce era usor era luat de vantul puternic, strazile fiind udate de ploaia abundenta, ce nu le mai dadea pace locuitoriilor din oras. Meteorologii ii anuntasera sa stea, de preferabil in casa, iar daca erau la servici, sa aibe grija mare in circulatie, deoarece vantul putea face victime. Rar, puteai obseva un om, grabindu-se intr-un loc sigur, pentru a se feri de vantul sau fulgerele puternice, care erau insotite de zgomotele asurzitoare. Aproape dupa cateva ore bune, spre lasarea serii, furtuna se mai potolise, simtindu-se usor prezenta vantului si ploaia mai putin abundenta. Totul parea sa fie in regula, dar nu si pentru cei care umblau, noaptea, singuri pe strada, mai ales batranilor sau copiilor.
“ Am plecat la magazin, mama ! “
“ Ai grija cum mergi, Yuka … “ se auzi strigatul femeii, fata trantind usa din spatele casei si indreptandu-se catre oras.
Statea aproape de centrul Tokyo-ului, casa ei aflandu-se intr-o zona rezidentiala. Trebuia sa isi cumpere o rochie pentru balul de maine seara, al liceului la care studia de aproape 3 ani. Prefera sa mearga singura, decat insotita de cicalitoare de sora sa. Dar, nu stia ca acesta nu avea sa se mai intoarca acasa. O luase printre stradutele partial luminate de stalpurile inalte, avand senzatia ca este urmarita. Grabi pasul si aproape ca se impiedica, daca nu se sprijinea de masina parcata intre 2 cladiri. Se opri, intorcandu-se cu spatele, pe aleea pe care se afla nefiind nimeni :
‘ Ce dracu’ …Am avut impresia ca este cineva … ‘ gandi aceasta, dand din umeri si intorcandu-se cu fata.
In secunda urmatoare, urma un strigat puternic, venit din partea fetei, care se sperie cand vazu o persoana straina ce aparu de nicaieri. Parea sa fie o fetita, putin mai mica la statura decat Yuka, fiind imbracata cu o pelerina neagra, chipul neputandui-se vedea complet din cauza ca statea putin aplecata, avand gluga pe cap si parul negru desprins. Fata chicoti sarcastic, aplecandu-se si punandu-si mana pe genunchii indoiti :
“ Am crezut ca o sa fiu violata … Ce-ai patit?! Te-ai ratacit?! O fetita frumoasa ca tine nu ar trebuie sa umble singurica pe strada … Daca vrei, te pot ajuta sa-ti gasesti parintii. Ce zici?! “ intreba aceasta zambitoare, in timp ce fetita scoase o bagheta magica.
Fata tresari la inceput, dar dupa ce arunca o privire mai atenta, observa ca era doar un simplu bat. Ceea ce nu isi dadu seama ea era ca acel bat nu era doar un simplu bat, ci unealta cu care avea sa-si gaseasca sfarsitul. O mangaie pe cap, fara a-i da gluga jos, ridicandu-se si intinzandu-i mana, sa o conduca la parintii ei. Tot ceea ce putea sa se vada pe chipul fetitei era doar un zambet diabolic :
“ Sa mergem … “
“ Tu … “ sopti fetita.
“ Ce-i cu mine?! “ intreba fata nedumerita.
“ Mori … “ zise aceasta, tinand bagheta spre ea.
“ Ce?! Ce tot spui acolo?! “ intreba putin speriata.
“ Aveda Kadevra … “ sopti satisfacuta, in secunda urmatoare fata prabusindu-se la pamant, fara rasuflare.
Fetita se apropie de corpul neinsufletit, cotrobaindu-se prin buzunare si scotand un pumnal pe care-l infipse in pieptul fetei, la scurt timp luandu-i inima dupa ce-i inlatura o parte din piele. Puse inima intr-un cufar micut, de culoare maronie, ii zambi fetei moarte si se indrepta spre strada. Fata statea intinsa pe asfalt, inconjurata de o mica balta de sange, iar nimeni nu putuse sa asiste la o astfel de scene. Nimeni nu putuse sa o salveze, deoarece nimanui nu-i trecea prin cap ca avea sa se sfarseasca asa. Tot ce se putea auzi era rasul malefic al fetitei, ale caror maini erau patate de sange. Da, rasul acela malefic …
Se trezi brusc din somn. Statea sprijinita de locul in care se afla, in compartimentul gol al trenului care avea destinatia Hogwarts. Primul lucru pe care-l facu fusese sa vada unde se afla si daca avea mainile patate de sange : nimic. Totul fusese doar un vis, dar avusese impresia ca era real, de parca i-ar fi apartinut ei. Nu, era imposibil! Ea nu-si aminti sa fi fost o criminala. Nu era genul de persoana : toata viata ei a fost calma, timida si destul de retrasa, facandu-si prieteni cu greu, de care, recent se despartise. Parintii ei adoptivi hotarara, in urma cu doar cateva luni, sa o trimita la una dintre cele mai bune si renumite Scoli de Farmece, Magie si Vrajitorii din Marea Britanie, Hogwarts. Nu stia atat de multe despre aceasta scoala, dar fusese suficient informatia pe care parintii ei i-o dadura, spunandu-i doar ca sa o calmeze si sa nu traiasca cu impresia ca o duc departe de ei, doar pentru a scapa cat mai repede de ea, avand mereu aceeasi vorba :
“ Este cel mai bun lucru pentru tine si care ti se poate intampla … O sa vezi ca totul va fi bine si-ti vei face multi prieteni … “
Ofta. Desi, daca statea sa se gandeasca mai bine, poate nu era un lucru atat de grav daca avea sa invete in Anul VI aici. Oricum, vechea scoala nu era atat de faimoasa precum se spunea pe dinauntru, iar profesorii nu-si dadeau interesul ca sa-i invete pe mici vrajitori ce este Magia si cum si cand sa foloseasca vrajile. Da, asta era : o noua scoala, elevi noi si un nou inceput care probabil avea sa-i schimbe viata. Zambi satisfacatoare, in timp ce lua o gura din sticla cu ciocolata calda, proaspat preparata de mama ei. Cainele ei loial, Lynn, dadu din coada, fericit ca avea sa aibe o noua casa si ca putea sa stea mai mult cu stapana lui. Fata ii zambi, simtind zgomotul provocat de oprirea putin cam intarziata a Expresului de Hogwarts ce ajunsese in fata garii. La scurt timp, aparu un barbat imbracat la costum, ce le indica copiilor sa se pregateasca de plecare, in fata garii fiind asteptati cu aproape o suta de trasuri fara cai, lucru pe care ea nu-l observa si la vechea scoala.
