Eustake
16-11-08, 01:29
Acesta este topicul unde imi expun lucrarile in versuri. Unele dintre ele au un continut sensibil ideologic, vizand critica asupra ateismului sau evolutionismului, in rest, ele sunt accesible tuturor categoriilor de varsta. In cazul in care lucrarea va avea un continut "periculos" voi mentiona acest lucru. Cateva repere introductive: sunt prietenul rimei si al masurii versurilor, foarte rar scriu un vers fara rima sau cu o masura neincadrabila corespunzator in poezie. Incerc sa promovez atat tipare clasice, cat si unele mai putin populare. Ce teme aleg: dragostea, credinta, istoria in principal. Ce stil folosesc? Uneori pot spune ca sunt "serios" alteori utilizez hazul de necaz, in sensul ca exprim ceva trist intr-un ambalaj amuzant (sau asta e ceea ce imi propun). Mesajele pe care vreau sa le transmit sunt de cele mai multe ori foarte accesibile, nu prea e necesara lectura cu lupa, cum s-ar zice. Voi pune o singura lucrare pe postare (daca ea este mai mare ca dimensiuni), sau mai multe dodata (cand sunt mici ca dimensiuni).
Iata si prima poezie (sub forma de balada).
IMPORTANT: Avand in vedere noul regulament, imi fac datoria sa mentionez ca doresc / prefer o critica medie
Balada T.Ş.A.A.
-Balada tanarului sahist amator si anonim-
-I-
Statea atunci si socotea,
Mutari peste mutari facea
Cu mari planuri de viitor-
Sa fie un om iubitor.
Caci jocul deveni treptat
Un mod de viata combinat
Cu visul de fi mereu
Increzator in Dumnezeu.
Si foarte mult isi mai dorea
Ca langa el sa fie-o "ea",
Sa-l insoteasca orisicand
Si sa traiasca intr-un gand.
Si-a zis ca daca cineva
Isi va deschide inima,
El alta viata va trai,
Gasind ce-nseamna a iubi.
Era sahist, dar amator,
Cam singur si nestiutor.
Pierdut in scris si invatat,
Traia intr-un anonimat.
Se-apropia, din zi in zi,
De cel ce isi dorea a fi:
Baiatul bun, constiincios,
Cu drag de carte, credincios,
Atras de ce-i spiritual,
Pasiv la bun material.
Un pic de vreme-a mai trecut
Pana ce el a cunoscut
Alti tineri cu alte pareri,
Cam tot de-atatea primaveri.
Erau si fete si baieti,
Neprinsi intre patru pereti,
Mai impulsivi sau mai timizi,
Obisnuiti cu indivizi
Putin sau foarte diferiti,
Cu unul sau cu doi parinti,
Cu visuri mari ori fara tel-
Si nimeni nu era ca el.
-II-
Iar stilul sau, de calculat,
Cu lexic fin amestecat,
Cu patratele si mutari,
Orientat spre alte zari,
A prezentat, paradoxal,
Un interes mai special
Pentru o fata ce parea
Sa fie mult dorita "ea".
Si parca ochii si-a deschis,
Trezindu-se ca dintr-un vis,
Descoperind un sentiment
Fiintei sale inerent.
Intrat intr-un joc inedit
Al tipului indragostit,
Sahistul brusc a adoptat
Un plan bine elaborat.
Dar orice inceput e greu,
Intocmai cum a fost mereu.
Si tanarul considera
Ca analiza trebuia
Sa se aplice pentru tot-
Ceea ce vor, ceea ce pot.
El nu privea doar imediat,
Un viitor apropiat,
Ci se uita jur-imprejur
Cu ochii unui om matur.
N-avea multi ani, dar un copil
A incetat a fi, subtil.
Credea ca-n viata-i necesar
Sa isi dea sufletul in dar
Si sa nu faca doar ce vrea,
Fiindca-n ceea ce-si dorea
Se mai gaseau absurditati
Ce umbreau alte calitati.
Gandind la anii urmatori,
Care-ar fi fost incantatori,
Lasa prezentul suspendat-
Mai mult de ea apreciat.
Si-mpins de planul fantezist,
Baiatul amator-sahist
A tacticizat viata sa
Vrand ca si ea sa fac-asa.
-III-
Dupa un timp, cine-a gresit
S-a scos la iveala subit.
Tanarul nu a inteles
Ca logica aduce stres
Cand se combina cu ceva
Care se cheama "dragostea".
De continuat nu s-a putut
Si a ramas un inceput
Ca o prefata la un vid;
Si temporar un invalid
I s-a parut ca a ajuns-
Pierdut in spatiu, trist si plans.
Iar sahul, cu frumosul lui,
Tot n-are viata si-astfel nu-i
Un inlocuitor de om,
Ci-un joc rece si-autonom.
Credinta a statornicit,
Simtea ca va fi fericit,
Dar calculele ce-a facut
Pana la urma i-au pierdut
Sufletul care l-a aflat,
Facandu-l o vreme bogat.
Cica se-nvata din erori,
Insa el are-un cer cu nori
De unde-i picura prea mult
Principiile de adult.
