Mara Jade
27-11-08, 00:35
*doar ingerii si demonii au voie =)) *
Trecusera cateva luni de cand ajunsese guvernatoare. Viata ei luase o intorsura de 90 de grade. Cine s-ar fi gandit ca o data absolvita avea sa mai pastreze legaturi cu Hogwartsul? Si inca ce legaturi...
Era iarna. O iarna cum nu se mai pomenise pana atunci. Totul inghetase. De la gemuri, crengi, pana la lac, nasuri si urechi.
Era imbracata intr-un alb imaculat, stralucitor incepand cu cizmele si continuand cu panatlonii, paltonul, fularul si caciula. Singurele lucruri care contrastau erau ochii ei verzi si parul roscat care se vedea pe sub caciula.
Inainta prin padurea interzisa spre lac. Cu fiecare pas avea impresia ca sparge cristale in mii si mii de franturi... Cristale... Geamuri... Ferestre... Amintiri... Sperante... Cu fiecare pas avea impresia ca sperantele ei se spulbereau, miile de franturi si aschii fiind risipite pentru totdeauna de vantul asupritor.
Se opri, dar in urechi inca mai auzea ecoul amintirilor care nu faceau altceva decat sa readuca la suprafata intrebarea care o chinuia de ceva vreme. "Si acum ce?"
Mana ei dreapta stranse in pumn medalionul care o insotise in cele mai crunte incercari.
Il scoase de la gat si il privi. 5 colturi. 5 insemne nepamantesti. 5 elemente. Si totusi... era o pentagrama. Simbol al Intunericului sau al Luminii?
Privi intinderea inghetata din fata ei. Incepu sa ninga. Fulgii de zapada se rostogoleau in aer ca niste fantasme ale subconstientului ce se bucurau de libertate!
Libertatea... Oare avea sa cunoasca acel sentiment vreodata?
Chiar si atunci, in mijlocului acelui univers arctic si pustiu, se simtea prinsa si trasa de funii invizibile care ii lasau rani... rani adanci in suflet. Era o marioneta in razboiul suprem. Un instrument la care toti ravneau.
Fara sa-si dea seama o lacrima ii aluneca pe obraz, ca un fior rece. Se simtea singura. Singura si renegata in mijlocul unei haite de lupi.
"Si acum ce?"
Orice ar fi facut de acum inainte nu avea sa schimbe cu nimic finalul. Putea doar sa-l amane... sau sa-l faca sa vina mai repede. Si atunci... care va fi optiunea ei?
Doi ochi negrii, patrunzatori pareau sa o priveasca de undeva din partea opusa a lacului, prin aburul iluziei si al patimei. O pandea. Lucifer ii pandea miscarile. Ii urmarea fiecare pas. O innebunea acest gand.
Incepu sa inainteze ca in transa pasind pe stratul nu prea gros de gheata ce acoperea lacul.
Trecusera cateva luni de cand ajunsese guvernatoare. Viata ei luase o intorsura de 90 de grade. Cine s-ar fi gandit ca o data absolvita avea sa mai pastreze legaturi cu Hogwartsul? Si inca ce legaturi...
Era iarna. O iarna cum nu se mai pomenise pana atunci. Totul inghetase. De la gemuri, crengi, pana la lac, nasuri si urechi.
Era imbracata intr-un alb imaculat, stralucitor incepand cu cizmele si continuand cu panatlonii, paltonul, fularul si caciula. Singurele lucruri care contrastau erau ochii ei verzi si parul roscat care se vedea pe sub caciula.
Inainta prin padurea interzisa spre lac. Cu fiecare pas avea impresia ca sparge cristale in mii si mii de franturi... Cristale... Geamuri... Ferestre... Amintiri... Sperante... Cu fiecare pas avea impresia ca sperantele ei se spulbereau, miile de franturi si aschii fiind risipite pentru totdeauna de vantul asupritor.
Se opri, dar in urechi inca mai auzea ecoul amintirilor care nu faceau altceva decat sa readuca la suprafata intrebarea care o chinuia de ceva vreme. "Si acum ce?"
Mana ei dreapta stranse in pumn medalionul care o insotise in cele mai crunte incercari.
Il scoase de la gat si il privi. 5 colturi. 5 insemne nepamantesti. 5 elemente. Si totusi... era o pentagrama. Simbol al Intunericului sau al Luminii?
Privi intinderea inghetata din fata ei. Incepu sa ninga. Fulgii de zapada se rostogoleau in aer ca niste fantasme ale subconstientului ce se bucurau de libertate!
Libertatea... Oare avea sa cunoasca acel sentiment vreodata?
Chiar si atunci, in mijlocului acelui univers arctic si pustiu, se simtea prinsa si trasa de funii invizibile care ii lasau rani... rani adanci in suflet. Era o marioneta in razboiul suprem. Un instrument la care toti ravneau.
Fara sa-si dea seama o lacrima ii aluneca pe obraz, ca un fior rece. Se simtea singura. Singura si renegata in mijlocul unei haite de lupi.
"Si acum ce?"
Orice ar fi facut de acum inainte nu avea sa schimbe cu nimic finalul. Putea doar sa-l amane... sau sa-l faca sa vina mai repede. Si atunci... care va fi optiunea ei?
Doi ochi negrii, patrunzatori pareau sa o priveasca de undeva din partea opusa a lacului, prin aburul iluziei si al patimei. O pandea. Lucifer ii pandea miscarile. Ii urmarea fiecare pas. O innebunea acest gand.
Incepu sa inainteze ca in transa pasind pe stratul nu prea gros de gheata ce acoperea lacul.