Fata isi dadu geanta de voiaj si rucsacul de deasupra ei, iesind pe culoarul aproape aglomerat, toti elevii grabindu-se sa ocupe un loc, cu prietenii, intr-una din trasuri. Avusese impresia ca fusese urmarita, din instinct, intorcandu-se cu spatele sa vada daca este intr-adevar cineva. Nimeni! Rasufla usurata, desi avea acel sentiment ca i se mai intamplase odata. Incercase sa-si aminteasca ce visase de fapt inainte de-a se trezi brusc, dar oricat de mult ar fi incercat, nu putea, parca nevrand sa i se dea voie sa vada. Cel putin, nu pentru moment. Se urca intruna din ele, impreuna cu alti elevi, pe care nu-i cunostea si care o priveau cu indiferenta, cateva clipe mai tarziu, zgomotosul sir de trasuri indreptandu-se spre castelul Hogwarts. Nici nu avusese timp sa admire destul peisajul, desi afara ploua, can trasura in care se afla se opri in fata usilor mari de stejar de la Intrarea in Castelul Hogwarts. Cobora, indreptandu-se catre drumul pe care i-l indica acelasi barbat care fusese in tren, tragand geanta de voiaj dupa ea si avand rucsacul pe spate, in final oprindu-se in marele hol de la Intrare, luminat de torte, in fata ei putandu-se vedea o scara splendida de marmura, mai frumoasa decat cea de la Muzeul de Istorie si cu siguranta, cel mai mare castel pe care-l vazu vreodata.
“ Scuza-ma … “ se auzi o voce de barbat din spatele ei, fata intorcandu-se brusc, aproape speriata.
In fata ei statea un barbat, destul de dragut ca sa fie profesor, imbracat la costum negru si cu cravata rosie, care nu parea sa fie de pe meleagurile Londrei. Barbatul se apropie de ea, langa acesta aflandu-se o alta eleva, putin mai mare decat ea, care-i zambi, sugerandu-i sa-i dea ei geanta de voiaj si rucsacul. Desi, parea putin speriata, ii dadu fetei bagajele, aceasta indreptandu-se spre etaj, luandu-o spre scari.
“ Unde imi duce bagajele?! “
“ Nu-ti face griji. Vor ajunge in Casa la care vei fi repartizata … Chae Gyung, nu?! “
“ Da … Dar, de unde imi stiti numele?! “
“ Stiam ca vei veni. In plus, esti singura eleva transferata tocmai din Japonia, tara mea natala … “
“ Ce tare … Iar dumneavoastra sunteti … “ zise aceasta, facandu-i semn barbatului sa raspunda.
“ Ah! Scuzele mele! Eu sunt Yamashita Tomohisa, Seful Casei Cercetasilor si totodata, profesorul de Farmece, materie pe care o vei studia si tu anul acesta … “
“ Casa … Cercetasilor?! “
“ Da. Sa mergem! “
“ Unde?! “
“ In biroul Directoarei. Iti voi explica pe drum cateva lucruri de care trebuie sa tii cont … “ zise acesta, aratandu-i drumul cu mana pe care aveau sa-l parcurga.
Trecusera pe langa Marea Sala, Chae oprindu-se uimita si admirand ceea ce nu-i venea sa creada : o Sala foarte frumoasa, decorata in cel mai minunat mod, special pentru Festivitatea de Deschidere a Noului An Scolar. Profesorul zambi, facandu-i semn sa intre, totodata usile deschizandu-se pentru a putea admira mai bine. O luara pe un drum, printre cele 4 mese mari care se aflau, la capatul salii aflandu-se o masa mare, care parea sa fie pentru profesori. Chae ramasese fara cuvinte, desi privirile eleviilor care se aflau la masa la care apartineau erau atintite catre ea. Iesira din sala, desi pareau sa mai fie profesori la masa, scaunul mare din mijloc nefiind ocupat. Mersera pe un culoar mare si partial luminat, din cand in cand mai trecand cate o fantoma care-i zambea profului, fata ramanand fara cuvinte.
Pe drum se intalnira cu o doamna, imbracata normal, fara costum sau fusta sau cine stie ce porcarie, blonda si cu ochii caprui, care se opri in dreptul profului, Chae lovindu-se, fara sa vrea de spatele lui. Femeia o privi, zambindu-i.
“ Bun venit la Hogwarts, domnisoara. “
“ Multumesc … Sunteti … “
“ … profesoara de Occlumantie. Buffy Summers! Ma bucur sa te cunosc.”
“ Occlumantie?! “ zise aceasta nedumerita dupa ce pleca profesoara.
Yamapi ii explica, pe scurt, ce reprezenta aceasta materie, dandu-i si informatiile despre cele 4 Case existente in aceasta scoala, fiind singurul lucru unic ce-i distingeau de celelalte Scoli de Magie si Vrajitorii. Desi proful rosti o parola, statueta miscandu-se in spirala si permitandu-le sa intre, lucru ce o surprinse de tot pe Chae, ajunsesera intr-un birou destul de prafuit, lucru datorita cartilor vechi, fiind inca necuratat, pergamentele fiind pe biroul in fata caruia proful ii sugerase sa stea, asezandu-se pe un scaun.