A doua sans-ar fi dorit
Si totusi n-ar mai fi primit,
Caci de mai dadea inapoi
Rau se ivea pentru-amandoi.
Nici nu renunta la ce e,
Nici nu iubeste repede,
Ci inca sta undeva sus
Privind apusul de apus.
In planuri si in absolut,
In munca si in zambet mut,
Fara surprize, temperat,
Cuminte, atent, calculat,
Un responsabil, serios,
Sentimental, dar tacticos-
Acest-a fost si va mai fi
Sahistul solitudinii.
(26 mai - 5 iunie 2007)
Iata si prima poezie (sub forma de balada).
IMPORTANT: Avand in vedere noul regulament, imi fac datoria sa mentionez ca doresc / prefer o critica medie
Balada T.Ş.A.A.
-Balada tanarului sahist amator si anonim-
-I-
Statea atunci si socotea,
Mutari peste mutari facea
Cu mari planuri de viitor-
Sa fie un om iubitor.
Caci jocul deveni treptat
Un mod de viata combinat
Cu visul de fi mereu
Increzator in Dumnezeu.
Si foarte mult isi mai dorea
Ca langa el sa fie-o "ea",
Sa-l insoteasca orisicand
Si sa traiasca intr-un gand.
Si-a zis ca daca cineva
Isi va deschide inima,
El alta viata va trai,
Gasind ce-nseamna a iubi.
Era sahist, dar amator,
Cam singur si nestiutor.
Pierdut in scris si invatat,
Traia intr-un anonimat.
Se-apropia, din zi in zi,
De cel ce isi dorea a fi:
Baiatul bun, constiincios,
Cu drag de carte, credincios,
Atras de ce-i spiritual,
Pasiv la bun material.
Un pic de vreme-a mai trecut
Pana ce el a cunoscut
Alti tineri cu alte pareri,
Cam tot de-atatea primaveri.
Erau si fete si baieti,
Neprinsi intre patru pereti,
Mai impulsivi sau mai timizi,
Obisnuiti cu indivizi
Putin sau foarte diferiti,
Cu unul sau cu doi parinti,
Cu visuri mari ori fara tel-
Si nimeni nu era ca el.
-II-
Iar stilul sau, de calculat,
Cu lexic fin amestecat,
Cu patratele si mutari,
Orientat spre alte zari,
A prezentat, paradoxal,
Un interes mai special
Pentru o fata ce parea
Sa fie mult dorita "ea".
Si parca ochii si-a deschis,
Trezindu-se ca dintr-un vis,
Descoperind un sentiment
Fiintei sale inerent.
Intrat intr-un joc inedit
Al tipului indragostit,
Sahistul brusc a adoptat
Un plan bine elaborat.
Dar orice inceput e greu,
Intocmai cum a fost mereu.
Si tanarul considera
Ca analiza trebuia
Sa se aplice pentru tot-
Ceea ce vor, ceea ce pot.
El nu privea doar imediat,
Un viitor apropiat,
Ci se uita jur-imprejur
Cu ochii unui om matur.
N-avea multi ani, dar un copil
A incetat a fi, subtil.
Credea ca-n viata-i necesar
Sa isi dea sufletul in dar
Si sa nu faca doar ce vrea,
Fiindca-n ceea ce-si dorea
Se mai gaseau absurditati
Ce umbreau alte calitati.
Gandind la anii urmatori,
Care-ar fi fost incantatori,
Lasa prezentul suspendat-
Mai mult de ea apreciat.
Si-mpins de planul fantezist,
Baiatul amator-sahist
A tacticizat viata sa
Vrand ca si ea sa fac-asa.
-III-
Dupa un timp, cine-a gresit
S-a scos la iveala subit.
Tanarul nu a inteles
Ca logica aduce stres
Cand se combina cu ceva
Care se cheama "dragostea".
De continuat nu s-a putut
Si a ramas un inceput
Ca o prefata la un vid;
Si temporar un invalid
I s-a parut ca a ajuns-
Pierdut in spatiu, trist si plans.
Iar sahul, cu frumosul lui,
Tot n-are viata si-astfel nu-i
Un inlocuitor de om,
Ci-un joc rece si-autonom.
Credinta a statornicit,
Simtea ca va fi fericit,
Dar calculele ce-a facut
Pana la urma i-au pierdut
Sufletul care l-a aflat,
Facandu-l o vreme bogat.
Cica se-nvata din erori,
Insa el are-un cer cu nori
De unde-i picura prea mult
Principiile de adult.
A doua sans-ar fi dorit
Si totusi n-ar mai fi primit,
Caci de mai dadea inapoi
Rau se ivea pentru-amandoi.
Nici nu renunta la ce e,
Nici nu iubeste repede,
Ci inca sta undeva sus
Privind apusul de apus.
In planuri si in absolut,
In munca si in zambet mut,
Fara surprize, temperat,
Cuminte, atent, calculat,
Un responsabil, serios,
Sentimental, dar tacticos-
Acest-a fost si va mai fi
Sahistul solitudinii.
(26 mai - 5 iunie 2007)