Mara Jade
26-09-08, 10:21
Uhm... e prima data cand actually I post something like this.
Prima mea poezie a fost de fapt o tema pe care am facut-o pentru ora de religie. Si a fost si singura poezie dusa pana la capat. Mda.... asta se intampla acum 5 ani. :P
Anyway, acum cand o recitesc dupa atata timp nu-mi mai place asa de mult... (nici nu stiu daca e varianta finala dar e singura pe care o mai am).
Oh well... here it goes....
Scrisoare de adio
Dacă lanţul zilelor s-ar rupe căzânâd,
Şi ai auzi zalele cum se lovesc de pământ,
Şi ai recunoaşte îndata al lor cânt,
Deşi ar fi prima dată când l-ai auzi, fie şi în gând;
Chiar dacă ai intoarce Pământul cu susul în jos
Tot n-ai găsi pe nimeni care să-ţi fie de folos,
Nimeni nu l-ar mai putea repara,
Oricât de mult tu ai spera;
Şi l-ai privi printre degete,
Cum luciul încet, încet dispare,
Şi l-ai privi plin de regrete,
Cum cu scrumul începe a pare,
Cum timpul neiertător,
Îl nimiceste uşor, uşor,
Şi ai vedea de-a lungul ultimelor sclipiri
Pasaje, frânturi, vise... amintiri,
Atunci, ce ai mai putea face ca luciul să nu pălească?
Sau ce ai putea face ca şirul zilelor, splendoarea să şi-o redobândească?
Ai profita din plin de ultimile clipite,
Ai face lucruri nemaiîntâlnite, inedite
Ai petrece neîncetat, încântându-ţi privirea,
Şi ai vedea cum lanţul îşi continuă sclipirea,
Dar apoi s-ar innegri mai repede si fără încetare,
Aşa cum apa peste argint îi dă o falsă luminare,
Ca apoi să-l nimicească mai rapid.
Şi ai vedea cum te afunzi intr-un spaţiu
Din care nu te mai poţi întoarce,
Şi abia atunci ai vedea
Cum toate îndeletnicirile au fost în zadar,
Că acea pseudo-sclipire
Se trăgea din lăcomie,
Din dorinţa de a ajunge cât mai sus,
Călcându-i pe ceilalţi în picioare,
Abia atunci vei vedea că de fapt piscul la care ai ajuns,
Este imaginea inversată a hăului în care ai căzut,
Şi abia atunci, când ai descoperit asta, ai vrea să te îndrepţi,
Să te îndrepţi spre adevartul vârf, spre Cel de Sus,
Însă constaţi că este prea târziu şi nu mai ai timp.
Nu trebuie să laşi ura şi furia să te îndrume pe acest urcuş!
Adu-ţi aminte de persoanele la care ţii,
Şi demonstrează-le că le iubeşti,
Nu uita! Iubirea este cea ce leagă lumea asta
Şi tot iubirea este cea care te va călăuzi şi dincolo de ea.
Prima mea poezie a fost de fapt o tema pe care am facut-o pentru ora de religie. Si a fost si singura poezie dusa pana la capat. Mda.... asta se intampla acum 5 ani. :P
Anyway, acum cand o recitesc dupa atata timp nu-mi mai place asa de mult... (nici nu stiu daca e varianta finala dar e singura pe care o mai am).
Oh well... here it goes....
Scrisoare de adio
Dacă lanţul zilelor s-ar rupe căzânâd,
Şi ai auzi zalele cum se lovesc de pământ,
Şi ai recunoaşte îndata al lor cânt,
Deşi ar fi prima dată când l-ai auzi, fie şi în gând;
Chiar dacă ai intoarce Pământul cu susul în jos
Tot n-ai găsi pe nimeni care să-ţi fie de folos,
Nimeni nu l-ar mai putea repara,
Oricât de mult tu ai spera;
Şi l-ai privi printre degete,
Cum luciul încet, încet dispare,
Şi l-ai privi plin de regrete,
Cum cu scrumul începe a pare,
Cum timpul neiertător,
Îl nimiceste uşor, uşor,
Şi ai vedea de-a lungul ultimelor sclipiri
Pasaje, frânturi, vise... amintiri,
Atunci, ce ai mai putea face ca luciul să nu pălească?
Sau ce ai putea face ca şirul zilelor, splendoarea să şi-o redobândească?
Ai profita din plin de ultimile clipite,
Ai face lucruri nemaiîntâlnite, inedite
Ai petrece neîncetat, încântându-ţi privirea,
Şi ai vedea cum lanţul îşi continuă sclipirea,
Dar apoi s-ar innegri mai repede si fără încetare,
Aşa cum apa peste argint îi dă o falsă luminare,
Ca apoi să-l nimicească mai rapid.
Şi ai vedea cum te afunzi intr-un spaţiu
Din care nu te mai poţi întoarce,
Şi abia atunci ai vedea
Cum toate îndeletnicirile au fost în zadar,
Că acea pseudo-sclipire
Se trăgea din lăcomie,
Din dorinţa de a ajunge cât mai sus,
Călcându-i pe ceilalţi în picioare,
Abia atunci vei vedea că de fapt piscul la care ai ajuns,
Este imaginea inversată a hăului în care ai căzut,
Şi abia atunci, când ai descoperit asta, ai vrea să te îndrepţi,
Să te îndrepţi spre adevartul vârf, spre Cel de Sus,
Însă constaţi că este prea târziu şi nu mai ai timp.
Nu trebuie să laşi ura şi furia să te îndrume pe acest urcuş!
Adu-ţi aminte de persoanele la care ţii,
Şi demonstrează-le că le iubeşti,
Nu uita! Iubirea este cea ce leagă lumea asta
Şi tot iubirea este cea care te va călăuzi şi dincolo de ea.