“ Doamna Directoare va veni in scurt timp. Asteapta aici … “
“ Da … “
Proful plecase, Chae aruncand o privire prin interior. Singurele obiecte ce-i atrasera atentia fusese o pasare Phoenix, ce statea linistita intr-o colivie argintie si langa aceasta o palarie foarte veche, prafuita si peticita. Vru sa o apuce de varf, dar in secunda urmatoare o cusatura din apropierea borului se deschise asemeni unei guri ce incepu sa vorbeasca :
“ Vrei sa ma arunci la gunoi ?! “
“ Vorbesti? O_O … De cand palariile vechi vorbesc ?! “
“ De cand a descoperit primul Incuiat ca exista Magie … Esti haioasa … “
“ Eh?! “ zise aceasta punandusi-o pe cap si aruncand o privire in oglinda paralel cu ea, dar la cativa metri.
“ Hmmm … nu-i rau … “ murmura Chae.
“ Hmmm … grea decizie … “ murmura palaria.
“ Ce decizie?! “
“ Esti desteapta si, totodata cinstita … “
“ Da, sunt. De ce?! “
“ … dar esti si blanda si-n acelasi timp ai o putere pe care nici tu nu o cunosti, inca … “
“ Ce toti spui acolo?! “
“ Ce sa fac … ce sa fac ?! “
“ Ce sa faci ce?! “
“ Cercetasi! “ zise palaria, cusatura parca inchizandu-se.
“ Eh?! Stai putin. De ce ai plecat fara sa spui nimic?! Hei, nu ma lasa singura … “
“ Deci batranul Joben Magic te-a repartizat deja … Interesanta alegere … “ se auzi o voce venita din Intuneric.
“ Eh?! “
Chae privi cu atentie corpul ce, treptat era luminat, in fata ei facandu-si aparitia o femeie tanara, tot blonda, dar cu ochii de-un albastru intens, parul lung trecandu-i putin de umeri. Desi corpul parea foarte slab, arata destul de bine si o avantaja inaltimea. Chipul ii era asemeni unui inger si era imbracata intr-un costum dragut, ca acela cu care mama ei vitrega obisnuia sa se imbrace pentru ocaziile speciale.
“ Bun venit la Hogwarts, Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii. Speram sa ai o sedere placuta si sa nu faci probleme, cum fac, de obicei, colegii tai. Numele meu este Elenoir Broy si reprezint aceasta scoala.”
“ Uhm, ma scuzati, dar ce-a fost aia … ?! “ intreba inca uimita cu mana spre palaria peticita.
“ Ah! Acela a fost Batranul Joben Magic, palaria pe care o folosim pentru repartizarea eleviilor la Casele la care trebuiesc sa ajunga. Si tu, draga mea, ai fost repartizata la Cercetasi!”
“ Am crezut ca trebuie sa dau un test sau cine stie ce … “
“ Nu, deloc. Metoda noastre de repartizare este total diferita fata de scoliile din Orient si unica prin felul ei. Acum, te rog frumos sa ma scuzi. Trebuie sa ma grabesc. Festivitatea nu poate incepe fara un Director. Vom avea ocazia sa vorbim altadata. “ termina de spus indreptandu-se grabita catre iesire.
“ Uhm, cum ajung la … Casa … Cercetasilor?! “
“ Seful Casei tale va veni si te va conduce … “ zise aceasta iesind pe usa, nu inainte de-asi aranja palaria de pe cap.
La scurt timp, dupa ce directoarea o lasa nedumerita pe Chae, in birou reaparu profesorul de Farmece, cel care o si intampina la Intrarea in Castel. Ii zambi, felicitandu-o si spunandu-i un calduros ‘ Bun venit la Cercetasi! ‘ , explicandu-i pe drum cateva reguli de baza si ce avea sa faca de acum inainte. Si-ar fi dorit sa asiste la ceremonia aceea, desi profesorul ii spusese ca nu durea mult si ca avea sa o vada la anul, daca mai ramane aici. In scurt timp, ajunsesera in fata unui tablou in care se afla o doamna, putin cam inaintata in varsta, rafinata si frumos imbracata ce-i zambi fetei …
“ Ce avem noi aici?! O tanara domnisoara … “ remarca femeia, Chae zambind fals.
“ Da … Cred … “
“ Parola ?! “
“ Parola?! Ce parola? O_O “ exclama, din nou surprinsa.
“ Parola pentru a putea intra in Casa. “
“ Nu stiu nici o parola … “
“ Extraordinar … “ sopti profesorul, la scurt timp portretul deschizandu-se, aparand o gaura in perete.
Chae trecu, impinsa mai mult de profesor, ajungand astfel in Camera de Zi, unde palpaia si trosnea un foc placut, Camera fiind la fel de frumoasa precum celelalte incaperi din Castel. Profesorul ii arata bagajele, care ajunsesera in siguranta, spunandu-i sa stea comoda, Perfecta Casei avand sa soseasca in doar cateva minute si sa-i explice restul . Acesta se scuza, iesind prin aceeasi gaura pe care tocmai venira. Chae privi tabloul de deasupra semineuluim totodata trantindu-se intr-unul din fotoliile din preajma.
‘ Ah, ce bine este … Nicaieri nu-i ca fotoliul. Exact ca la mama acasa ! ‘ gandi fata.
“ Bun venit la Hogwarts, Chae Gyung … “ se auzi, din nou, o voce, de data aceasta de fata, Chae ridicandu-se brusc de pe fotoliu.
Din gaura formata in perete isi facu aparitia o eleva, aproape la fel de inalta ca ea, blonda cu ochii albastrii. Avea un corp flexibil si era destul de draguta. Era imbracata cu o bluza si o pereche de pantaloni, dar pe deasupra avea o roba neagra a carui emblema era cu un Leu si reprezenta Casa Cercetasilor, imagine pe care o vazu mai devreme, in biroul Directoarei. Aceasta se aseza pe canapea, facandu-i semn fetei sa se aseze, la loc, ca nu o musca.
“ Uhm, toata lumea ma stie ca fiind eleva transferata din Orient, nu?! “
“ Sa zicem … Proful de farmece m-a informat de venirea ta si am fost incantata cand am aflat ca ai fost repartizata de Jobenul Magic la Cercetasi. Oh! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Elizabeth Couet, Perfecta Cercetasilor … Anul VII … “
“ Eu nu cred ca mai trebuie sa ma prezint si banuiesc ca stii ca sunt in Anul VI … “
“ Desigur! “ afirma aceasta uitandu-se peste niste pergamente.
“ Ce faci acolo?! “
“ Am de dat cateva rapoarte profului de Farmece, dar mai am putin si termin si facem un tur al castelului … Ti-ar placea, nu?! “
“ Da … Cred … “
“ Bun! “ zise aceasta zambind …
Dupa aproape 20 de minute, Elizabeth tranti pergamentele pe masa si o lua pe Chae de mana, lasand bagajele in mijlocul Camerei de Zi, iesind prin gaura din perete formata. In timp ce se plimbau, Perfecta ii arata fiecare colt, ca sa se familiarizeze putin si salile unde avea sa invete, impreuna cu ceilalti, incepand de maine incolo. De cand aparuse in fata castelului, ramanea mai tot timpul uimita, din cauza constructiei si a ceea ce vedea prin interior, dar intr-un fel era multumita si probabil putin fericita ca poate aici avea sa invete mult mai bine si sa-si faca prieteni. Dupa un tur al Hogwarts-ului, care paru sa-i placa lui Chae, se oprira in preajma sa, aproape de lac, unde vazura un baiat blond, care parea sa mediteze in timp ce se uita la lac, vantul adiind. Elizabeth ii dadu o palma, in semn prietenos, surprinzandu-o pe Chae si facandu-l pe baiat sa tresare.
“ Alt mod de-a saluta nu stii, nu, Eliza?! “ afirma baiatul intorcandu-si capul spre ea. “ Oh, avem colegi noi … “
“ E doar o singura colega, Denis, iar numele ei este … “
“ Ah! Chae Gyung. Incantata! “ zise fata dandu-i mana.
“ Denis Diggory. Ma bucur sa intalnesc o fata draguta ca tine. Ia loc!” spuse acesta, facandu-i semn sa se aseze jos, pe iarba, cu zambetul pe buze.
Eliza isi permise sa se bage intre cei doi, dandu-l putin mai incolo si zambindu-i in acelasi mod in care-i zambi baiatul fetei, Chae privindu-i putin nedumerita. Denis incepu sa puna intrebari, uimindu-l cu fiecare raspuns pe care-l primea. Chae ii povesti o parte din viata ei, in mare fiind vorba despre fosta scoala si peripetiile pe care le avusese cu fosti colegi, desi nu era genul care sa se aventureze mereu, ca ei.
“ Oh! Nu stiam ca asa sunt elevi in Orient. Interesant … “
“ Necunoscute sunt Caile Domnului … “ zise Chae zambitoare.
“ Poftim?! “ intrebara amandoi.
“ Ah! O vorba veche a unui batran intelept din cartierul meu … Incuiat, nu Vrajitor … Obisnuia sa-mi mai spuna povesti … Stiti voi … “
“ Ah … “ soptira amandoi.
Denis incepu sa-i vorbeasca despre fiecare profesor in parte, remarcat prin felul unic de-a vorbi si comporta, desi nu prea apuca sa termine, ca Eliza il zapacea, contrazicandu-l si ciufulindu-i parul, asa in semn de prieten. Chae chicoti, avand din nou acelasi sentiment ca este urmarita. In timp ce cei 2 se jucau, gadilandu-se, Chae se ridica, dar fara sa se indeparteze, aruncand o privire prin jur. Nu era nimeni si, totusi avea senzatia ca e urmarita. Privea nedumerita, dar in acelasi timp putin speriata, cand Eliza ii distrase atentia :
“ S-a intamplat ceva, Chae?! “
“ Nu. Nimic … “ sopti aceasta, asezandu-se pe iarba si intrand in vorba cu cei 2.
Sprijinit de peretele rece si solid al Hogwarts-ului, statea un tanar nu foarte inalt, cam de aceeasi varsta ca Chae, nu foarte slab, avand parul drept si brunet cu reflexii roscate si ochii mari si albastri. Roba era infasurata in jurul corpului, pentru a putea sa-si ascunda blugii si tricoul care nu reprezentau uniforma scolii. Privea inspre locul de la lac, in care se aflau Chae si cei 2 noi prieteni ai sai, observand cum fiecare zambeau si privind mai ales zambetul calduros al lui Chae, care parea sa se simta bina. Zambi sarcastic, intorcandu-se cu spatele si indreptandu-se spre Intrare …
“ Chae Gyung … “ sopti baiatul disparand odata cu Intunericul de pe culoarul lung …
~ Va urma ~
__________________________________________________ _________
İMagic Is Everywhere RPG
Link : http://z15.invisionfree.com/Magic_Is_Everywhere/index.php?
Minunatul forum pe kre sunt inregistrata cu Chae Gyung ;;) ( si alte ink 4 clone, da nu conteaza :)) ). Aici, mi-am cunoscut nebunii :))
Asa, sa explic pe scurt despre ce e vb : este o poveste cu personajele userilor care si-au dat acordul pt. a le aparea pers. in story ( scuzati repeat-ul ) si eu am detaliat :)).
It's all about magic, iar totul se intampla la cativa ani dupce even. cu Harry Potter, deci nu sunt personaje din Hp, dar sunt aceleasi locuri si aceeasi tema : magia. Lor le-au placut si sper sa va placa si voua ^___^. Stiu k am greseli, dar nu pot sa fiu perfecta. O sa vedeti,ca si ei, ca pe masura ce apar ch. urmatoare m-am mai corectat cu ajutorul criticilor.
Rog pe cei kre citesc sa-mi lase si o critica >.<NU>.>
Am primit acordul de la admina si 2,3 useri ( chiar daca trebuia sa astept acordul la toti, dar parca nu mai am rabdare xD ).
</NU>Magic is Everywhere
~ Chapter I ~
http://img357.imageshack.us/img357/6391/yaiiau6.png (http://imageshack.us)
( coperta facuta de o prietena Kanidaki >:D< ... )
~ Daca nu deschizi Cutia Pandorei, nu vei stii Niciodata ce se afla inauntru ~
De multe ori, nu ne putem da seama daca cel cu care vorbim este ceea ce arata. Nu-ti poti da seama din prima, nici macar dupa Aparente daca persoana din fata ta este intr-adevar aceeasi. De aceea, inca din Antichitate, Batranii Intelepti au spus cu tarie ca Oglinda reflecta sinceritatea, adevarul, continutul inimii si al constiintei. Daca visezi o oglinda sparta, se spune ca aceea spargere reprezinta despartire, moartea celui care a visat. Dar, stie cineva ce este, de fapt, moartea ?!
Se spune ca Moartea nu este inamicul nimanui. Omul si-a creat o frica tocmai din cauza faptului ca este mult prea legat sau atasat de viata. In mintea sa crede ca, daca moare, nu mai poate face nimic si va trai pentru o eternitate intr-un loc pe care nu-l cunoaste si departe de toti cei apropiati. Batranii Intelepti nu sunt de aceeasi parere si au scris carti, prin care au incercat sa explice ce reprezinta Moartea, dar, din nefericire oamenii au perceput-o altfel. Omul care nu este capabil de-a cunoaste moarte, va fi incapabil sa recunoasca viata : daca ti-e frica de moarte, inseamna ca iti va fi frica si de viata, deoarece Viata este cea care te conduce spre Moarte.
~ Numai daca continui sa traiesti, vei ajunge sa cunosti Moartea ~
Anul 2000 : Kyoto parea complet nelocuit : ziarele, cutiile usoare ca un fulg, carpele cu care se acopereau oamenii strazii, aproape tot ce era usor era luat de vantul puternic, strazile fiind udate de ploaia abundenta, ce nu le mai dadea pace locuitoriilor din oras. Meteorologii ii anuntasera sa stea, de preferabil in casa, iar daca erau la servici, sa aibe grija mare in circulatie, deoarece vantul putea face victime. Rar, puteai obseva un om, grabindu-se intr-un loc sigur, pentru a se feri de vantul sau fulgerele puternice, care erau insotite de zgomotele asurzitoare. Aproape dupa cateva ore bune, spre lasarea serii, furtuna se mai potolise, simtindu-se usor prezenta vantului si ploaia mai putin abundenta. Totul parea sa fie in regula, dar nu si pentru cei care umblau, noaptea, singuri pe strada, mai ales batranilor sau copiilor.
“ Am plecat la magazin, mama ! “
“ Ai grija cum mergi, Yuka … “ se auzi strigatul femeii, fata trantind usa din spatele casei si indreptandu-se catre oras.
Statea aproape de centrul Tokyo-ului, casa ei aflandu-se intr-o zona rezidentiala. Trebuia sa isi cumpere o rochie pentru balul de maine seara, al liceului la care studia de aproape 3 ani. Prefera sa mearga singura, decat insotita de cicalitoare de sora sa. Dar, nu stia ca acesta nu avea sa se mai intoarca acasa. O luase printre stradutele partial luminate de stalpurile inalte, avand senzatia ca este urmarita. Grabi pasul si aproape ca se impiedica, daca nu se sprijinea de masina parcata intre 2 cladiri. Se opri, intorcandu-se cu spatele, pe aleea pe care se afla nefiind nimeni :
‘ Ce dracu’ …Am avut impresia ca este cineva … ‘ gandi aceasta, dand din umeri si intorcandu-se cu fata.
In secunda urmatoare, urma un strigat puternic, venit din partea fetei, care se sperie cand vazu o persoana straina ce aparu de nicaieri. Parea sa fie o fetita, putin mai mica la statura decat Yuka, fiind imbracata cu o pelerina neagra, chipul neputandui-se vedea complet din cauza ca statea putin aplecata, avand gluga pe cap si parul negru desprins. Fata chicoti sarcastic, aplecandu-se si punandu-si mana pe genunchii indoiti :
“ Am crezut ca o sa fiu violata … Ce-ai patit?! Te-ai ratacit?! O fetita frumoasa ca tine nu ar trebuie sa umble singurica pe strada … Daca vrei, te pot ajuta sa-ti gasesti parintii. Ce zici?! “ intreba aceasta zambitoare, in timp ce fetita scoase o bagheta magica.
Fata tresari la inceput, dar dupa ce arunca o privire mai atenta, observa ca era doar un simplu bat. Ceea ce nu isi dadu seama ea era ca acel bat nu era doar un simplu bat, ci unealta cu care avea sa-si gaseasca sfarsitul. O mangaie pe cap, fara a-i da gluga jos, ridicandu-se si intinzandu-i mana, sa o conduca la parintii ei. Tot ceea ce putea sa se vada pe chipul fetitei era doar un zambet diabolic :
“ Sa mergem … “
“ Tu … “ sopti fetita.
“ Ce-i cu mine?! “ intreba fata nedumerita.
“ Mori … “ zise aceasta, tinand bagheta spre ea.
“ Ce?! Ce tot spui acolo?! “ intreba putin speriata.
“ Aveda Kadevra … “ sopti satisfacuta, in secunda urmatoare fata prabusindu-se la pamant, fara rasuflare.
Fetita se apropie de corpul neinsufletit, cotrobaindu-se prin buzunare si scotand un pumnal pe care-l infipse in pieptul fetei, la scurt timp luandu-i inima dupa ce-i inlatura o parte din piele. Puse inima intr-un cufar micut, de culoare maronie, ii zambi fetei moarte si se indrepta spre strada. Fata statea intinsa pe asfalt, inconjurata de o mica balta de sange, iar nimeni nu putuse sa asiste la o astfel de scene. Nimeni nu putuse sa o salveze, deoarece nimanui nu-i trecea prin cap ca avea sa se sfarseasca asa. Tot ce se putea auzi era rasul malefic al fetitei, ale caror maini erau patate de sange. Da, rasul acela malefic …
Se trezi brusc din somn. Statea sprijinita de locul in care se afla, in compartimentul gol al trenului care avea destinatia Hogwarts. Primul lucru pe care-l facu fusese sa vada unde se afla si daca avea mainile patate de sange : nimic. Totul fusese doar un vis, dar avusese impresia ca era real, de parca i-ar fi apartinut ei. Nu, era imposibil! Ea nu-si aminti sa fi fost o criminala. Nu era genul de persoana : toata viata ei a fost calma, timida si destul de retrasa, facandu-si prieteni cu greu, de care, recent se despartise. Parintii ei adoptivi hotarara, in urma cu doar cateva luni, sa o trimita la una dintre cele mai bune si renumite Scoli de Farmece, Magie si Vrajitorii din Marea Britanie, Hogwarts. Nu stia atat de multe despre aceasta scoala, dar fusese suficient informatia pe care parintii ei i-o dadura, spunandu-i doar ca sa o calmeze si sa nu traiasca cu impresia ca o duc departe de ei, doar pentru a scapa cat mai repede de ea, avand mereu aceeasi vorba :
“ Este cel mai bun lucru pentru tine si care ti se poate intampla … O sa vezi ca totul va fi bine si-ti vei face multi prieteni … “
Ofta. Desi, daca statea sa se gandeasca mai bine, poate nu era un lucru atat de grav daca avea sa invete in Anul VI aici. Oricum, vechea scoala nu era atat de faimoasa precum se spunea pe dinauntru, iar profesorii nu-si dadeau interesul ca sa-i invete pe mici vrajitori ce este Magia si cum si cand sa foloseasca vrajile. Da, asta era : o noua scoala, elevi noi si un nou inceput care probabil avea sa-i schimbe viata. Zambi satisfacatoare, in timp ce lua o gura din sticla cu ciocolata calda, proaspat preparata de mama ei. Cainele ei loial, Lynn, dadu din coada, fericit ca avea sa aibe o noua casa si ca putea sa stea mai mult cu stapana lui. Fata ii zambi, simtind zgomotul provocat de oprirea putin cam intarziata a Expresului de Hogwarts ce ajunsese in fata garii. La scurt timp, aparu un barbat imbracat la costum, ce le indica copiilor sa se pregateasca de plecare, in fata garii fiind asteptati cu aproape o suta de trasuri fara cai, lucru pe care ea nu-l observa si la vechea scoala.
Fata isi dadu geanta de voiaj si rucsacul de deasupra ei, iesind pe culoarul aproape aglomerat, toti elevii grabindu-se sa ocupe un loc, cu prietenii, intr-una din trasuri. Avusese impresia ca fusese urmarita, din instinct, intorcandu-se cu spatele sa vada daca este intr-adevar cineva. Nimeni! Rasufla usurata, desi avea acel sentiment ca i se mai intamplase odata. Incercase sa-si aminteasca ce visase de fapt inainte de-a se trezi brusc, dar oricat de mult ar fi incercat, nu putea, parca nevrand sa i se dea voie sa vada. Cel putin, nu pentru moment. Se urca intruna din ele, impreuna cu alti elevi, pe care nu-i cunostea si care o priveau cu indiferenta, cateva clipe mai tarziu, zgomotosul sir de trasuri indreptandu-se spre castelul Hogwarts. Nici nu avusese timp sa admire destul peisajul, desi afara ploua, can trasura in care se afla se opri in fata usilor mari de stejar de la Intrarea in Castelul Hogwarts. Cobora, indreptandu-se catre drumul pe care i-l indica acelasi barbat care fusese in tren, tragand geanta de voiaj dupa ea si avand rucsacul pe spate, in final oprindu-se in marele hol de la Intrare, luminat de torte, in fata ei putandu-se vedea o scara splendida de marmura, mai frumoasa decat cea de la Muzeul de Istorie si cu siguranta, cel mai mare castel pe care-l vazu vreodata.
“ Scuza-ma … “ se auzi o voce de barbat din spatele ei, fata intorcandu-se brusc, aproape speriata.
In fata ei statea un barbat, destul de dragut ca sa fie profesor, imbracat la costum negru si cu cravata rosie, care nu parea sa fie de pe meleagurile Londrei. Barbatul se apropie de ea, langa acesta aflandu-se o alta eleva, putin mai mare decat ea, care-i zambi, sugerandu-i sa-i dea ei geanta de voiaj si rucsacul. Desi, parea putin speriata, ii dadu fetei bagajele, aceasta indreptandu-se spre etaj, luandu-o spre scari.
“ Unde imi duce bagajele?! “
“ Nu-ti face griji. Vor ajunge in Casa la care vei fi repartizata … Chae Gyung, nu?! “
“ Da … Dar, de unde imi stiti numele?! “
“ Stiam ca vei veni. In plus, esti singura eleva transferata tocmai din Japonia, tara mea natala … “
“ Ce tare … Iar dumneavoastra sunteti … “ zise aceasta, facandu-i semn barbatului sa raspunda.
“ Ah! Scuzele mele! Eu sunt Yamashita Tomohisa, Seful Casei Cercetasilor si totodata, profesorul de Farmece, materie pe care o vei studia si tu anul acesta … “
“ Casa … Cercetasilor?! “
“ Da. Sa mergem! “
“ Unde?! “
“ In biroul Directoarei. Iti voi explica pe drum cateva lucruri de care trebuie sa tii cont … “ zise acesta, aratandu-i drumul cu mana pe care aveau sa-l parcurga.
Trecusera pe langa Marea Sala, Chae oprindu-se uimita si admirand ceea ce nu-i venea sa creada : o Sala foarte frumoasa, decorata in cel mai minunat mod, special pentru Festivitatea de Deschidere a Noului An Scolar. Profesorul zambi, facandu-i semn sa intre, totodata usile deschizandu-se pentru a putea admira mai bine. O luara pe un drum, printre cele 4 mese mari care se aflau, la capatul salii aflandu-se o masa mare, care parea sa fie pentru profesori. Chae ramasese fara cuvinte, desi privirile eleviilor care se aflau la masa la care apartineau erau atintite catre ea. Iesira din sala, desi pareau sa mai fie profesori la masa, scaunul mare din mijloc nefiind ocupat. Mersera pe un culoar mare si partial luminat, din cand in cand mai trecand cate o fantoma care-i zambea profului, fata ramanand fara cuvinte.
Pe drum se intalnira cu o doamna, imbracata normal, fara costum sau fusta sau cine stie ce porcarie, blonda si cu ochii caprui, care se opri in dreptul profului, Chae lovindu-se, fara sa vrea de spatele lui. Femeia o privi, zambindu-i.
“ Bun venit la Hogwarts, domnisoara. “
“ Multumesc … Sunteti … “
“ … profesoara de Occlumantie. Buffy Summers! Ma bucur sa te cunosc.”
“ Occlumantie?! “ zise aceasta nedumerita dupa ce pleca profesoara.
Yamapi ii explica, pe scurt, ce reprezenta aceasta materie, dandu-i si informatiile despre cele 4 Case existente in aceasta scoala, fiind singurul lucru unic ce-i distingeau de celelalte Scoli de Magie si Vrajitorii. Desi proful rosti o parola, statueta miscandu-se in spirala si permitandu-le sa intre, lucru ce o surprinse de tot pe Chae, ajunsesera intr-un birou destul de prafuit, lucru datorita cartilor vechi, fiind inca necuratat, pergamentele fiind pe biroul in fata caruia proful ii sugerase sa stea, asezandu-se pe un scaun.
“ Doamna Directoare va veni in scurt timp. Asteapta aici … “
“ Da … “
Proful plecase, Chae aruncand o privire prin interior. Singurele obiecte ce-i atrasera atentia fusese o pasare Phoenix, ce statea linistita intr-o colivie argintie si langa aceasta o palarie foarte veche, prafuita si peticita. Vru sa o apuce de varf, dar in secunda urmatoare o cusatura din apropierea borului se deschise asemeni unei guri ce incepu sa vorbeasca :
“ Vrei sa ma arunci la gunoi ?! “
“ Vorbesti? O_O … De cand palariile vechi vorbesc ?! “
“ De cand a descoperit primul Incuiat ca exista Magie … Esti haioasa … “
“ Eh?! “ zise aceasta punandusi-o pe cap si aruncand o privire in oglinda paralel cu ea, dar la cativa metri.
“ Hmmm … nu-i rau … “ murmura Chae.
“ Hmmm … grea decizie … “ murmura palaria.
“ Ce decizie?! “
“ Esti desteapta si, totodata cinstita … “
“ Da, sunt. De ce?! “
“ … dar esti si blanda si-n acelasi timp ai o putere pe care nici tu nu o cunosti, inca … “
“ Ce toti spui acolo?! “
“ Ce sa fac … ce sa fac ?! “
“ Ce sa faci ce?! “
“ Cercetasi! “ zise palaria, cusatura parca inchizandu-se.
“ Eh?! Stai putin. De ce ai plecat fara sa spui nimic?! Hei, nu ma lasa singura … “
“ Deci batranul Joben Magic te-a repartizat deja … Interesanta alegere … “ se auzi o voce venita din Intuneric.
“ Eh?! “
Chae privi cu atentie corpul ce, treptat era luminat, in fata ei facandu-si aparitia o femeie tanara, tot blonda, dar cu ochii de-un albastru intens, parul lung trecandu-i putin de umeri. Desi corpul parea foarte slab, arata destul de bine si o avantaja inaltimea. Chipul ii era asemeni unui inger si era imbracata intr-un costum dragut, ca acela cu care mama ei vitrega obisnuia sa se imbrace pentru ocaziile speciale.
“ Bun venit la Hogwarts, Scoala de Magie, Farmece si Vrajitorii. Speram sa ai o sedere placuta si sa nu faci probleme, cum fac, de obicei, colegii tai. Numele meu este Elenoir Broy si reprezint aceasta scoala.”
“ Uhm, ma scuzati, dar ce-a fost aia … ?! “ intreba inca uimita cu mana spre palaria peticita.
“ Ah! Acela a fost Batranul Joben Magic, palaria pe care o folosim pentru repartizarea eleviilor la Casele la care trebuiesc sa ajunga. Si tu, draga mea, ai fost repartizata la Cercetasi!”
“ Am crezut ca trebuie sa dau un test sau cine stie ce … “
“ Nu, deloc. Metoda noastre de repartizare este total diferita fata de scoliile din Orient si unica prin felul ei. Acum, te rog frumos sa ma scuzi. Trebuie sa ma grabesc. Festivitatea nu poate incepe fara un Director. Vom avea ocazia sa vorbim altadata. “ termina de spus indreptandu-se grabita catre iesire.
“ Uhm, cum ajung la … Casa … Cercetasilor?! “
“ Seful Casei tale va veni si te va conduce … “ zise aceasta iesind pe usa, nu inainte de-asi aranja palaria de pe cap.
La scurt timp, dupa ce directoarea o lasa nedumerita pe Chae, in birou reaparu profesorul de Farmece, cel care o si intampina la Intrarea in Castel. Ii zambi, felicitandu-o si spunandu-i un calduros ‘ Bun venit la Cercetasi! ‘ , explicandu-i pe drum cateva reguli de baza si ce avea sa faca de acum inainte. Si-ar fi dorit sa asiste la ceremonia aceea, desi profesorul ii spusese ca nu durea mult si ca avea sa o vada la anul, daca mai ramane aici. In scurt timp, ajunsesera in fata unui tablou in care se afla o doamna, putin cam inaintata in varsta, rafinata si frumos imbracata ce-i zambi fetei …
“ Ce avem noi aici?! O tanara domnisoara … “ remarca femeia, Chae zambind fals.
“ Da … Cred … “
“ Parola ?! “
“ Parola?! Ce parola? O_O “ exclama, din nou surprinsa.
“ Parola pentru a putea intra in Casa. “
“ Nu stiu nici o parola … “
“ Extraordinar … “ sopti profesorul, la scurt timp portretul deschizandu-se, aparand o gaura in perete.
Chae trecu, impinsa mai mult de profesor, ajungand astfel in Camera de Zi, unde palpaia si trosnea un foc placut, Camera fiind la fel de frumoasa precum celelalte incaperi din Castel. Profesorul ii arata bagajele, care ajunsesera in siguranta, spunandu-i sa stea comoda, Perfecta Casei avand sa soseasca in doar cateva minute si sa-i explice restul . Acesta se scuza, iesind prin aceeasi gaura pe care tocmai venira. Chae privi tabloul de deasupra semineuluim totodata trantindu-se intr-unul din fotoliile din preajma.
‘ Ah, ce bine este … Nicaieri nu-i ca fotoliul. Exact ca la mama acasa ! ‘ gandi fata.
“ Bun venit la Hogwarts, Chae Gyung … “ se auzi, din nou, o voce, de data aceasta de fata, Chae ridicandu-se brusc de pe fotoliu.
Din gaura formata in perete isi facu aparitia o eleva, aproape la fel de inalta ca ea, blonda cu ochii albastrii. Avea un corp flexibil si era destul de draguta. Era imbracata cu o bluza si o pereche de pantaloni, dar pe deasupra avea o roba neagra a carui emblema era cu un Leu si reprezenta Casa Cercetasilor, imagine pe care o vazu mai devreme, in biroul Directoarei. Aceasta se aseza pe canapea, facandu-i semn fetei sa se aseze, la loc, ca nu o musca.
“ Uhm, toata lumea ma stie ca fiind eleva transferata din Orient, nu?! “
“ Sa zicem … Proful de farmece m-a informat de venirea ta si am fost incantata cand am aflat ca ai fost repartizata de Jobenul Magic la Cercetasi. Oh! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Elizabeth Couet, Perfecta Cercetasilor … Anul VII … “
“ Eu nu cred ca mai trebuie sa ma prezint si banuiesc ca stii ca sunt in Anul VI … “
“ Desigur! “ afirma aceasta uitandu-se peste niste pergamente.
“ Ce faci acolo?! “
“ Am de dat cateva rapoarte profului de Farmece, dar mai am putin si termin si facem un tur al castelului … Ti-ar placea, nu?! “
“ Da … Cred … “
“ Bun! “ zise aceasta zambind …
Dupa aproape 20 de minute, Elizabeth tranti pergamentele pe masa si o lua pe Chae de mana, lasand bagajele in mijlocul Camerei de Zi, iesind prin gaura din perete formata. In timp ce se plimbau, Perfecta ii arata fiecare colt, ca sa se familiarizeze putin si salile unde avea sa invete, impreuna cu ceilalti, incepand de maine incolo. De cand aparuse in fata castelului, ramanea mai tot timpul uimita, din cauza constructiei si a ceea ce vedea prin interior, dar intr-un fel era multumita si probabil putin fericita ca poate aici avea sa invete mult mai bine si sa-si faca prieteni. Dupa un tur al Hogwarts-ului, care paru sa-i placa lui Chae, se oprira in preajma sa, aproape de lac, unde vazura un baiat blond, care parea sa mediteze in timp ce se uita la lac, vantul adiind. Elizabeth ii dadu o palma, in semn prietenos, surprinzandu-o pe Chae si facandu-l pe baiat sa tresare.
“ Alt mod de-a saluta nu stii, nu, Eliza?! “ afirma baiatul intorcandu-si capul spre ea. “ Oh, avem colegi noi … “
“ E doar o singura colega, Denis, iar numele ei este … “
“ Ah! Chae Gyung. Incantata! “ zise fata dandu-i mana.
“ Denis Diggory. Ma bucur sa intalnesc o fata draguta ca tine. Ia loc!” spuse acesta, facandu-i semn sa se aseze jos, pe iarba, cu zambetul pe buze.
Eliza isi permise sa se bage intre cei doi, dandu-l putin mai incolo si zambindu-i in acelasi mod in care-i zambi baiatul fetei, Chae privindu-i putin nedumerita. Denis incepu sa puna intrebari, uimindu-l cu fiecare raspuns pe care-l primea. Chae ii povesti o parte din viata ei, in mare fiind vorba despre fosta scoala si peripetiile pe care le avusese cu fosti colegi, desi nu era genul care sa se aventureze mereu, ca ei.
“ Oh! Nu stiam ca asa sunt elevi in Orient. Interesant … “
“ Necunoscute sunt Caile Domnului … “ zise Chae zambitoare.
“ Poftim?! “ intrebara amandoi.
“ Ah! O vorba veche a unui batran intelept din cartierul meu … Incuiat, nu Vrajitor … Obisnuia sa-mi mai spuna povesti … Stiti voi … “
“ Ah … “ soptira amandoi.
Denis incepu sa-i vorbeasca despre fiecare profesor in parte, remarcat prin felul unic de-a vorbi si comporta, desi nu prea apuca sa termine, ca Eliza il zapacea, contrazicandu-l si ciufulindu-i parul, asa in semn de prieten. Chae chicoti, avand din nou acelasi sentiment ca este urmarita. In timp ce cei 2 se jucau, gadilandu-se, Chae se ridica, dar fara sa se indeparteze, aruncand o privire prin jur. Nu era nimeni si, totusi avea senzatia ca e urmarita. Privea nedumerita, dar in acelasi timp putin speriata, cand Eliza ii distrase atentia :
“ S-a intamplat ceva, Chae?! “
“ Nu. Nimic … “ sopti aceasta, asezandu-se pe iarba si intrand in vorba cu cei 2.
Sprijinit de peretele rece si solid al Hogwarts-ului, statea un tanar nu foarte inalt, cam de aceeasi varsta ca Chae, nu foarte slab, avand parul drept si brunet cu reflexii roscate si ochii mari si albastri. Roba era infasurata in jurul corpului, pentru a putea sa-si ascunda blugii si tricoul care nu reprezentau uniforma scolii. Privea inspre locul de la lac, in care se aflau Chae si cei 2 noi prieteni ai sai, observand cum fiecare zambeau si privind mai ales zambetul calduros al lui Chae, care parea sa se simta bina. Zambi sarcastic, intorcandu-se cu spatele si indreptandu-se spre Intrare …
“ Chae Gyung … “ sopti baiatul disparand odata cu Intunericul de pe culoarul lung …
~ Va urma ~